2,432 matches
-
în cazul Danby) sau regula controlului politicii externe prin mecanisme legislative. Criza Excluderii a pus în evidență chiar faptul că regele stabilea politica externă într-o modalitate care punea în pericol ceea ce supușii considerau drept valorile lor esențiale. După Revoluția Glorioasă și în decursul secolului următor aceste principii vor fi adoptate și de partida tory, devenind astfel fondul comun al ideilor politice moderne. Capitolul 2 Conceptul whig de stare naturală 2.1. Locke și hobbismul whig John Locke s-a născut
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
actuală în urma restaurării monarhiei catolice și a publicării, în 1680, a tratatului Patriarcha scris de Robert Filmer, cu mulți ani înainte. În 1683 Locke a părăsit și el Anglia și s-a refugiat în Olanda, unde a rămas până la Revoluția Glorioasă. În atmosfera de libertate intelectuală, dar și profund marcată de spiritul protestant, Locke a redactat Scrisoarea despre toleranță, ca răspuns față de imperialismul catolic al lui Ludovic al XIV-lea, care revocase Edictul din Nantes și susținea financiar politica de restaurare
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cea executivă și susține că prima este fundamentală, Locke afirmă de fapt supremația parlamentului față de monarh. Este evident aici că el nu face decât să justifice teoria whig, a superiorității parlamentului. Al doilea tratat despre guvernare justifică nu numai Revoluția Glorioasă de la 1688; el consfințește în același timp un regim politic care reprezintă sinteza dintre morala calvinistă și tradiția parlamentară engleză. Astfel, chiar dacă legislativul vizat de Locke este format din reprezentanți aleși periodic de către popor, puterea de a-l convoca aparține
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Laslett a fost unul dintre cei mai importanți exegeți ai filosofiei politice a lui Locke. El a arătat că cele Două tratate au fost scrise între 1679 și 1683 (în timpul Crizei Excluderii) și, prin urmare, că nu constituie manifestul Revoluției Glorioase. De asemenea, Laslett a argumentat că Al doilea tratat nu se raportează în nici un fel la Hobbes, și că tăcerea lui Locke în această privință este o dovadă că el nu cunoștea prea bine doctrina lui Hobbes și că hobbismul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
166, p. 158. 59 Ibidem, § 164, p. 157. 60 Această afirmație nu face decât să prezinte schematizarea lui Hobbes de către whigi. În realitate, lucrurile sunt mai complexe decât au putut apărea în confruntarea doctrinară cu miză ideologică din timpul Revoluției Glorioase. Este fals că, la Hobbes, suveranul are drept de viață și de moarte asupra supușilor, pentru că supușii ar avea atunci un drept de rezistență. Acesta a fost și motivul pentru care patriarhaliști ca Bramhall au văzut în Leviathan un "catehism
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să abată atenția populației de la adevăratele probleme ale societății și să mențină teroarea asupra oamenilor. Se spune că în Albania, oriunde te aflai, puteai fi ochit cu o armă de foc din cel puțin trei locuri concomitent. -În timpul revoluției glorioase din Anglia(1688), bărbații londonezi au ieșit pe străzi cu portocale înfipte în vârfurile bastoanelor, ca semn de atașament față de dinastia de Orania, instalată pe tronul englez. - Primul președinte al S.U.A., George Washington, după ce și-a îndeplinit și cel deal
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93248]
-
afinitate semnificativă față de un astfel de tip de gândire. În final, apreciază criticul, cultura americană prezintă un profil al sferei axiologice diferit de cel tradițional, în sensul că Nixon nu face nici un fel de aprecieri cum că războiul ar fi "glorios" sau că victoria ar constitui binele suprem. Pe de altă parte, nimic specific "culturii vârstei post-atomice"264, nimic care să indice "revoluția radicală a valorilor în rândul tineretului"265 american în adresa președintelui din 3 noiembrie 1969, iar această alegere
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
evoce mari personalități ale trecutului: Ștefaniada și respectiv Mihaida. Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu abordând motivul ruinelor, foarte cultivat de scriitorii romantici, s-au oprit asupra vechii cetăți de scaun a Munteniei, Târgoviște, ca martoră a trecutului glorios. Grigore Alexandrescu are Însă mai multe creații pe tema ruinelor: Adio. La Târgoviște, Mormintele. La Drăgășani, Răsăritul lunii. La Tismana și cea mai valoroasă dintre aceste meditații:mUmbra lui Mircea. La Cozia. Pe aceeași temă a măreției trecutului de luptă
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Geraldina Deniss () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93534]
-
