4,128 matches
-
ne despărți, se-ntemeiază,/ Și cheia singură se-nvârte-n ușă/ Singurătate spre a-i da și groază.// M-au condamnat jurații mei de gheață/ La o iubire silnică pe viață”. „Un stingher/ alt stingher/ nu pot face doi./ Geru-i ger,/ Leru-i ler/ Fără noi”. Vor trece ani și ani, și alte generații vor încărunți, dar niciodată tâmplele superbei Poezii a lui Adrian Păunescu. „Dor ne e de dumneavoastră/ Ca unui zid de-o fereastră...” MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Dor de
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
Asediul cetății fără turnuri, eroul nostru relatează aspectele vieții din lagărul Mănăstârca, cu foamea care da târcoale pâlpâirilor vieții, precum corbul ce se anunță în căutarea prăzii, cu oamenii care plângeau fiindcă își uitaseră numele și adresa celor dragi, cu gerul care-l încremenea până și pe diavol, cu stivele de morți, înșirați ca lemnele de pe lângă zidurile marilor mănăstiri (5000 de italieni doar în câteva zile... și 13 000 de români pe durata pedepsei), cu pregătirile Irozilor pentru alcătuirea Diviziilor roșii
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
s-a dat sub vânt, Dar vântul încă nu l-a frânt! A rămas drept, sub biruință, Luminat de dreaptă credință. A stat dezbrăcat in ploaie Și desculț tot prin noroaie. L-a-ncălzit pământul cald Și roua ierbii de smarald. Prin geruri și prin ninsoare S-a-ntors cu fața către soare, Lumina el i-a prins în gând Și-n candelă la mormânt. Vai române, vai sărace, Pasul racului te trage! Oasele-n lupte ți-ai dat, Pentru ce? Ai întrebat? Plângi român
DOINA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344130_a_345459]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului Nu regret, nu chem și nu mă plânsei, Fumul de petale-i tot mai rar. Ofilirea de-aur mă cuprinse, Niciodată n-oi fi tânăr iar. Nu vei bate iar așa buimacă, Inimă, atinsă-n gerul sec Și în țara pânzei de mesteacăn Nu mă vei smomi desculț să trec. Duh hoinar! Mai rar, mai rar în mine Flacăra sărutului ațâți. Ah, împrăștiată prospețime, Ochi năvalnici, revărsări de simț. Dau dorinței mai zgârcit putere, Viața mea
SERGHEI ESENIN ***NU REGRET, NU CHEM... de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344163_a_345492]
-
peș lokhorres - Iv śaj dăsas, na ӡanes? - Și i jekhto ivŏrri Balvalăça anel iv, Opr-e xarra parne droma, Uźe asan tire jakha, Xaivorre, Kudùnă... [o rromano amboldipen: Daniel-Samuel Petrila] [traducere în rromani: Daniel-Samuel Petrila] # Ninge! - de Otilia CAZIMIR - Ssst!... Măicuța gerului, Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată: - Unde-s stelele de sus? - Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Și le-mprăștie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Și coboară-ncetișor
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344153_a_345482]
-
Acasa > Redactia > Autori > VICTOR BRAGAGIU Autor: Victor Bragagiu Publicat în: Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Crezând pornirea în minune Eu mă deștept în dimineață Încă-amorțit de-al nopții ger - În fremătările de viață Mă cheamă larguri și un cer. Poate că nu pot a-nțelege În care parte m-am pornit: Înspre arama după lege Ori înspre țara de argint. În nerăbdare mă așteaptă Obstacole fără de dor, Iară la
VICTOR BRAGAGIU de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344183_a_345512]
-
ÎN FLACĂRĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1219 din 03 mai 2014 Toate Articolele Autorului Dacă s-ar interzice romantismul pretutindeni, s-ar întâmpla un eveniment cosmic ce-ar schimba temperatura planetară. În toată lumea s-ar face ger! Din contră, muzica ușoară românească are pe trupa de muzică pop și dance, înființată în 1997, desființată în 2008, reapărută ca soarele deasupra norilor în 2014, pentru ca sufletele romantice să nu plece în pierderile fără număr, Trei Sud Est. Trupa
TREI SUD EST. CĂRBUNELE CARE EXPLODEAZĂ ÎN FLACĂRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344210_a_345539]
-
