3,612 matches
-
și niciodată nu dădea voie nimănui să intre pe teritoriul exploatării, nici măcar să se apropie de zonă, iar câinii lui nu erau niciodată legați, odată când Zsolt, fiindcă un pariu, a sărit gardul, unul dintre câini l-a mușcat de gleznă, iar Zsolt a trebuit să-și facă treizeci de injecții în burtă, așa că atunci când s-a auzit că nea Vasile s-a spânzurat, nimănui nu i-a părut rău după el, ba ne-am și bucurat că, înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei, și atunci s-a făcut brusc întuneric și toată lumea a început să strige și să fluiere, iar Feri mi-a spus că luam-ar dracu’, eu am câștigat, și s-o luăm repede târâș, eu să-l apuc de gleznă și să mă țin de el, că n-o să văd nimic în bezna aia, și atunci eu i-am zis să mai așteptăm, că poate doar s-a rupt filmul, dar Feri a spus că dacă numai filmul s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe stradă, ceilalți se evaporaseră de mult, eu am ajuns ultimul la crâșmă, pentru că șchiopătam, încă mă mai durea glezna, cu o zi înainte încercasem un unșpe metri cu mingea de piele spartă pe care, din glumă, băieții au umplut-o cu pietriș, n-am luat-o, deci, numaiecât la fugă, mă gândeam ce-ar fi s-o iau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prea lung, când prea scurt, am ajuns lângă dubă, știam că-n curând va demara, pornind-o după mine, dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat, am trecut pe lângă ea, de frică nici nu mai simțeam durerea din gleznă, duba încă nu pornise, am alergat mai departe, cinci metri, zece metri, duba încă nu pornise, am parcurs jumătate din lungimea străzii, lăsând-o cu vreo douășcinci de metri în urma mea, și când am crezut că, gata, am scăpat, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încătușate în față, iar de cătușe era prins un lanț lung, unul dintre gardieni îl ținea de un capăt, picioarele tatei nu erau în cătușe, dar totuși făcea pași atât de mici, de parc-ar fi avut cătușe și la glezne, și atunci am știut c-ar trebui să fug la el, ar trebui să alerg la el ca să-l îmbrățișez, și atunci lângă mine mama a spus, Dumnezeule, și s-a sprijinit de mine, și am simțit și eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
totuși -, ci faptul că avea impresia că toți aceia pe care Îi iubea și pe care credea că-i cunoaște deveneau niște străini. * * * Nicolas opri motorul În apropierea micului golf, unde se duse, trecînd prin apa care-i ajungea la glezne, să-și ascundă scuterul acvatic Într-o scobitură a stîncii astfel Încît să nu poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele și tocmai ieșeam la aer liber, sub dolmen, cînd o mînă m-a prins de gleznă. Am urlat, dar ceilalți erau deja departe. Ultimele cuvinte se transformară Într-un bolborosit. - Ea nu voia să-mi dea drumul, spunea că am să plătesc pentru moartea celor doi bărbați, spunea că am să ajung la Închisoare, sughiță el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doi ștrengari o luară și ei la goană fără să stea să-i asculte chemările, apoi văzu apărînd capul lui Pierre-Marie, care Încerca să ajungă la suprafață. Tocmai era gata să iasă din cavitate cînd o mînă Îl apucă de gleznă, făcîndu-l să urle de groază. Pierric văzu atunci o tînără femeie Încercînd să se aburce afară din deschizătură, fără să-i dea drumul lui PM, care era Înspăimîntat de moarte. În mod vizibil ea Îl implora, dar Pierre-Marie, Îngrozit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începea distracția. Spre sfârșitul lunii decembrie, Jean-Michel Kempf, un băiat slăbuț și fricos venit la Începutul anului, s-a aruncat pe fereastră ca să scape de torționari. Deși căderea putea să-i fie fatală, avu noroc să scape cu fracturi multiple. Glezna era făcută zob, abia i-au scos țăndările de os; s-a constatat că avea să rămână schilod. Cohen organiză o anchetă generală ce-i Întări bănuielile; deși a negat totul, Pelé fu eliminat pe trei zile. Aproape În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
te-am cunoscut, Emma. SÎnt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva. — Nu ! Mă ridic repede În picioare, pălindu-mi una la gleznă, de piciorul mesei. Pe bune acum, ce-o fi fost În capul meu ? Ce credeam, că o să mă roage să conduc un mega proiect internațional, pe care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și mi-o ține politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrîntindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mîinii. Nu. Nu se poate una ca asta. Mă uit bulversată În jurul meu În autobuz, și o pereche de adolescenți beți mangă mă privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Eu nu știu, dar Krog știe. Până una-alta, văd că e un lucru frumos. - Frumos, frumos... ziseră și ei. - Iar pășitorul are mai multe părți, le-am mai arătat eu ce știu. Oase și Încheieturi. Șold, coapsă, genunchi, gambă, gleznă, picior. Dacă se rupe oricare dintre părți, cioplești niște crengi groase, iei câțiva pumni de mâl umed și după aia... Le-am spus cum se face cu oasele frânte și li l-am arătat pe Enkim care Începuse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că vestea care a ajuns la noi și care ne-a făcut să te căutăm a fost că pe Krog Îl vânează unii care nu-l mai recunosc pe Tatăl de strămoș. Pentru asta ne-am luptat În sânge până la glezne pe malul unei mări calde, spulberând parte din cei ce-ți luaseră urma. Tot În numele Tatălui ce ne-a scos din Ceața Adâncă ne-am ciocnit cu alții, Înainte să trecem brațul de mare către aceste pământuri. De-asta ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și cu mine ședeam, așa cum făceam de