2,506 matches
-
frica de bucurie. 163 Merg mai departe fără pauze de meditație, până la capăt, oricare ar fi el, orice ar aduce, oroare sau beatitudine. Dar să fie, în sfârșit, adevărul... Ne-au sculat a doua zi foarte devreme și ne-au gonit la înviorare. Alergam prin dimineața veselă și înghețată, încă amețiți, dar recunoscători pentru soarele ușor, orbitor, care țâșnea prin frunziș. Lulu era iarăși insul zălud de pe terenul de baschet, ridicol de scund și cu umeri prea largi, alergând pe lângă Fii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
până când fumul, buna lui soție nu-l lasă să fumeze sus, îl trimite în bucătărie, dar, cum lui nu-i place să fumeze singur, de multe ori renunță la plăcerea sa sau coboară la mine, știe că eu nu-l gonesc, Ți-am afumat camera, observă și el, dar nu-i nimic, vii sus la noi până se aerisește, și eu mă grăbesc să deschid fereastra, nu-i prea frig afară, aproape seară, hai, vino! se ridică el sprinten din fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
realitatea e atât de seacă! Încă o piele culturală, câte or fi oare?! Și deodată un zbucium înfundat de departe se aude din afundurile muntelui, ca o vijelie hohotitoare și am senzația că stau în picioare pe un tren ce gonește cu viteză, amețitor, a încetat la fel de brusc precum a și început! Să fie izvorul ce curge la mănăstire?! Poate! Asta mi-a amintit că mi-e sete și ies iarăși afară și mintea începe să-mi funcționeze, dacă a locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cele trei minute, chiar și curte unei fete ce pare să dispună de bani din belșug, dar băieții o cam neglijează, am ajuns mai rău ca un jucător înrăit care nu se ridică ore întregi de la masa de joc, aș goni ore întregi cu viteză pe deasupra mării într-o astfel de jucărie scumpă zile întregi nu m-aș mai opri până la capătul zilelor mele. destul de repede învăț să mă plimb ca un profesionist pe deasupra mării, băieții responsabili cu scuterele se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să rămână deschisă, așa că a trebuit să își facă damblaua dându-i o lovitură plină de furie. Peste câteva secunde a ieșit și Jack, mergând și el cu mare viteză. Ochii îi erau întunecați, fața schimonosită și picioarele lui lungi goneau să o prindă din urmă pe Mai. Dar, pe la jumătatea biroului, se pare că i-a venit mintea la cap și a încetinit. Ah, căcat, bombăni el, lovind copiatorul cu pumnul. S-a auzit un țiuit, apoi o pocnitură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă? Ai crezut... Blanchard mi-a tras în glumă un upercut, pentru a-mi opri tirada. — Am fugit aici fiindcă știam că nu pot să fac naibii nimic ca să restabilesc ordinea și dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intersecția dintre 6th și Saint Andrews, camera 803 și vă rog, nu dați sfoară-n țară că aș fi ciripitor. — Poftă bună, Bruno, îi ură Lee. Stai liniștit, i-am spus eu. Am ieșit în fugă din restaurant și am gonit spre intersecția dintre 6th și Saint Andrews. • • • Pe cutiile poștale din holul clădirii Versailles figura un Maynard Coleman la apartamentul 803. Am mers cu liftul până la etajul al optulea și am sunat la ușă. Mi-am lipit urechea de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Știi ce zi e azi? — Cincisprezece ale lunii. Zi de leafă. M-ai sunat la șase dimineața ca să... M-am oprit, căci am surprins o nuanță de surescitare veselă în vocea lui Lee. — Te simți bine? Plesnesc de sănătate. Am gonit pe Mulholland cu o sută zece, iar ieri m-am giugiulit toată ziua cu Kay. Acum mă plictisesc. Te bagi la o treabă polițienească? — Zi mai departe! Tocmai am vorbit cu un ciripitor care mi-e dator vândut. