2,181 matches
-
tot timpul. Mama tânărului își pusese toată nădejdea în băiatul mai mare. Căci soțul ei un învățător cu convingeri socialiste, un om "la urma urmelor încântător" făcuse toată familia de rușine: avea patima jocurilor de noroc, ba, mai mult, și ghinionul de-a pierde mereu... Lui Michel îi revenea așadar sarcina de a apăra respectabilitatea familiei și de "a da exemplu" fratelui și surorii mai mici. Prin urmare, chiar dacă perspectiva unui flirt îi apărea tânărului drept încântătoare, ea "îl umplea de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
20%) și la profesori (30%), comparativ cu elevii (9%). Experiența mai redusă a acestora din urmă îi determină să dea mai puține răspunsuri de tip „da” și „nu sunt responsabil de propria sănătate”. Pentru adulți, în schimb, atribuiri precum neșansa, ghinionul, voința lui Dumnezeu etc. au mai mare relevanță decât răspunderea personală pentru propria sănătate. Această situație readuce în discuție așa-numita „teorie a riscului propriu”. Bibliografie Beltzer, N., Legarde, M., Wu-Xiaoya, Gremy, I., 2005, Les connaissances, attitudes, croyances et comportements
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Vezi, să-mi facă făina bună, măruntă! Distanța până la moara lui Budacă era cam de 600-800 de metri, funcționa cu apă din gârla care trecea prin fața casei noastre. Când ajung la moară, erau vreo 5-6 oameni care își așteptau rândul. Ghinionul nostru că tocmai atunci fereca piatra morii și mai dura lucrul cam două-trei ore. În plus mă nelinișteam că făina nu va fi pe măsura pretențiilor mamei. E drept, totdeauna când fereca piatra morarul băga 10-15 kg. de porumb propriu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
după ce nopți d e-a rândul s-a tot sfătuit cu mama, și a achitat și împrumutul celor 15000 lei la Creditul carbonifer, unde garant era Dragomir Lungu, nașul meu de botez. În urma a 30 de ani de minerit, a ghinionului cu exploatarea carboniferă personală, grijile i-au provocat lui tata supărarea cea mare care l-a măcinat zi de zi, îmbolnăvinduăl. Iar după suferințele îndurate, iată, tata moare. Un ban în casă Crezuse în multe tata. Se văzuse pe dânsul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ironic, un nou proiect național. Spuneam ușor ironic? Păi, da. Cum să folosești alt ton când vorbești despre un lucru atât de puțin important pentru noi precum Republica Moldova? Românii e deștepți Prezumția de nevinovăție Radu Pavel Gheo Aurică avusese un ghinion extraordinar. La început părea să meargă bine: autobuzul era plin ochi, lumea se călca în picioare, iar șoferul frâna mereu și bulucea oamenii unii peste alții la fiecare semafor. Așadar, lui Aurică nu i-a fost greu să scoată portofelul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
a fost lung (peste două săptămâni) și foarte greu, bombardamentele aviatice de noapte erau cumplite, ca și staționările îndelungate, lipsa de spațiu din vagon, frigul și foametea. Ca un amănunt, aveam ceva provizii alimentare în vagon, dar la care, spre ghinionul nostru, nu se putea ajunge din cauza bagajelor grele suprapuse până la plafon. Am ajuns la Râmnicu Vâlcea unde era destinația refugiului nostru iar după debarcarea din vagoane am fost repartizați în comuna Ocnele Mari, unde am stat un an și jumătate
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
Firește, tatăl meu e sever și autoritar din fire, dar își iubește cu patimă fiul și nu-i refuză nimic. Sub un singur aspect, tata rămâne intratabil: dragostea. Și alegerile mele nu au găsit niciodată aprobare în ochii lui. "Ce ghinion, nu?" Până acum m-am pliat după voia lui, bombănind desigur, dar asta pentru că nu am întâlnit încă adevărata dragoste. Dacă aș găsi-o, ar fi altă treabă." "De unde o să știi că e adevărata dragoste, dacă nu ai întâlnit-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Crăciun, pe care Nel îl termina de împodobit, în vreme ce vameșul se așeză puțin deoparte, privind cu un ochi sumbru societatea stăpânită acum după dispute aprinse, de bună dispoziție. Era furios că făcuseră pace, ceea ce îi apărea ca o insultă, spre ghinionul lui, ba chiar ca o complicitate cu rivalul lui. "Apropie-ți scaunul", îi spuse Constantin aducându-i un pahar. "Deocamdată stau bine aici." Învățătorul trase un scaun și se așeză alături de el: "Ce pui la cale acolo, Farcaș?" Vameșul îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mînie, frustrare și resentimente; de exemplu: Ar fi trebuit să-și dea seama cum mă simțeam. Personalizarea și omnipotența Vă asumați responsabilitatea pentru orice eveniment extern negativ sau credeți că sînteți în centrul atenției. De exemplu, vă spuneți: Întotdeauna aduc ghinion, Toată lumea se uita la mine sau S-au simțit prost din cauza mea. Nu uitați că, așa cum dumneavoastră sînteți responsabil pentru propriile gînduri și sentimente, acest lucru este valabil și în cazul celorlalți. Nu puteți determina pe nimeni să gîndească sau
