31,702 matches
-
orice caz, să-și diminueze din importanța covârșitoare. Se vede, în aceste momente de criză, că factorul prezidențial continuă să rămână un element de tensiune în viața socială și că marginalizarea (la rigoare: desființarea sa) nu poate fi decât un gest pozitiv pentru viața României. Se observă, în fine, că necontenita critică pe care am făcut-o instituției de la Cotroceni era adânc înrădăcinată în trista realitate de azi, a prăbușirii domnului Constantinescu. Oricât s-ar delimita acum, în ceasul al treisprezecelea
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
e amputată această jumătate. Mama bate la ușă și intră. Esteban abia are timp să închidă carnetul. Nu are chef ca mama lui să citească ce a scris. Manuela are în mînă o carte, împachetată ca un cadou. Face un gest spre ceasul ei de la mînă. Manuela: E miezul nopții! La mulți ani! Se apropie de pat și îl îmbrățișează plină de efuziune. Manuela: Deschide-l ! Dacă-l ai deja, sau dacă nu-ți place, îl schimb. Esteban desface cadoul în fața
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
lor. Manuela: Parcă te dezgustă de scris... Esteban: Nu fii proastă ! E o prefață superbă ! Manuela: Ce vrei să faci mîine, ca să-ți sărbătorești ziua ? Esteban: Să mergem la teatru... E ultima săptămînă a lui Huma Rojo... Manuela (face un gest afirmativ din cap): O.K. (...) 8 - Bar în fața Teatrului Bellas Artes. Interior. Noapte. Gros plan al lui Estaban scriind în carnetul lui. Se aude fîșîitul stiloului pe hîrtie. Băiatul are carnetul pe o măsuță, aproape de fereastra unui bar situat chiar
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou al cămilei" (toamnă de toamnă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou al cămilei" (toamnă de toamnă, frunză cu frunză). De aci drumul pînă la satiră
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
separate, dar complementare, precum atenția la social a lui Roosevelt în New Deal, curajul dârz al lui Churchill în rezistența la agresiunea nazistă, modestia regelui Danemarcei, Cristian al V-lea, așteptând cuminte, pe bicicletă, semnele agentului de circulație și chiar gestul reginei Angliei, Elisabeta a II-a, în 1998, când a solicitat să plătească impozite, ca orice cetățean, pentru considerabila sa avere. Examinarea celui de al doilea proces caracteristic pentru puterea actuală - tehnicizarea galopantă - ar putea duce la concluzia greșită că
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
apetit metafizic, dar cu un simț al comicului dezlănțuit până la gratuitate. Apoi scepticismul ei robust, trupeș... ha! care i-a anulat orice naivitate, ca unei fecioare care știe prea multe înainte de a-i veni sorocul."" Cartea publicată de Liana Cozea, gest donquijotesc cuceritor, prin care este adusă în prim-plan, fie și numai pentru o clipă, o scriitoare pe nedrept uitată poate fi considerată un emoționant memento pentru critica literară de azi. Impresionant, prin luciditate și finețe, este și portretul pe
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
Universității, ci și cu vandalicele și sîngeroasele mineriade ce se profilau la orizont... Și acum urmează două neadevăruri marcante, primul din ele, vai, de ordin fizic: Vedeți, dintre cei care cît de cît făcusem ceva înainte, cei care schițasem un gest - scriitori, istorici - nimeni, nici unul, nu a participat la Piață dintre intelectualii "disidenți" ai României". În realitate, la celebrul balcon au luat cuvîntul, între mulți alți intelectuali anticomuniști, Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Stelian Tănase, Leopoldina Bălănuță, Alexandru Zub, Mihai Șora, Petru
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
un sclav. În afara obiectului acțiunii sale de seducție, pentru Paul nimic nu mai exista. Vorbea șoptit cu Ciuci, fără întrerupere. Pe urmă, a început să cînte Flandern in Not." Nimic extraordinar pînă aici, un poet monden, plin de succes, cu gesturi fantaste, boeme. Numai că acel cîntec, piesa lui de rezistență în cucerirea femeilor, după cum spune glumeț Crohmălniceanu, e un vechi cîntec german despre moarte, un cîntec sumbru, obsedant, un fel de indiciu înspre partea nevăzută, plină de traume a personalității
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
