6,593 matches
-
Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndoială. Fără voia lui, și în pofida felului cum o cunoscuse pînă atunci, Hedrock era fascinat. Nu greșise niciodată socotind că Împărăteasa Innelda avea să joace un rol de frunte în toate marile crize ale acestei epoci neliniștite. Tigroaica își scoase ghearele și erau gheare de oțel, calme în violența lor. Sufletul acestei femei trebuie să fi fost flacără pură. Mintea începu să treacă în revistă implicațiile celor spuse de Împărăteasă. Rămase pur și simplu șocat. Ea arătase că tunurile ultraputernice erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lui, și în pofida felului cum o cunoscuse pînă atunci, Hedrock era fascinat. Nu greșise niciodată socotind că Împărăteasa Innelda avea să joace un rol de frunte în toate marile crize ale acestei epoci neliniștite. Tigroaica își scoase ghearele și erau gheare de oțel, calme în violența lor. Sufletul acestei femei trebuie să fi fost flacără pură. Mintea începu să treacă în revistă implicațiile celor spuse de Împărăteasă. Rămase pur și simplu șocat. Ea arătase că tunurile ultraputernice erau instalate pe poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ajunse din câteva salturi la oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întîmplase. Câinele se izbise cu colții și cu ghearele de oglinzi și se tăvălea pe jos de durere, în vreme ce Bătrânul se distra. 34 M-am întors la vanitatea mea care, ca totdeauna, îmi rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să fie omorâtă, căci atunci ar fi. ÎN MIJLOCUL IRITĂRII GENERALE, RIEUX S-A RIDICAT ȘI A PLECAT. CÂTEVA CLIPE MAI TÂRZIU, ÎN CARTIERUL CARE MIROSEA A ULEI PRĂJIT ȘI A URINĂ, O FEMEIE URLÂND, CU VINTRELE ÎNSÂNGERATE, SE RĂSUCEA ÎN GHEARELE MORȚII, SPRE EL. A doua zi după conferință, febra mai făcu un mic salt. A avut ecou chiar în ziare, dar sub o formă benignă, fiindcă s-au mulțumit doar cu câteva aluzii. Oricum, Rieux putea citi a treia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trandafiriu la galben. O dimineață călduroasă începea să se facă simțită în spatele geamurilor. Grand abia a fost auzit când a plecat, spunând că o să revină. Toți așteptau. Copilul, cu ochii mereu închiși, părea că s-a liniștit puțin. Mâinile, devenite gheare, râcâiau încet marginile patului. Au urcat apoi, au zgâriat pătura aproape de genunchi și, deodată, copilul și-a îndoit picioarele, și-a vârât genunchii în burtă și a rămas nemișcat. Și-a deschis atunci ochii pentru întâia oară si s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și Rieux nu mai stătea între patru ochi decât cu bolnavii. El a observat însă că, în acest stadiu al epidemiei, când ciuma lua din ce în ce mai des forma pulmonară, bolnavii păreau că ajută într-o oarecare măsură medicul. În loc să cadă în ghearele disperării sau apatiei de la început, ei păreau să-și facă o idee mai exactă despre interesele lor și cereau ei înșiși ceea ce le putea fi cel mai util. Ei cereau fără încetare să bea și toți doreau să fie cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neagră raționată la cartelă, pentru lapte și alte articole alimentare, după care alergam sculându-ne de la miezul nopții, urmând să ne prindem rândul oriunde vedeam aglomerări de persoane, în speranța că... doar-doar vom găsi ceva - indiferent ce... gâturi, coaste și gheare de pui (scurmace) rahitici. Cu îndreptățită mânie (reținută) ne întrebam cam ce fel de tovărășie mai era și asta?! Scurt timp după demersurile mele didactice, factorii de răspundere de la partid, sindicat și învățământ au încercat să mă determine să plec
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie, luând în gheare sandvișul și mergând spre biroul ei. Ignatius privea fascinat la mecanismul complex de gingii, limbă și buze pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi spuse șeful de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-se cu o mână de partea de sus a suportului, se freca în mod grotesc cu pelvisul de stâlpul lui din mijloc și suspina „Oh“. Papagalul fusese pus pe inelul cel mai de jos și ajutându-se cu ciocul și ghearele începuse să se cațăre spre inelul următor. Darlene țopăia și se răsucea în jurul stâlpului, simulând un fel de orgasm frenetic, până când pasărea ajunse la același nivel cu talia ei. Atunci îi oferi papagalului inelul cusut lateral pe rochie. Pasărea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
echilibrul, care este întotdeauna șubred, și mă prăbușisem. Deși m-am lovit destul de rău cu capul de cărucior, am strigat de jos, cu o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-a smuls din ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ta trebuie să fie o persoană foarte interesantă. — Nu tocmai, răspunse Ignatius. — Ia o bere, borțosule, spuse Frieda. Aș fi preferat să fie bere la sticlă. Betty ar fi putut să-ți deschidă una cu dinții. Are dinții ca niște gheare de fier. Betty făcu un gest obscen spre Frieda. Și într-una din zile, să nu te miri dac-o să-i fie băgați pe gât. Betty o lovi pe Frieda în cap cu o cutie goală de bere. — O cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi putut fi domnișoara O’Hara! Bună de aruncat drept între ochii batjocoritori ai Myrnei. Ignatius se mai uită o dată la fotografie și îi lăsă gura apă. Ce fel de animal avea oare? Seara mai putea fi încă smulsă din ghearele eșecului. Scărpinându-se cu o mână pe cealaltă, se gândi că cel puțin pentru a fi în siguranță era mai bine să se