ani de zile, În living‑room, iar el era Îmbrăcat În kimonoul lui japonez. Cădea de pe el toate părțile. Picioarele goale arătau ca niște dovleci premiați la expoziție, atât de umflate Îi erau gleznele. - Blestematele astea de edeme! se văicărea. Jumătatea de sus a lui Ravelstein era la fel de vioaie ca și altădată. Dar boala câștiga teren și se Înstăpânea asupră‑i; iar el știa acest lucru la fel de bine ca și doctorii. Nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de parcă se așteptau ca de pe patul de moarte să li se comunice nu știu ce informație divină. Ușa dormitorului lui Ravelstein era deschisă, astfel Încât puteam zări părul lung al lui Battle căzându‑i pe umerii herculeeni, și ghetele lui cochete, Înalte până la gleznă. Chipul nu i‑l puteam desluși, dar soția lui, evident, plângea. Era aplecată În față. Ce vedeam eu nu puteau fi decât lacrimi. Nutream mult respect pentru doamna Battle și Îl Îndrăgeam pe soțul ei. Soții Battle erau fanii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îi ura violent pe evrei. Mai putea fi observată și o altă discordanță fizică. Trupul culcat al lui Ravelstein era uriaș, el măsura doi metri și ceva, iar halatul pe care‑l purta, croit să le ajungă celorlalți pacienți până la glezne, abia de‑i atingea genunchii. Buza lui de jos, mare și cărnoasă, avea o curbură afectuoasă, dar nasul trona sever. Respira pe gură. Pielea avea o textură de griș fiert. Îmi dădeam seama că urmărea În mintea lui o procesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tine. GRUBI: Ba nu. Mă lipeam de ea și ea zvâcnea. Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu îi vorbeam și ea-ncepea să s-alinte și mârâia ușor, așa... se încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gâdila de mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgândărea ușor, cu un vârf de pană, mă lăsa să dorm și-mi intra în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cânte.) MACABEUS (Ștergându-se mai departe, căscând.): Ce dracu’ ai? PARASCHIV (Se oprește, își pune trompeta jos, se uită la ea un timp.): Umblă ăia pe sus. MACABEUS: Care ăia? PARASCHIV: Ăia care au făcut focu’. (Pauză; MACABEUS își freacă gleznele.) MACABEUS: Ți se pare. PARASCHIV: Au umblat toată noaptea. MACABEUS ( Își scuipă un păr din gură.): Ai auzit tu? PARASCHIV: I-am auzit. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Or să ne găsească. MACABEUS: Așa crezi tu? PARASCHIV: Au borteluit pe sus. MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma, așa că gonea din răsputeri. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
colo mai lasă de la ea, cât să mai încapă și un trup rotunjor de femeie, și încă unul, fi-su de opt ani, și cu și mai mare bunăvoință, poftim, un al treilea trup, uscat, bărbătesc, într-o manta până la glezne, cu pălărie cadrilată și două urechi de nuanța sfeclei proaspăt fierte. Iliuță se uită țintă la pantalonii lui Costache Popa și pare să-și aducă aminte ceva. Deasupra capului lui oamenii spun ceva, dar el nu poate înțelege vorbele, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Înainte de a emigra în Israel în 1947, Mengel ajutase la spânzurarea lui Hoess. Și n-a făcut-o depunând o simplă mărturie. A făcut-o cu propriile lui mâini. Când a fost spânzurat Hoess, mi-a povestit el, cureaua în jurul gleznelor... eu i-am legat-o, și-am strâns-o cât am putut. — Treaba asta ți-a dat o satisfacție foarte mare? m-am interesat eu. — Nu, a zis el. Eram ca mai toți care-au trecut prin acest război. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pretențios; cât despre Senshe sau Tai Shui, mulți se alegeau cu luxații și îi vedeam seara, la rugăciune, șchiopătând în lumina zecilor de lumânări. Sui îmi spuse: - Așa nu mai merge. Am nevoie de sfaturile maestrului. Mă gândesc numai la gleznele care mă dor și scurtez din zi în zi timpul acordat meditației. Simplul exercițiu, cărțile și rugăciunile nu ajung. Îl aprobam cu un oarecare licăr de emoție pentru ultimele sale cuvinte. Atingerea universalității plecând de la faptul particular era o tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
echipei ei, cei care o urmau de la o producție la alta. Membrii săi de bază erau: Sally; o tipă pe care o chema Sophie, care făcea costumele și care încerca să-și camufleze drăgălășenia extremă purtând o fustă cloș, până la glezne, niște pantofi de sport uriași și un pulover decupat, care ar fi putut fi croșetat la fel de bine de o bunică bine intenționată sau de Issey Miyke 1; și blândul compozitor, un tip serios, cu breton gros și ochelari mari, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de inimă și de cât de vădit era rolul modei actuale de a ascunde toate astea. Nu mă interesase niciodată acel tip de cacialma. Nu mă fraierea nimeni pe mine să renunț la fustele mini pentru cele fuste cloș, până la glezne, care păreau făcute dintr-un eșantion de material de mochetă. Dădui din cap. Ne-am reîntâlnit săptămâna trecută la Torture Garden. —Pot să-ți dau în scris ce purta Sally, spuse Hugo tărăgănat. Sau, mai degrabă, pe unde nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe canapeaua, tapițată cu mătase galben-pai și am luat o înghițitură de ceai. Surprinzător, îmi dădusem seama că, de fapt, nu-mi era deloc foame. Nu prea mănânci, observă Hugo, sprijinindu-se de spătarul fotoliului și întinzându-și picioarele cu gleznele încrucișate. Dintr-un obscur motiv, numai de el știut, Hugo purta pantaloni de tweed și fuma țigări Sobraines. — Mă tot aștept să scoți un ceas cu lanț, zisei eu, fără prea mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]