20,979 matches
-
bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi de pe vreo clădire înaltă! În aceste condiții, parcă îmi vine să-i las dracului în pace să-și aleagă de bunăvoie drumul și traiul pe care-l doresc, căci se știe că nu este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă și că a văzut ceea ce trebuia să vadă. Înlemni. Adriana stătea în fața unei mari ferestre, ce era deschisă larg. Era limpede pentru oricine că dorește să se arunce în gol. Arăta ca o fragilă statuie de piatră, ce stă gata să cadă, din clipă în clipă, de pe soclul său. Adesea, oricât de adâncit ar fi un om în gândurile lui și oricât de tare l-ar înnămoli acestea în mlaștina
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai natural cu putință, ca sub o stare de hipnoză. Această stare de hipnoză a mea, însă, s-a prelungit prea din cale-afară de mult. Am fost slabă, am vrut, puțin mai înainte, să mă arunc pe fereastra asta în gol și să sfârșesc cu toate, odată pentru totdeauna. Nu a fost bine, știu, dar, spune-mi tu, Luiza, chiar dacă aș găsi acum calea dreaptă de urmat în viața ce mi-a mai rămas de trăit, nu s-a terminat deja
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Iar lucrul acesta l-am afirmat într-atât de categoric, întrucât Șerban - adevăratul erou al povestirii mele veridice - se găsea pe deplin la antipodul felului mamei sale de a fi. Deși aparențele poate că l-ar fi dat oarecum de gol - căci se poate spune că ținea la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl neliniștea crunt, întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
existente nu acoperă situația concretă În care se află, se poate folosi de obiceiul locului practicat de localnici. Obiceiul sau tradiția este o practică ce se menține constantă În anumite zone sau localități cu privire la distanța dintre construcțiile Învecinate, care acoperă golurile legislative, motiv pentru care chiar autoritățile le pot indica. Construcția unui imobil cu depășirea hotarului terenului Învecinat Din neglijența și nebăgarea de seamă a constructorului și Îndeosebi fără nici o urmă de intenție a acestuia sau a proprietarului, este posibil ca
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
cutia Pandorei a fost Închisă și speranța. De nu cumva grecii ne-au mințit. Deci, În principiu, n-ar trebui să fiu pesimist. Dimpotrivă, s-ar cuveni să cred că, la un moment dat, „homo videns” se va speria de golul din el și va dori să-l umple cu ceva. Și va reîncepe să gândească. Poate că, atunci, Occidentul va Înțelege, că a decăzut prea mult, obsedat maniacal de „eficiență”, și va descoperi ce a uitat: că, la lumina stelelor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a crizei de azi; și mă tem că nu e cea mai importantă. Pe de altă parte, fiindcă regresul spiritual al lumii de azi e ascuns de progres ( cel tehnic, științific). Ceea ce ar trebui regăsit este „ceva” care să umple golul din omul actual, epuizat de grija confortului și a banilor; un „ceva” care să dea din nou valoare ideii de om. Brusc, mă Întreb, Însă, dacă nu e periculos să contăm numai pe speranță. Deseori, speranța e un drog, un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
obrajii mei Împurpurați... și pe ai copilului nostru... Când am ridicat ochii plini de iubire, de suferință și Întrebări, am zărit-o pe mama care mai rămăsese În salon, stând cuminte pe un scăunel lângă ușă, cu privirea ațintită În gol... Mama! Unde ai plecat cu gândul? Draga mea, mamă! Mă uitam la ea ca la o icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul să se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
filosofii nemoniste, ci a unui dualism shopenhaurean, Într-o dialectică eristică, ca artă de a vorbi În contradictoriu, numai de dragul de a avea Întotdeauna dreptate. Păreri pro și contra. Și totuși... mai bine e să punem ceva În locul acela, În golul acela cât un hău! Și... să nu ne resemnăm sub semnele neaugure - Panta rei! ( Prof.Vasile Popovici) Antologia este ca o “mică familie” care-și consumă existența, arzând la aceeași flacără a creației. Pentru a ajunge la creație e nevoie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
avea, sora soției) pentru a-i anunța tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o cafea și mi am aprins o țigară, rămânând cu privirea În gol. La un moment dat, a coborât vecina de la etajul patru și m-a Întrebat dacă este adevărat ce se vorbește prin oraș. Am confirmat doar cu un stins “da”. “Eu nu cred! Mă duc până la spital să văd cu ochii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pierdem pe cineva iubit, atunci lovitura o primim direct în această profunzime. Totuși, dacă omul nu l-a iubit doar pe cel ce a plecat, ci și pe Dumnezeu din el, Acesta nu rămâne dator. El vine și îți umple golul sufletesc. Poți fi destrămat cu adevărat după așa o despărțire, doar dacă nu-l ai pe Dumnezeu. Numai El poate vindeca astfel de răni. Numai El îți dă puteri să mergi înainte și nu te lasă să te oprești. El
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-l încurajez să creadă că Domnul îi va purta de grijă, dar până atunci mai are de trăit că noi mai avem nevoie de el. Peste încă un an revenisem. Găsisem poarta legată. Tata nu era acasă. Simțisem un gol adânc, era prima dată când nu-l găseam acasă și pornisem să-l caut. Era la finii lui. Era sărbătoarea Schimbării la față a Domnului și el, după Sfânta Liturghie, fiind invitat de fina, se dusese la ea acasă. Noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
