2,610 matches
-
Pe atunci, din cauza bolii, bătrâna era pe moarte; după două luni chiar și-a dat sufletul; știa că moare, dar nici nu s-a gândit să se împace cu fiica-sa până în clipa morții, nu-i spunea nici o vorbă, o gonea să doarmă în tindă, nu-i dădea aproape deloc de mâncare. Trebuia să-și țină des în apă caldă picioarele bolnave; Marie o spăla în fiecare zi pe picioare și o îngrijea; maică-sa accepta tăcută aceste servicii și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vrut s-o judece și s-o pedepsească, dar, slavă Domnului, au renunțat; iar copiii s-au înrăit și mai mult, n-o mai lăsau în pace, o necăjeau și mai abitir ca înainte, aruncau în ea cu noroi; o goneau, ea fugea ca să scape de ei, fiind bolnavă de piept, se sufoca, însă o urmăreau în continuare, țipând, ocărând-o. Odată eu era cât pe ce să mă bat cu ei. Apoi am început să le vorbesc, să le vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din sat li se făcuse, în sfârșit, milă de Marie; în orice caz, pe copii nu-i mai opreau și nu-i mai ocărau ca înainte. Marie zăcea tot timpul în amorțire, somnul îi era agitat; tușea îngrozitor. Bătrânele îi goneau pe copii, însă ei dădeau fuga sub fereastră, uneori numai pentru câte un minut, doar ca să-i spună: „Bonjour, notre bonne Marie“*. Iar ea, de îndată ce-i vedea sau îi auzea, se înviora și imediat, neascultându-le pe bătrâne, se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a făcut lehamite de ei, dă-i afară! Și vrei să pleci cu ăsta, chiar și pentru o sută de mii?! Ce-i drept, o sută de mii sunt bani, nu glumă! Suta de mii ia-o și pe el gonește-l. Asta trebuie să faci; ah, să fiu eu în locul tău, cum mi ți i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai spus de câteva ori, însă dumneata, cu datul permanent din mâini și cu mersul în vârful picioarelor, îmi adâncești și mai mult plictisul. Prințul făcea aluzie la faptul că Lebedev, sub pretextul liniștii de care avea nevoie bolnavul, îi gonea pe toți ai casei, însă el în persoană, în aceste trei zile, intra la prinț aproape în fiecare clipă și, de fiecare dată deschidea mai întâi ușa, își băga capul înăuntru, cerceta camera ca și cum ar fi vrut să se convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, urmăreau noua ștrengărie care se pregătea și care, și așa, fusese împinsă prea departe. Dar se vedea că Aglaiei îi plăcea tocmai afectarea cu care începea ceremonia de recitare a poeziei. Lizaveta Prokofievna era cât pe ce s-o gonească la locul ei, dar, chiar în clipa când Aglaia începu să declame celebra baladă, doi oaspeți noi, vorbind tare, pătrunseră pe terasă dinspre stradă. Musafirii erau Ivan Feodorovici Epancin și un tânăr care îl urma. Se produse o mică agitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă deranjeze. Tata a plecat nu știu unde. Servitoarea ieși; Vera dădu s-o urmeze, dar se întoarse și, îngrijorată, se apropie de prinț. — Prințe, fie-vă milă de acest nenorocit; nu-l alungați astăzi. — Pentru nimic în lume nu l-aș goni; va fi cum vrea el. — De-acum n-o să mai facă nimic și... și nu fiți sever cu el. — O, nu, de ce? — Și... să nu râdeți de el; ăsta-i lucrul cel mai important. — O, câtuși de puțin! — Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tentației de a vorbi. Nici ea n-ar ști ce să spună. Pământul este atât de complex, încât imaginația omului nu-l poate cuprinde decât fracționat. Simte răsuflarea fetelor lângă ea. Gata? Și-au terminat toate treburile? Dar nu le gonește. Murmură către Domitia: — Surorile Vestei s-au măritat și au avut copii, ea însă n-a vrut să rabde bărbat alături. I se pare că aude un „de ce?“ timid și se grăbește să încheie: — Nu e așadar de mirare că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gheață. Nu mai are de ce să se teamă. Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune. Ba vina e a ei. A gonit-o! De ce a surghiunit-o? Nu era amărâta destul de pedepsită și așa? Sughite a plâns. Trebuia s-o țină lângă ea. Își dă seama că tremură. Nu s-a eliberat de panică. Din contră, aceasta a prins-o și mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i se înmoaie. Până la urmă, ar pu tea fi o investiție bună. Și apoi, mai știi de unde sare iepurele? Totul e să insiste. Se preface însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă negustorul din preț cu voce plângăcioasă. Asinius Gallus nu lasă să i se citească mulțumirea pe față. Le întoarce spatele și mormăie plictisit: Poate o sută cincizeci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slăbiciunea militară s-a arătat din plin. Nici urmă de rezerve umane pentru a forma noi legiuni. Au recurs la veterani și sclavi eliberați. L-a bătut și pe el gândul să se înroleze, dar Vittelius i-a interzis. Germanul gonește în urma sa. Când îl ajunge, ascultă pentru o clipă ecoul întârziat - propagat din tunel în tunel - al propriilor pași, după care spune cu convingere: — La Splonum, o așezare fortificată prin însăși natura locului, nu puteam trece de zidurile cetății. Celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cel dintâi este Câmpulung, în ținutul Sucevei, împresurat de piscurile unor munți foarte înalți. Acest ținut are cam 15 sate, toate cu obiceiurile și judecățile lor deosebite. Uneori primesc și doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, fiindcă în munții lor nu au defel țarini; toată munca