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a emoționat amintirea Luminiței F. Mi-ar place mult s-o revăd! Dacă o reîntîlnești, spune-i încet că mi-e dor de ea! Și totuși va trebui să-mi retrimiți cartea! N-a mai venit! Sînt un prieten cu ghinion! [...] Salutări și lui Nidalov (Nichita Danilov, botezat astfel într-un poem de Lucian Vasiliu n. red.)! Și d-lui Parascan (Constantin n. red.) mi s-a părut a fi un om de treabă! Observ că D.R. discută probleme de salutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
laptele proaspăt muls, de ele. Se spune că vor avea noroc cu carul, dacă apoi vor bea un pahar de lapte, nefiert. În viață trebuie să te ferești de numărul 666, căci este numărul Satanei, numărul Fiarei, care ți poartă ghinion. Fructele culese în orele de dimineață sau de seară sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază. Odată cu trecerea la ora de vară, miezul nopții, pentru fantome devine o dilemă. Ideea de a fi cineva, depinde mult de buna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
No Hi” este o sărbătoare națională desfășurată în Săptămâna de Aur a Japoniei. Cu această ocazie se săvârșesc o serie de ritualuri din dorința de alungare a spiritelor rele pentru ca băieții să crească puternici și fericiți. Ca să fie protejați de ghinion, băieții își fac baie în apa în care se adaugă flori de iris sau infuzie din flori de iris („syobuyu”). Întrucât irisul este considerat floarea protectoare, din el se fac cununițe pe care băieții le poartă la ceremonialul dedicat zilei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Oamenii admiră floarea, uitând că ea crește din semințe mici... Oamenii mai uită că faptele ( mici sau mari ) și acțiunile personale (cauza) vor avea efecte asupra lor și nu este drept a se da vina pe altcineva în caz de ghinioane. Astfel, floarea de lotus ne reamintește de „legea cauzei și a efectului”. Viața splendidei flori durează doar 4 zile, ceea ce simbolizează efemeritatea vieții la fel ca și la om. De aceea, Înțelepții, susțin că floarea de lotus simbolizează „legile universale
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
îndeplinit până la capăt, Shinya a cumpărat un pachet cu „șervețele” galbene pe care se afla o ideogramă aurită. „Șervețelele” ne-au fost împărțite tuturor ca, mai apoi, să le ardem și, odată cu arderea lor, să ardă și boala, supărarea și ghinioanele noastre. În curtea celui de-al doilea templu vizitat se afla un ventilator care împrăștia picături fine de apă, semănând cu o ploaie răcoroasă. Era foarte cald, iar acest „mini-duș” a fost binevenit. La acest templu există același ritual, ca
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să se retragă Într-acolo. — Adevărat, avea neamuri acolo? Ia te uită, ce puține știu eu despre supușii mei... S-a dus deci la neamuri? Tocmai la Molsheim? spuse Conrad privind Întunecat clipocitul apei, sub pod. — Mărite stăpâne, a avut ghinion, spuse omul pri vindu-l pe nobilul cavaler drept În față. I s-a speriat calul pe pod și a căzut În apă, tocmai când voia să treacă din colo. I-am spus că nu trebuia să se urce călare pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Secu, prin dreptul mănăstirii Neamț, prin Vânători și Târgu Neamț. Nu mai știam cât trebuia să pedalez pentru a ajunge la Văratec, noroc de localnicii numeroși în zonă. Urcai un "deal”, cu cetatea mereu în spate. La intrarea în Văratec ghinion, începu o ploaie de vară și, poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
biciclete, dar fiecare aștepta ca celălalt să renunțe primul. Chestie de orgoliu! Trebuia să mâncăm, sau măcar să bem un suc rece. Pe hartă era trecut un han care, când l-am găsit, s-a dovedit a fi un bufet, spre ghinionul nostru, închis. În urma insistențelor pe lângă personalul care era totuși acolo, sa găsit și ceva de mâncare. Panta se mărea, am început urcușul pe lângă biciclete. Întrebându-ne cât mai avem până la Bâlea-Cascadă, doar așa am mers, dar culmea, ne depășeau alți