Toți se feresc să mănînce la masă cu el fiind atît de dizgrațios. Cînd merge cu tine, din cauza piciorului drept mai scurt, calcă sacadat într-o parte și se bagă în tine lovindu-te ritmic în timp ce discută cu rîsete și gesturi detracate, enervîndu-te, silindu-te să taci, astfel încît vorbește mai mult singur. Mereu vorbind, are explicații economice asupra oricărui fapt. În mintea lui toate lucrurile, toate ideile sînt propulsate de un interes economic. Nu am mai văzut pînă acum un
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
folosită de unele state atunci când vor să le atace pe altele! Tristă, tristă țară! Pedeseriștii fură de nu mai rămâne nici blana pe ursul din pădure, dar continuă să conducă în sondaje! Vulgaritatea înfricoșătoare și păcătoșenia infernală ne guvernează toate gesturile, dar ne considerăm cei mai creștini oameni din lume! Ne batem joc de noi înșine cu o plăcere maladivă, însă punem mâna pe ciomag imediat ce un binevoitor ne atrage atenția că ființa umană pe care o călcăm în picioare e
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
și în compartimentul plin de confrați, copilăriți de falsa vacanță. Nichita scoate din buzunar o monedă romană, ne-o arată vesel, achiziția lui ultimă de numismat, cumpărînd mai mult spre a da, cum își bucură el prietenii cu marile lui gesturi rusești. Pentru că, știți, în vinele lui Nichita curge sînge rus... Toți cîntărim în palmă banul, pe rînd; unul îl mușcă, să vadă dacă-i de argint; este argint, poți să-i simți și gustul; zimți nu se făceau în antichitate
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Gheorghe Grigurcu 1. În versurile sale ostentativ orînduite în tiparul prozei, Nicolae Sava deplînge civilizația. E o atitudine, desigur, cunoscută, pe care poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu lirismul unui timid care bravează, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuație, resimțite drept pretențioase, astfel cum un ins s-ar înfățișa la o ceremonie într-un veșmînt de meșteșugar
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
pare produs prin diluarea lor în apa cotidianului stătut, monocord: Aici oamenii fac dragoste se plimbă bîrfesc pe cei de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru roz de sindicat" (Poem la Soveja). Sau: "o bătrînică firavă coborîse din istorie să ne vîndă fragi seara la dans hi hi hi hlizi doamna dansezi ca un arbitru de box în
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
între amici, ce făcusem. Autorul Cordovanilor era un ardelean prea dîrz și de caracter, ca să nu-i fi relatat maiorului ce-i spusese despre mine Titus. Uite cum unii dau năvală să intre, iar Țoiu vrea morțiș să iasă!" Sînt gesturi care impun. Și nu aveam nimic în comun. Decît, poate, omenia... P.S.: În fața tribunalului amenințător, depusesem mărturie că în întîlnirile noastre nu se discutase politică niciodată, lucru adevărat. De neliniște, probabil, vorbeam răstit. După eliberare, Alexandru Paleologu avea să-mi
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
și pasivitatea și s-a creat o stare de așteptare fără nici un sfîrșit previzibil. Așa cum un popor întreg așteaptă indolent (și orbit de speranțe tulburi) tot felul de salvări miraculoase venite din afară, prin grațiile hazardului sau prin bunăvoința vreunui gest mesianic (vezi delirul Caritas și, mai nou, explozia epidemică a jocurilor Bingo), și o parte semnificativă din clasa noastră politică și din lumea mediilor de informare percepe cultura și performanța culturală ca întrupare, ca act revelat, ca dar al lui
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
în România, nu aparține rom Da, Coloana a fost demontată și n-a fost încă așezată la loc... Nu vreau să intru în amănunte, însă spun încă o dată, cu toată puterea, că românii din vremea lui Brâncuși au făcut un gest admirabil, în ciuda tuturor împotrivirilor, acceptând să instaleze acest ansamblu, cel mai modern din epocă, plătindu-l. Cum spuneam, România este însă doar depozitarul lui, opera nu aparține României care a plătit-o, ci chinezilor, brazilienilor, eschimoșilor, lumii întregi. În legătură cu prezența
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
un răspuns imediat la lumea în care trăim și la felul în care trăim în această lume". Discursul său teatral este, cu precădere în ultimele puneri în scenă - Furtuna și Cafeneaua - unul de tip sincretic în care actorul devine suportul gestului, cuvîntului, al plasticității corpului și spațiului, al unei anumite cromatici, al anumitor sonuri și fraze muzicale. Puțini sînt regizorii care au cheie la comediile lui Carlo Goldoni. Mai presus de toți, desigur, Giorgio Strehler ale cărui spectacole sînt tot atîtea