reflexie critică prin confruntare și experiență directă. Izolarea României a fost pentru imensa majoritate a populației aproape ermetică. Posturile de radio străine, și mă refer în primul rând la Europa liberă, B.B.C. și Vocea Americii, palid, foarte palid ecou al gloriosului mit american, erau ascultate doar de o pătură intelectuală urbană destul de subțire. Și chiar dacă ascultau și alții, la aceste posturi vorba francezului se predica unor convertiți: toți eram convinși dinainte și din principiu că aveau dreptate, că regimul Ceaușescu este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
calitate și valoare este dată nu de câteva vârfuri, ci de masa autorilor medii, foarte numeroși în fiecare secol. Literaturile franceză, germană, engleză, italiană oferă sute de astfel de autori de rang secund, fără de care nu este însă de conceput glorioasa lor istorie literară. Goethe, dar și Lichtenberg, Voltaire, dar și Chamfort și Rivarol ș.a.m.d. Este ceea ce T.S. Eliot numea middle literary stratum (in The Classics and the Man of Letters, 1942 5). Or, ceea ce ne lipsește, în mod
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
regăsește un mod de a fi autentic și major, care îl apără de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie". S-ar putea, chiar, ca Istoria să-și reveleze adevăratul ei sens: de epifanie a unei condiții umane "glorioase""). Eliade vedea lumea grea, încărcată de semne, cifru al altei realități transcendentale; căutarea acestor semne nu înseamnă evadarea din Istorie, ci faptul că Istoria nu poate satisface singură toate dimensiunile existenței; problema raporturilor între natural și istoric trebuia examinată cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de obiecte sanctificate de prezența lui lisus Hristos", "recipiente ale energiei divine", "căci prin ele Dumnezeu operează mântuirea oamenilor"623. Dacă pentru Vladimir Iconaru, uniformele sunt doar niște haine care îl apără de frig, pentru Ieronim reprezintă mărturia unui trecut glorios, sacralizate de eroismul generalului, încărcate de puterea unor vremuri imemoriale. Integrate perfect casei (sau a ceea ce a mai rămas din ea) "o arhivă a trecutului", podului care le păstrează ("un muzeu al strămoșilor", cum îl numește Gilbert Durand și loc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
revelat la superlativ într-o manevră extrem de riscantă, numită recibir: în momentul adevărului, toreadorul trebuie să rămână nemișcat și cu sabia întinsă, primind pasiv în vârful ei taurul năpustit asupra lui. Ca și cum animalul și-ar căuta singur acolo îngusta cale glorioasă de întoarcere acasă, mânat de-o necesitate pe care toreadorul nu face decât s-o slujească - atât de pasiv încât frizează inocența. Neclintit, depersonalizat, epurat de agitația pasiunilor, fraternizat funerar cu victima, marele stil iese la iveală în primirea finală
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
revendicarea lor înjositor de ușoară. Își ascuțeau săbiile cu dosul palmei de împietriți ce erau și monologau cu moartea cum ar fi vorbit unui cal negru ce-i purta. Treptat, în jurul lor poporul spaniol își regăsise curajul, se regăsise întru glorioasa lui Reconquista. Etorki ... originea ... mama lui blondă ... castelul părintesc unde crescuse ... toate țâșniră irepresibil din memorie, purtate de-un șuvoi devastator. Începu să plângă; de vizavi, de sub părul blond, îl țintuia mama lui cu o privire fără fund și fără
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trezească frisoane. Au coborât În stradă și studenții din Italia, Spania, Grecia. Tonul festivist al responsabililor europeni este umbrit și de constatarea crudă că universitățile europene nu prea contează În clasamentele internaționale. Se Înregistrează, fără Îndoială, un contrast Între trecutul glorios și prezentul mediocru. Universitățile europene sunt În declin, chiar În criză. Analiștii au și găsit explicația: lipsa fondurilor satisfăcătoare, ecartul dintre dotația publică și nevoile reale, În condițiile În care În majoritatea universităților europene studiile sunt gratuite sau aproape. Concluzia
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
o experiență care ne-a marcat, noi puteam constata că nexusurile care ne-au format și Însoțit o bună parte din viață ascund, prin invocarea sentimentelor generoase (compasiunea pentru cei În suferință - șomeri, săraci, excluși -, iubirea de glie, apărarea trecutului glorios), o anumită viclenie a dobândirii și un parvenitism ce egalează doar foamea de poziții, putere și bunuri manifestată de activiștii primului val de comuniști. Nexus-ul este un reflex al contextului social, o excrescență a sistemului de formare făurit - ideologic - de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
papalitatea, Veneția, statele slave din Balcani și majoritatea principatelor grecești și latine din Orient. Insurecția Vecerniilor Siciliene (1282), care izbucnește la Palermo împotriva dominației franceze, îndepărtează pericolul, obligîndu-1 pe Carol de Anjou să renunțe la planurile sale. Dar acest episod glorios este ultimul din istoria bizantină. Manevrele diplomatice abile ale lui Mihail al VIII-lea nu au făcut decît să întrețină iluzia unui Imperiu de Răsărit, arbitru și model pentru Europa. Eforturile sale de a-i reda Bizanțului demnitatea de mare