albă ... Să văd , prin lumină , a cerului salbă ... Aveam nevoie de tine , lumină ! De pura zăpada si- a inimii tihnă ... Să - mi picuri argintul din nopțile reci Și - n jurul bradului meu , sa -ți petreci ... Aveam nevoie de tine , sfânt ger , Sa - mbraci omenirea în har și mister ... S - așezi ghirlande din țurțuri de gheata , Prin moarte , sa - i dai pamântului viață ! Aveam nevoie de tine , iarnă , Să vindeci în mine și - ultima rană ... Să mă faci să mă simt un
METAMORFOZA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344216_a_345545]
-
La nivel de stat, acest mecanism este cel care justifică sacrificii umane pentru binele națiunii. Dar aici e problema - cine definește binele public? Avem exemple la noi. Am avut un președinte care, pentru binele public, a chinuit o generație cu ger, întuneric, foame și lipsa unor articole de igienă elementară. După dispariția acestuia, asistăm la un fenomen frecvent - toți oamenii politici, cinstiți sau hoți, corupți sau incoruptibili (de ce râdeți, poate avem și din ăștia), susțin că doresc binele public, botezat mai
DESPRE BINE ŞI RĂU de DAN NOREA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343043_a_344372]
-
chinuie Mă umple de o melancolie adâncă, Despărțindu-mă de-a mea iubire unică. Legenda Primăverii Din vechile cărți ale pământului, Se citește din neam în neam, De o aspră-mpărăție, Care stăpânea toată omeneasca suflare, Ținând-o-n grelele geruri ale vremii. Marsyas Silen, văzând suferințele muritorilor, Se pornește mânios, mâhnit și înverșunat, Cu o mică armie de titani, Mazilind domnia Reginei Zăpezii, Ce-și adună-n grabă oștirea haină Și-nvinge meschina rebelie și tulburătoare. Regatul Ghețurilor, își mărește
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
cei trăitori, Care mă fac să mă bucur de darul Domnului. Mama Ce e mama pentru mine Poate adesea vă-ntrebați, Și de n-ați găsit răspunsul Iată, acum o să aflați! Ghiocelul ce găsește Forța de-a - nflori voios Deși gerul stăpânește Iar soarele e sfios, Steaua care strălucește Marinarului pierdut În bărcuța ce plutește Fără vâsle, catarg rupt. Mâna care alină dulce O durere din senin Iar lacrimă ce curge Răsplătește pe deplin. Mama-i forța ce mă poartă Și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
tulburător, recent și definitoriu pentru dragostea sa de viață și de oameni, dar și pentru păsările, care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent... Ce a urmat, veți afla
REACTIILE UNOR PERSONALITATI LA SCRIERILE MELE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343102_a_344431]
-
sănătate.Nici nu au ajuns bine în casă că totul s-a agravat alarmant de repede. Nu credeau că au consumat ceva ce putea să fi fost alterat, chiar își puneau întrebarea: "Cum să se strice mâncarea pe un asemenea ger"? Elisaveta și-a dat seama că cineva și-a dorit ca ei să moară, după arsurile ce le simțea în interiorul ei. Parcă cineva îi răsucea un cărbune aprins printre măruntaie, așa că a rugat-o pe mumă-sa să-i bată
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343098_a_344427]
-
04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aleargă caii noștrii prin file înzăpezite Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii Îmi cerne amintirea prin salba de cuvinte, Un crin, în toiul iernii... eram totuși copii! Iubeam nespus zăpada și gerul deopotrivă, Atâți pitici destoinici zburdau pe lângă noi, În miezul unei zile creștea pe case neaua Ne țineam strâns de mână și împărțeam la doi! Dovleacul împănat cu multă scorțișoară Se perpelea pe sobă, chiar lângă vinul fiert Nu știu dacă
ALEARGĂ CAII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343144_a_344473]
-
risca să absentezi, să nu-ți pierzi locul de munca care se găsea foarte greu în acea perioadă și zonă a țării. Când ieșea afară din casă să plece la serviciu, promoroaca îi albeau sprâncenele, iar buzele îi crăpau din cauza gerului. Geamurile camerei în care dormea, erau desenate cu flori din gheață. Așa erau mai tot timpul până în primăvară, când razele soarelui începeau să mai prindă ceva putere. Ca să vadă ce se întâmplă pe afară trebuia să sufle cu gura aer