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre nord, am mai apucat să aud: Mașina mea! Banii! M-am întins după butonul sirenei, dar când mi-am dat seama că vehiculele civile n-au în dotare așa ceva, am tras un pumn în bord. Am ajuns la Ensenada gonind cu dublul vitezei legale. M-am descotorosit de Dodge pe o străduță de lângă hotel, apoi am luat-o la picior după mașina mea. Am încetinit pasul doar când am dat cu ochii de trei bărbați care se apropiau de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Madeleine Sprague? — A trecut pe roșu și-am amendat-o, am mințit eu. Apoi, dintr-una într-alta, am ajuns unde-am ajuns. Cu inima bătându-mi nebunește, am întrebat, încercând să par indiferent: Ce știi tu despre ea? Jane goni cu piciorul o cioară care pusese ochii pe o tufă de trandafiri din fața verandei. — Ce știu despre femeile din familia Sprague are o vechime de cel puțin zece ani și e cam ciudat... Aproape grotesc. — Sunt numai urechi. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șapteșpe ani, a fost atacată de doi gangsteri undeva în Boston. Unul din ei a apucat s-o violeze, iar celălalt urma la rând, dar s-a întâmplat să treacă pe-acolo un marinar și un infanterist și i-au gonit. Beth s-a temut că individul a lăsat-o gravidă, așa că s-a dus la doctor. Doctorul i-a spus că are niște chisturi ovariene și că n-o să poată avea niciodată copii. La faza asta Beth a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost singura pe care să n-o pizdim definitiv, fără posibilitatea de a mai repara ceva... M-am năpustit pe scări în jos, am luat mașina și i-am dat blană, dorindu-mi să fi avut girofar și sirenă, ca să gonesc mai repede. După intersecția de la Sunset cu Vine am intrat într-un ambuteiaj. O groază de mașini virau la nord, pe Gower și Beachwood. Chiar și de la o mulțime de kilometri tot se vedeau semnul cu „Hollywoodland“ înțesat cu schele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
face o arestare În cel mai scurt timp. — Ce arestare? Pe cine arestăm? Dar Logan deja dispăruse. 14 Agentul pe care Îl luase pe sus din vestiar era acum la volanul dubei de intervenție, depășind limita legală de viteză și gonind spre sud. Logan stătea pe scaunul din dreapta, privind pe fereastră peisajul Întunecat de țară. Un alt agent și o agentă stăteau În spate. Traficul era lejer la această oră din noapte și nu trecu mult până ajunseră la adresa unde li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă nu punem la socoteală explozia subită din momentul În care doi bețivani clătinându-se pe picioare săriră la un bodyguard cu brațul prins Într-o praștie improvizată. Țipete, scaune răsturnate, și mai mult sânge. Asistente care Încercau să-i gonească. Și apoi, În cele din urmă, un agent de poliție estompat intră În Încăperea aglomerată și puse capăt agitației, cu trei doze de spray paralizant dispersate cu generozitate. După aceea a urmat, În mare, un episod cu zvârcoliri pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Howesbank Avenue numărul 25, Aberdeen... Logan nu mai așteptă să i se spună și codul poștal, ci doar urlă „La dracu’!“ și apăsă pe accelerație până-n podea. Mașina alunecă șerpește În drum. — Ascultă-mă, Îi spuse el celui de la control, gonind cu Vauxhall-ul cel ruginit prin zăpadă și gheață, detectivul-inspector Insch are două mașini În Middlefield. Vreau să se ducă acum la adresa asta! Până să ajungă Logan acolo, cele două mașini erau deja răsucite pe stradă În fața numărului 25. Vântul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
treabă! În cel mai scurt timp, trimitem amândoi la Luceafărul. Despre asta vom mai discuta. Eu Îți doresc mult succes În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea peste tăcerea câmpiei și parcă roțile șopteau zgomotul lor, ca să nu tulbure imensitatea cerului și a pământului, ca să nu tulbure Întunericul. Mai aveam 7 ore până la București. Știam că vor fi ultimele clipe În care pot să-l mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