îndepărteze. Cele trei fete bezmetice ar putea să-și pună în practică amenințarea. Porni în jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cârâind și săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai când Ignatius era pe punctul de-a se năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe. — Las-o în pace, spuse domnul Levy soției sale. Ei bine, mă întreb dacă lui Susan și Sandra le va plăcea să audă ce s-a întâmplat. Mama lor a torturat într-atâta o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să afle ce mâncau africanii cenușii, și îi adusese lui Gerard niște mere delicioase și verdețuri speciale. Lăsase televizorul pornit peste noapte, la magazin, pentru ca Gerard să se poată uita. Iar după o zi, Gerard încetase să își mai muște ghearele. Chiar îi permisese lui Stan să îl pună pe umărul lui, fără să-l muște de ureche. Mai avem mult? întrebă Gerard. — Da. Am plecat abia de o oră. — Cât mai este? — Trebuie să mergem trei zile cu mașina, Gerard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să roadă cablurile electrice și să observe păsările și fluturii, prea leneș ca să le vâneze. De cea de-a doua se plictisea uneori, Însă de prima niciodată. Aproape fiecare cablu electric din casă fusese În repetate rânduri morfolit, sfâșiat cu ghearele, mușcat și stricat de el. Pașa al Treilea reușise să supraviețuiască până la o vârstă Înaintată având În vedere șocurile electrice prin care trecuse. — Așa, Pasha, bun băiat. Zeliha i-a dat să mănânce câteva bucăți de brânză feta, preferata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eram un artist sovietic aflat În vizită În Vest, flancat de agentul KGB. De ce mă supraveghea tata? Credea că nu-l văzusem. Își Închipuia cumva că aveam Întîlnire cu Françoise Arnoul, atît de ispititoare În afișele de la Pisica Își scoate ghearele? Dar eu eram logodit! Eram Îndrăgostit! Nu avea Încredere În mine. Îl surprindeam În flagrant delict de incompetență și de intervenționism pe viitorul autor al bestsellerului anilor șaizeci despre paternitate. Mă aflam În plină Întîlnire profesională, iar el venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tot timpul și o grămadă de bani. Nu-ți face nici un bine. Nu mai ai nevoie de el“. Cum sînt un tip slab, am Încetat să mă mai duc la Zscharnack și rău am făcut: agorafobia a pus din nou gheara pe mine. Atunci am făcut apel la Jacqueline Marchal, o psihanalistă mai senină și nu mai puțin cutezătoare decît Zscharnack. Eram Însurat de trei ani. Prima mea vizită a Început foarte bine. Doamna Marchal m-a pus să stau În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ajunse din câteva salturi la oglinzile în care mă reflectam, sărindu-mi la beregată. Am închis ochii, dar un hohot de râs umplu sala și am deschis ochii ca să văd ce se întâmplase. Câinele se izbise cu colții și cu ghearele de oglinzi și se tăvălea pe jos de durere, în vreme ce Bătrânul se distra. 34 M-am întors la vanitatea mea care, ca totdeauna, îmi rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
desfacă apoi, luînd forma unui trident răsturnat. O parte, mai groasă, Îi străpungea locul unde ar fi trebuit să aibă viscerele și arăta către pământ ca o spadă, În timp ce două florete Îi străpungeau picioarele și ieșeau În afară simetric, prin gheare. Pasărea se balansa ușor, iar cele trei vârfuri indicau pe podea urma pe care-ar fi lăsat-o dacă ar fi atins-o. „Un frumos exemplar de acvilă regală“, zise Salon. „Dar trebuie să mai lucrez la ea vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să distingem asemănătorul de identic, metafora de lucruri, acea calitate misterioasă și fulgurantă și splendidă prin care suntem oricând În stare să spunem că cineva s-a animalizat, dar nu credem de-a dreptul că i-au crescut peri și gheare; În schimb, cel bolnav gândește „animalizat“ și imediat vede pe cineva lătrând, sau târându-se, sau zburând. De Diotallevi am fi putut să ne dăm seama, dacă n-am fi fost atât de porniți. Aș zice că totul Începuse pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prost la sfârșitul secolului, mai Întâi pentru că puseseră stăpânire pe el revoluționarii, pentru care de la Zeița Rațiune până la Entitatea Supremă orice era valabil, cu condiția să se taie capul regelui, vezi-l pe Cagliostro, și apoi pentru că În Germania puseseră gheara pe el principii germani, și cel mai mult Frederic de Prusia, ale cărui scopuri nu coincideau, desigur, cu cele ale iezuiților. Când neotemplierismul mistic, oricine l-o fi inventat, produce Flautul fermecat, e firesc ca oamenii lui Loyola să decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre țintă, atât de-ntins Încât cedează și se sfarmă. Deodată el cade jos, târându-se În fața acestei apariții, cu mâna ca o gheară Întinsă să implore o Înghițitură de elixir. — Oh, grohăie el, cât ești de frumoasă; oh, dinții aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fă conjecturi, lucrează, sapă, sapă, cârtiță bătrână... O mașină de cusut (ce altceva putea fi, din acelea cărora li se făcea reclamă prin ilustrații, Împreună cu pilula pentru creșterea sânilor, și cu acvila aceea mare care zboară printre munți ținând În gheare aperitivul amărui, băutură regenerantă, Robur le Conquerant, R-C), dar dacă o acționezi, face să se-nvârtă o roată, roata un inel, inelul... ce face, cine ascultă inelul? Cartonașul glăsuia: „Curenții induși de câmpul terestru“. Fără pic de pudoare, Îl pot citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]