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
săraci/ doar rumeguș golit din saci// suntem copaci, vom fi păduri/ ecou venit din mii de guri/ nedefrișați de foc... sătui/ să stăm sub blana lupului// suntem păduri, vom fi mister/ cu rădăcini înfipte-n cer/ suntem copaci atinși de ger/căliți de focul lui Homer.” Cartea aceasta, 13 Octombrie rece, arată din ce profunzimi și adâncimi își trage sevele și spre ce înalte grădini cu pomi cu mere de aur se ridică. Deasupra durerii și a omului căzut în suferință
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
de zăpadă și un viscol în câmp deschis, de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul, poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii după încetarea viscolului, ne jucam nepăsători prin nămeți, neținând cont de gerul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iarnă , ce bijuterii Risipești din stele, Și câți îngeri ne trimiți, Argintii ca ele ? Ce podoabe fără seamăn Făurești în noapte, Și câți îngeri lin presară Ploi de nestemate ? Iarnă, ce lumină albă Însoțește gerul, Și câți îngeri lin coboară, Răspândind misterul ? Ce colinde minunate Sidefiu răsună Și câți îngeri ne șoptesc Lerui-ler sub lună ? Iarnă, ce urzeli de-argint Strălucesc în tina , Și , ce versuri însoțesc Zborul spre Lumină ? Referință Bibliografică: Iarna, ce bijuterii
IARNA, CE BIJUTERII ... ? de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343232_a_344561]
-
Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Din volumul PUNTI PESTE VREMURI Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întregul oraș, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năprasnic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului „Mangalia”, plutind pe apa puțin adâncă. Erau toate cele 36 lebede adunate în
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
feri de urgia iernii. Niciodată nu a mai fost o asemenea vreme, de când aceste lebede s-au aclimatizat și nu au mai părăsit litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger cumplit, când marea a înghețat la mal cum spuneam, peste două sute de metri spre larg. Atunci la Constanța localnicii transformase zona înghețată bocnă, într-un adevărat patinoar. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără de stele și
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
lebedele se puteau adăposti împotriva vitregiei vremii și aveau ca hrană peștișorii amorțiți în apa înghețată. Întregul cârd ateriză pe luciul lacului, grupându-se apoi spre mal. Apoi, începu pescuitul, afundându-și ciocurile în mâl și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să strige după ajutor. Tot grupul
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
Păsările cu experiență, au început să spargă cu ciocurile gheața subțire de la mal, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca apa să nu înghețe la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întregul stol să rămână prizonierul gheții nemiloase. Doar la câțiva metri de grupul de păsări, puiul plângea după ajutor, văzând cum ele pornesc spre plaur, abandonându-l. Plângea puiul
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
-l. Plângea puiul, plângeau și lebedele, scoțând sunete de jale. Erau neputincioase. Nu aveau cum să-l ajute pe nesăbuitul pui. Într-un târziu, s-au retras toate pe plaur, pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe la mal și marea. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era captiv în apa lacului „Saturn” și plângea
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
ADRAS, auzi țipătul de disperare al puiului de lebădă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, râcâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară, pe gerul care crăpa pietrele. Moș Ghiță zis „Mami” pentru că el așa le spunea tuturor când se adresa cuiva, și care păzea de ani de zile această clădire, moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]