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
și în insolit, departe de orice coerență a limbajului și a gîndirii formei, indispensabilă actului artistic, indiferent în ce raporturi s-ar găsi el cu istoria artei. Ca și în manifestările ei directe, și în pictură Alexandra Nechita își supradimensionează gesturile, investește formal în ele un exces de maturitate, cînd, de fapt, esența lor este infantilă, dezangajată și ludică. în acest univers delirant, de multe ori apăsător pentru că motivațiile gratuite ale copilăriei sunt sufocate în retorică nemotivată, iar prospețimea tonului cromatic
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
adeseori la masa de scris, muncind la o frază); poezia e respirație. Tocmai am încheiat o proză, Scriere la patru mîini (vezi Vatra, nr. 5, '99), în care vorbesc inclusiv de senzațiile mele în procesul scrierii. Într-un cuvînt: fac gesturi! Mă tem de înțepenire... M.V.: Cum, cu ce, cînd scrie Emilian Galaicu-Păun? și ce senzații/trăiri are (atunci)? E.G.P.: Scriu acasă, unde "îmi miroase a mine" (sunt un scriitor olfactiv!); între 4 pereți de cărți. Nu am ore preferențiale (cîndva
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Vatra din Târgu-Mureș. A publicat următoarele cărți: POEZIE. Lumina proprie, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1986. Abece-Dor, Chișinău, Ed. Literatura Artistică, 1989. Levitații deasupra hăului, Chișinău, Ed. Hyperion, 1991. Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1994. PROZĂ. Gesturi (Trilogia nimicului), Chișinău, Ed. Cartier, 1996. CRITICĂ LITERARĂ. Poezia de după poezie - ultimul deceniu, Chișinău, Ed. Cartier, 1999. * Versuri semnate de Emilian Galaicu-Păun figurează în antologiile: Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene), Chișinău, Ed. ARC, 1995; O mie
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
dintre aceștia, Emil Constantinescu, singurul, de altfel, în stare să-i ușureze situația în fața justiției franceze, și-a dovedit loialitatea, Adrian Costea îl protejează. Deocamdată. Fabulăm? Un răspuns la această chestiune l-am putea avea doar dacă Președenția ar face gestul mult așteptat de a se delimita public de Adrian Costea." Gestul mult așteptat de dl Ion Cristoiu s-a consumat însă înainte de apariția editorialului din Azi. Numai că dl Cristoiu a văzut atunci în delimitarea președinției o dovadă că de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
ușureze situația în fața justiției franceze, și-a dovedit loialitatea, Adrian Costea îl protejează. Deocamdată. Fabulăm? Un răspuns la această chestiune l-am putea avea doar dacă Președenția ar face gestul mult așteptat de a se delimita public de Adrian Costea." Gestul mult așteptat de dl Ion Cristoiu s-a consumat însă înainte de apariția editorialului din Azi. Numai că dl Cristoiu a văzut atunci în delimitarea președinției o dovadă că de fapt lucrurile stau exact invers. Cît despre afirmația d-lui Cristoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
comunicat. Trecerea de la o limbă la alta (puținul text este vorbit în română, idiș și engleză) se face firesc și natural. Scenariul spectacolului solicită performanța de grup, nu în sensul virtuozității, ci al unei vibrații la unison. Aproape de public, fiecare gest, fiecare respirație sau tresărire sunt receptate și percepute: e nevoie de precizie și de o maximă concentrare. Apropierea de public declanșează emoția, dar orice scădere a tensiunii poate împinge totul în ridicol. În partea a doua a spectacolului, cîțiva oameni
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
condiția de Ofelia et comp.: "Mă rumenesc/ Cu fiecare boț de carne tocată,/ Așezat în uleiul încins/.../ Tresar erotic la fiecare sfârâit/... Mă rotunjesc./ Cresc./ Simt cum ies din tablou./.../ Mă impregnez/ Miros a femeie// Trăiesc ultimativ și ritualic,/ Până la capăt,/ Gestul simplu de gospodină./ Mângâi apoi cu privirea mormanul de carne prăjită/ Și mă simt simultan Ofelia, Isolda, Desdemona și,/ Nu în ultimul rând,/ Madame Bovary./.../ Sunt fericită." (Ars domestica) Teribilistă cu grație și sinceră cu artă, Simona Tache atentează la
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]