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
lîngă căsuța de culoarea brînzei fără să Încetinească, apoi o luară pe drumul principal spre Londra. Acum traficul era mult mai aglomerat. Lumea se Întorcea, la fel ca ei, după ce-și petrecuse o după-amiază În aer liber. Mașinile care goneau făceau un zgomot infernal. Soarele le bătea În față, făcîndu-i să-și țină ochii pe jumătate Închiși; la intervale dese, luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el, apoi reapărea jos, pe cer, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lovi cu piciorul bombele incediare care ardeau doar Înăbușit; se stinseră cu un torent de scîntei vîscoase. Mickey veni și o ajută, și după o clipă, un bărbat și o fată ieșiră dintr-o casă și li se alăturară: toți goneau pe stradă, În sus și În jos, ca niște fotbaliști Înnebuniți... Dar unele din bombele incediare căzuseră pe acoperișuri și În grădini, unde nu le puteau ajunge; una se cuibărise pe un indicator De Închiriat, din lemn, care Începuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou mîinile grele ale bătrînei pe spate, masînd-o Încontinuu În cercuri mici. Îl auzi pe Reggie strigînd: „Iat-o!“ Dar În acel moment nu-și putea imagina despre ce era vorba. Crezu că avea de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un amestec de bâte de crichet și pachete. După o vreme, tații le conduc înapoi pe mame la mașini și pleacă. Apoi, lucrurile încep cu toată seriozitatea. Bagajele sunt urcate sau coborâte pe scări. Băieții mai mici sunt azvârliți și goniți din dormitor la baie, de acolo la capelă, la micul dejun, la sala de clasă, în timp ce băieții mai mari care-i îmbrâncesc și-i gonesc, sunt trimiși la cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toată seriozitatea. Bagajele sunt urcate sau coborâte pe scări. Băieții mai mici sunt azvârliți și goniți din dormitor la baie, de acolo la capelă, la micul dejun, la sala de clasă, în timp ce băieții mai mari care-i îmbrâncesc și-i gonesc, sunt trimiși la cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
până aici să se Întâlnească cu vreun colorat din Edinburgh. Sună ocupat. Sunt total futut, așa că mă decid să termin devreme cu serviciul și să mă duc cu mașina până la amicul meu, Hector Fermierul, care are niște casete video bune. Gonesc ca vântul și ca gândul În Volvo, În afara orașului, cu Michael Schenker Band. care-i trage tare cu solo-urile. Mă simt tot timpul dator față de ei că au salvat un festival bășit din Reading la care am fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să o audă. Se aplecă pentru a trece pe sub banda galbenă care sigila zona ce urma să fie investigată și își continuă drumul, călcând exact peste urmele lăsate de cauciucurile Mazdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un mare magician, trebuie să poți să oferi iluzia astfel încât oamenii să nu fie doar uimiți, ci mișcați puternic.” S. H. Sharp Capitolul XLVI Camaro-ul Ameliei Sachs atinse viteza de 160 de kilometri pe oră pe autostrada West Side, gonind către Central Park. Spre deosebire de autostrada F. D. Roosevelt, o autostradă cu acces controlat, traseul acesta avea semafoare și, în dreptul Străzii 14, o tamponare ușoară îi propulsă Chevroletul într-o altă ciocnire alarmantă, finalizată cu o atingere cu scântei între plăcile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase se lasă în cascade prin văile munților către satele răzlețe; târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor.” (Al. Vlahuță - România pitoreascăă La munte Într-o zi frumoasă de vară, purtată de marile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale lacului. Pasărea împrăștia în jur o mulțime de stropi aurii de apă. Printre licăririle amurgului se vedeau și alte surate ale ei. Cârduri de zburătoare părăseau încă de pe atunci bătrânul lac, lăsându-l singur, fără de marii lui cântăreți. Ele goneau spre marea înflăcărată, fără să privească înapoi la vechea și primitoarea lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate ce înaintau cu o sârguință uimitoare, spre un liman cunoscut numai de ele. Și tot urcau scările de văpaie ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-o pădure fără margini, spintecată de un drum fără sfârșit... Și în fiece copac al pădurii nemărginite, de-a lungul șoselei nesfârșite, i se părea că atârnă alți oameni, mereu alții, toți cu ochii după el, cerîndu-i socoteală... Automobilul gonea acuma alături de linia ferată pe șoseaua dreaptă și netedă ca o riglă. Braniștea nici nu se mai vedea. Înainte, la vreo doi kilometri, lucea turnul bisericii din Făget și, ceva mai aproape, roșea coperișul gării, care era chiar în marginea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]