grupului care își caută sau își afirmă identitatea și între acesta și alte grupuri constituie un al doilea tip fundamental de proces constitutiv pentru discursul și realitățile identitare. Asupra acestei ultime componente, investigația științifică și mediatizarea sunt mult mai sărace. Golul este umplut, adesea, de speculații ale celor care se consideră a fi depozitari de știință/legitimitate identitară. Fenomene și spații identitaretc "Fenomene și spații identitare" Date fiind complexitatea domeniului, multitudinea de interese, discursul identitar a devenit, în bună măsură, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
box, când voia să călătorească, aceasta se transforma în avion, întodeauna în avion, deși avea rău de înălțime visa să călătorească doar cu avionul, de aceea își crease unul pentru propria ei folosință. Avea nevoie de ficțiuni pentru a umple golul care o chinuise toată viața, deși viața ei era demnă de invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se făcuse gol în jurul ei de parcă o aruncase dumnezeu în hăurile iadului. Se străduise din răsputeri și ieșise din această încurcătură, se cumințise, își legase degetele, urechile și lumina ochilor ca să nu mai vadă, să nu mai audă acea voce interioară care o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cincisprezece ani mai puțin ca mine, dar a adoptat un aer de protecție și mă simt bine în această piele. În timp ce mâncăm, mă uit în jur. La una dintre mese, o tânără cam la treizeci de ani se uită în gol. Frumoasă și tristă. I se citește vidul din suflet, disperarea. O fac atentă pe Kati. "Femeile australiene nu crapă de fericire, deși toate mimează acest lucru. Nu lucrează, nu au nevoie să lucreze, bărbații câștigă foarte bine, dar sunt bețivi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un pas în față, pe obraji îmi curgeau șiroaie de lacrimi, i-am întins mâna. Se uita uluit la mine, îmi pare rău că te-am întristat cu povestea mea, zice el, lacrimile îmi curgeau șiroaie, în măruntaie simțeam un gol uriaș, de parcă aș fi născut. Dacă n-aș fi cunoscut-o pe soția mea înainte, cred că m-aș fi îndrăgostit de tine, ești o fată minunată, am fugit de lângă el de parcă aș fi avut picioare de lemn, dar știam
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut" o minciună, i se face gol în stomac, îi vâjâie capul, se întoarce și se îndreaptă spre apartamentul lor cu senzația că se află pe un vapor naufragiat. Aide face plajă în curtea lor din centrul orașului. E mijlocul lui octombrie și ea mai face încă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
crezuse că i se poate întâmpla unei ființe umane. Se asfixia, nu mai avea răbdare la nimic, nu mai era bună de nimic. Se concentra cu mare greutate pentru a face măcar lucrurile curente, pentru a nu se da de gol, era totuși o femeie căsătorită, avea o profesie, luptase din răsputeri să aibă o casă confortabilă, o viață de familie așezată, normală. Tot ce o înconjura reprezenta sudoarea a zeci de ani, calvarul ei. Soțul ei trăia într-un fel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei e tot mai mare, altă siluetă cu miros și mai rău se apleacă peste ea, o lovește, în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
extremă dreaptă, într-o echipă socotită a fi printre favoritele școlii și susținută febril de o numeroasă galerie nelipsită de pe marginea terenului. Într-o fază a unui joc, Vișinel aflându-se în preajma porții, printr-un șut greșit, rată ocazia unui gol ce părea ca și făcut. Întreaga echipă veni lângă el cu reproșuri, insulte și amenințări. Ba un găligan care repeta clasa a VIII -a, nici el nu știa pentru a câta oară, îl apostrofă folosind un cuvânt periferic, de-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pot conviețui într-o familie, unde dragostea nu cunoștea apusuri... Școala, cu ale ei, îi dădu și alte probleme lui Vișinel. În clasa a VIII-a, șchiopătă la matematică, fiind pe marginea unei corigențe. Pe drept! Își spuneau cuvântul unele goluri neacoperite din anii anteriori, nefiind exclusă nici posibilitatea ca acestea să-și aibă rădăcinile chiar în cursul primar. O lună de zile încheiată, Alex, alături de Mihăiță, deveniră mentorii săi. Parcurseră împreună întreaga materie, Alex aflându-se uneori în dificultate ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cât și de sora mea, iar în ultimele săptămâni de viață de soția mea Eugenia, care i-a ținut lumânarea aprinsă împreună cu vecinele Domnica Preutescu și Glicheria Mihalache. Chiar dacă a plecat în lumea veșnică la vârsta de 78 de ani, golul imens rămas în suflet m-a însoțit până la nașterea celei de-a doua fiice, Ana-Maria, în anul 1983. Dumnezeu s-o ocrotească acolo în ceruri, în seninul lumii de dincolo, pentru sufletul ei bun și curat, eu asigurând-o că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fân, plăcut mirositor, mai ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a recuperat din iesle mai mult speriat decât rănit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]