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
française*. În spatele reacției culturale împotriva hegemoniei limbilor străine se profilează afirmarea sentimentului național. Umaniștii se grăbesc să adapteze la situația lor actuală glorificarea ideii de patrie, pe care o găsesc prezentă în operele anticilor. Fiecare caută în moștenirea Antichității eroul glorios pe care să fundamenteze legitimitatea afirmării naționale: Francion 46, fiul lui Enea pentru francezi, sau Arminius 47 pentru germani, în felul acesta, umanismul creează o nouă identitate europeană, fondată în același timp pe unitatea de civilizație și pe diversitatea formelor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
nu fac decît să scoată în evidență slăbiciunea unei Europe divizate, incapabilă să-și adune forțele pentru a împiedica înaintarea turcilor, considerați, totuși, o nenorocire îngrozitoare pentru lumea creștină. Nu se face nimic pentru salvarea Imperiului bizantin, a cărui istorie glorioasă întrupase, în timpul Evului Mediu, amintirea Romei. În primii ani ai secolului al XVI-lea, otomanii își instalează tabăra chiar la granița teritoriilor ce constituiau patrimoniul familiei imperiale de Habsburg. Două aspecte ilustrează profunda decădere a Europei după prăbușirea Bizanțului: fărîmițarea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din Țările de Jos Chiar dacă împăratul Carol Quintul considera cele "șaptesprezece provincii" ale Țărilor de Jos drept inima însăși a Imperiului său, din simpatie dar și din prudență, el le-a lăsat totuși libertățile și privilegiile moștenite din trecutul lor glorios. Ambiția nu-1 lăsa să uite că Țările de Jos erau provinciile cele mai bogate din Europa, iar Anvers capitala economică a lumii. În timpul ultimilor ani ai domniei sale, apariția garnizoanelor spaniole în orașele Flandrei a trezit îngrijorarea Țărilor de Jos. Instalarea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
oferă generalisimului cruciadei imaginea ereziei triumfătoare; suveranului care visează să domine Europa ei îi dovedesc neputința sa de a se face ascultat de propriile sale state. În zadar îl înlocuiește Filip pe ducele de Alba cu don Juan de Austria, gloriosul învingător de la Lepanto, el nu reușește să reinstaureze dominația spaniolă. Decît să o suparte, olandezii preferă să deschidă digurile, iar provinciile din sad, după jefuirea Anversului de către trupele spaniole (1576) se alătură lui Wilhelm de Orania pentru a-i alunga
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cea nai impor-tantă a operei în perioada restaurației Stuarților și a tensiunilor pe care aceasta le provoacă. El trece la o nouă etapă în filosofia dreptului natural, mai ales cu Eseul despre guvernarea civilă, care apare la doi ani după "glorioasa revoluție" din 1688. Ple-cînd de la postulatele lui Hobbes (întîietatea individului, existența drepturilor naturale pe care fiecare le are de la naștere și noțiunea de contract social, individul renunțînd la o parte din drepturile naturale pentru a intra în ceea ce el numește
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
persoane sînt cu atît mai importante cu cît vechii Tori, suspecți de iacobitism, au fost înlăturați de la putere și numai Whigii se bucură de acum înainte de autoritate. Deveniți arbitri ai jocului politic, ideile lor se impun fără nici o concurență după "glorioasa revoluție" din 1688. Ei se împart în două mari grupări, care refac vechea opoziție tori-whig: partizanii guvernului și reprezentații opoziției. Parlamentarismul aristocratic, care s-a instaurat în Marea Britanie la mijlocul secolului al XVIII-lea, este confruntat cu tentativa de reacție autoritară
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
momentul venirii sale la putere (1783), influența Coroanei este diminuată de rezultatele guvernării personale a lui George al III-lea. Problemele Americii, crizele ministeriale care se succed sau avîntul curentului radical cer reforme profunde și limitarea puterii suveranului. Apropierea centenarului "glorioasei Revoluții" din 1688 accentuează și mai mult această tendință, mai ales odată cu crearea asociațiilor care așteaptă repunerea în aplicare a principiilor din Declarația Drepturilor din 1689. În sfirșit, scăderea puterii regale este favorizată de criza de nebunie pe care o
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
el ia măsuri autoritare: suspendă Habeas Corpus și aduce în fața justiției pe cei care apără ideile revoluționare. Această înverșunare va opri, timp de aproape trei decenii, evoluția liberală inaugurată de Marea Britanie. La începutul secolului al XIX-lea, consecințele îndepărtate ale "glorioasei Revoluții" din 1688 au dus la admiterea principiului potrivit căruia regele domnește dar nu guvernează, puterea sa fiind transferată Cabinetului care se sprijină pe Parlament. Evoluția sistemului britanic este blocată totodată de frica mișcării revoluționare care s-a declanșat în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]