l-am rugat să mă ierte. I-am spus doar că accept orice condiții, numai să nu mă lase. M-a repezit. Am plecat urlând de disperare. A treia zi m-am dus iar. M-a avut și m-a gonit. Acceptam orice. A patra zi mi-a și vorbit. Mă trata cu „scumpa mea cocotă ordinară“. Am tăcut. La facultate, a povestit la toți colegii cum m-am culcat eu cu el și cu un altul. Colegii au râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să o audă. Se aplecă pentru a trece pe sub banda galbenă care sigila zona ce urma să fie investigată și își continuă drumul, călcând exact peste urmele lăsate de cauciucurile Mazdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un mare magician, trebuie să poți să oferi iluzia astfel încât oamenii să nu fie doar uimiți, ci mișcați puternic.” S. H. Sharp Capitolul XLVI Camaro-ul Ameliei Sachs atinse viteza de 160 de kilometri pe oră pe autostrada West Side, gonind către Central Park. Spre deosebire de autostrada F. D. Roosevelt, o autostradă cu acces controlat, traseul acesta avea semafoare și, în dreptul Străzii 14, o tamponare ușoară îi propulsă Chevroletul într-o altă ciocnire alarmantă, finalizată cu o atingere cu scântei între plăcile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prima dată când pleca de la apartamentul lui. Relația ei cu Russell se sfârșise aproape la fel de repede cum începuse, la fel și neliniștea pe care o ascundea în ea de luni de zile. Trase adânc aer în piept și, în timp ce taxiul gonea pe Sixth Avenue spre casă, recunoscu în sfârșit că da, se simțea profund mâhnită de ceea ce se întâmplase, dar mai ales se simțea ușurată. Sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani — Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
I se părea că toate străzile din Shanghai erau niște camere Într-o casă uriașă. Trecu În viteză pe lîngă un pluton de soldați-marionetă chinezi care mărșăluiau pe Columbia Road, și o coti mîndru cînd ofițerul Începu să strige. Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Au folosit pardesiul englezesc al domnului Partridge și cămașa de noapte Îngălbenită a soției lui, atîrnîndu-le de o bucată de cablu electric, pe care Jim Îl scosese de pe perete. Dacă se plictisea, Jim se ducea la magazia femeilor și Îi gonea pe copiii eurasiatici care veneau să se joace. În centrul de detenție unde fusese trimis Jim, după o săptămînă de stat În Închisoarea Centrală din Shanghai, erau vreo treizeci de persoane. În comparație cu dormitorul-celulă umed pe care Îl Împărțise cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tăie cu baioneta bețele uscate ale trestiei de zahăr sălbatice. După ce adună Îndeajuns de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul doborît de lîngă canal. De cîte ori cineva se mișca, japonezii strigau de pe platformă și făceau amenințător semne cu țigările. Deținuții nu-și luaseră nici provizii de hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Aeriene Japoneze și va purta semnul Soarelui-Răsare brodat pe umeri, ca piloții americani care zburaseră cu Tigrii Zburători și purtaseră pe gecile de piele steagul Chinei naționaliste. Deși Își simțea picioarele grele, Jim continua să stea În spatele cabinei șoferului, În timp ce goneau spre porțile lagărului de concentrare de la Woosung. În mintea lui, imaginea avionului japonez din cîmpia Yangtze se confunda cu certitudinea că avea să-și revadă părinții curînd. Un avion de luptă cu un singur motor Îi depăși și se Înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim se uită printre ierburi la cilindrul ascuțit, presupunînd că apa de flux din canal scosese la iveală un vechi obuz de artilerie sau un proiectil de mortier. Kimura strigă la al doilea soldat care aștepta lîngă sîrma ghimpată. Își goni muștele de pe față și Începu să vorbească obiectului, de parcă i-ar fi șoptit unui copilaș. Îl ridică deasupra capului, cum făceau soldații japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]