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
plecat la Nicu, în curtea căruia lăsasem bicicleta. Neavând nici o dată probleme cu ea, n-aveam habar de mecanismele din butuc. Diagnosticul: bilele cilindrice erau uzate, trebuiau înlocuite. Cunoscând orașul, cu bicicleta lui am ajuns la magazinul de profil. Acolo ghinion, nu aveau bile cilindrice! Nu-mi venea să cred și, dezamăgit la culme, le povesteam celor de acolo: Am mers jumătate de țară, am fost pe Transfăgărășan, și n-am cum mă- ntoarce la Roman, nu-i incredibil?!”. O vânzătoare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
într-o casă aflată lângă Biserica Sf. Nicolae); însă acolo era înmormântat. Nu mai aveam nicio șansă de a ajunge acasă, nu la ora promisă, cu siguranță aveam să întârzii cel puțin două ore, așa încât am zis că măcar să transform ghinionul întârzierii în șansa de a vedea localitatea în care funcționase o fermă-școală condusă de cel care fusese atât de apropiat de locurile acelea, la care venea (în copilărie) la bunicii de pe mamă. Fiind romașcan, despre Ion Ionescu de la Brad, (cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe cine, despre drumul pe care trebuia s-o iau. "Păi, l-ați lăsat în urmă cu vreo 10 kilometri! Indicatorul din dreptul drumului a fost ridicat de o vreme...”. Ajunsesem la vreo 17 km. (din cei 44) de Bacău. Ghinion, zic. Nu prea mare, fiindcă până atunci pedalasem mai mult la deal, cu vântul din față. Emoțiile-mi creșteau, până când în sfârșit am văzut plăcuța de la intrarea în Cârligi. M-am așezat pe-o bancă la umbră relaxat, doar ajunsesem
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
angrosist de vinuri, și care fusese rechiziționată de Armată, dându-i-se în acele vremuri o altă destinație. Tavanul boltit era susținut de patru rânduri de stâlpi din beton armat, solizi, capabili să susțină o greutate uriașă. Dar am avut ghinion. În ciuda faptului că era atât de încăpătoare, încât o mașină putea fi manevrată fără probleme, de această dată, adăpostul era arhiplin. La solicitarea mamei de a ni se permite accesul, am primit următorul răspuns: Vă cred, doamnă, că aveți copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Paris. Nu-mi puteam imagina că voi putea trimite un articol de la Iași în Johanesburg și va fi publicat imediat. Se va întâmpla ceva cu ideea de diaspora și probabil că va dispărea, spre binele ei, al diasporei, dar, spre ghinionul unor scriitori care nu au alta valoare decât aurora exilului benevol sau forțat, dar, de ce să nu recunoaștem de cele mai multe ori benevol, și chiar asigurat prin trimiteri în străinătate de către Uniunea Scriitorilor. Nu am auzit de scriitori care să treacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
infiltrat' în partid pentru a-l compromite. Nu se cunosc cu certitudine motivele pentru care au fost selectați Cornel Popovici, Ion Voin, Ioan Cerbu, Cristian Paul Șerbănescu și Constantin P. Ionescu (unii nici măcar nu erau legionari), însă este posibil ca ghinionul lor să fi fost participarea la acțiunea de la Gherla, în care Securitatea și administrația au ieșit în față mult mai rar decât la Pitești. Totuși, comuniștii nu au excelat niciodată la capitolul logică, așa că nu trebuie neglijat nici factorul arbitrar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
București ? A.M.P. : Era o copilă din Moldova, de la școala de presă a Opiniei. V.A. : Ce s-a întâmplat cu ea ? A.M.P. : S-a măritat cu Horia Rusu și este văduva lui Horia Rusu, săraca ! A avut mare ghinion. V.A. : A dispărut din presă și era o fată foarte bună. A.M.P. : Din presă a dispărut. A mai fost o vreme pe la liberali. Era foarte talentată. Este, că nu știu ce face. V.A. : Și bătĂioasă ! Deși era o persoană
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sută de ani s-au întâmplat foarte multe rezolvări pozitive doar în ultimul moment. A.M.P. : Am avut mai multe noroace, într-adevăr : în 1918 și pe urmă acestea. Vorba lui Cioran, suntem prost pla‑ sați geografic și e un ghinion să fii român. Dar în ultimii 20 de ani noi n-am mai fost prost plasați. Am fost într-o conjunctură favorabilă. Numai că, părerea mea, am pro‑ fitat mai puțin decât am fi putut. V.A. : SĂ mă ierte
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]