16,018 matches
-
forme se află târgurile hanseatice, cele din Germania, din Franța și din Italia. La „periferie”, cele din restul Europei dominate de mari proprietari funciari. „Inima” și „mediul” trimit „periferiei” și imperiilor vin, pânzeturi, argint, sticlă și bijuterii; primesc în schimb grâu, lemn, blănuri și secară. în marile regate, nimeni nu acordă nici cea mai mică importanță agitației din aceste orașe. în Asia, unde se află în continuare partea cea mai importantă a bogățiilor lumii, continuă „hora” imperiilor: mongolul Genghis Han, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și nici chiar să producă obiecte cu mare valoare adăugată. în alte părți, în Germania sau în Polonia, sistemul feudal și iobăgia persistă; nobilimea, neliniștită de apariția burgheziei naționale, se mulțumește cu serviciile câtorva negustori străini ce vin să cumpere grâu pentru restul Europei. în sfârșit, în ciuda fascinantei dinamici economice a câtorva porturi de la Marea Baltică, Europa de Nord rămâne în afara fenomenului. Și Spania are în acest moment o a doua șansă să se ridice la primul rang: argintul și apoi aurul din Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Flota sa este enormă, foarte bine înarmată și superioară celorlalte țări: nave de 2 000 de tone cu 800 de persoane la bord transportă mărfuri cât toate celelalte flote europene la un loc - mai exact, trei sferturi din cantitățile de grâne, sare și lemn, precum și jumătate din cantitatea de metale și textile din întreaga Europă. Și, întrucât războiul favorizează întotdeauna comerțul, marina militară olandeză preia controlul mărilor, de la Baltica până în America Latină; preia chiar și controlul comercial al Seviliei, rămasă un port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care îl crezuse pierdut pentru totdeauna. Japonia devine principalul creditor al Statelor Unite, unde cumpără, în mod spectaculos, un mare număr de întreprinderi simbolice și de bunuri imobiliare. America a ajuns în situația de a nu mai fi decât furnizorul de grâne al unei Japonii înfloritoare, așa cum era Polonia pentru Flandra în secolul al XVIII-lea. Mulți - printre care și eu - au crezut că Tokyo ar putea spera să ajungă atunci la stadiul de „inimă”. în acel moment, Japonia își însușise forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
produs ceea ce am putea numi, în mod inovator, o reacție alergo-grafică sau, în cuvinte mai literare, dar nu mai puțin imaginative, desenul minciunii. Ceva, totuși, s-ar câștiga. Cel puțin ar fi posibil să se procedeze la o primă alegere, grâu de o parte, neghină de alta, și să fie redați libertății, vieții familiare, descongestionând sediile instituțiilor, acei indivizi, în sfârșit reabilitați, care, fără ca aparatul să-i dezmintă, au răspuns Nu la întrebarea Ați votat în alb. În ceea ce-i privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de pe scaunul său de vânătoare, un trepied din piele de cămilă și lemn de abanos care făcuse o impresie puternică printre noi primele dăți când îl scosese - îl avea din colonii... petrecuse trei ani urmărind hoți de găini și de grâne prin Etiopia sau ceva de genul ăsta. Îl plia și-l deschidea fără încetare pe teren, în timpul anchetelor, meditând de pe el ca un pictor aflat lângă un model sau jucându-se ca și cu un baston cu măciulie, lucru normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
hotărârea. Mormântul a fost acoperit. Barbe îl reîntâlnise pe Grav al ei pentru eternitate. Preotul a plecat împreună cu cei doi copii de cor, ai căror saboți bocăneau prin noroi. Credincioșii s-au împrăștiat ca niște sturzi pe un câmp cu grâu verde, iar eu m-am îndreptat spre mormântul lui Clămence, mustrându-mă că nu vin mai des. Soarele, ploaia și anii au șters fotografia pe care o așezasem într-un medalion de porțelan. Nu mai rămâne decât o umbră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la joacă cu sandvișuri groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Era într-o zi de miercuri. Vremea era la fel de frumoasă ca în ziua în care hotărâse să ne părăsească. Poate chiar mai cald. Da, aș putea vorbi despre soarele din acea zi, despre copiii care împletiseră ghirlande din viță-de-vie și grâu, despre toți locuitorii care veniseră până la ultimul la biserica ce gemea de atâta lume, Bourrache și micuța, procurorul în primul rând, ca un văduv, preotul cel gras, Lurant, în care lumea nu prea avea încredere până atunci, dar care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi viu. Amân o vreme deznodământul, asta e tot. Pașii mă trădează, plini cum sunt de reumatism, dar încă știu foarte bine ce vor. Să mă poarte în cerc. Ca un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să mă aducă înapoi. M-am trezit din vina lor pe malul canalului ce scotea la iveală pe întinsul alb o plasă verde împodobită cu stele fondante. Mă afundam în zăpadă și mă gândeam la Berezina, poate că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
privirea lui Clămence, ochii și surâsul ei. I-am văzut pântecul. Mi-am văzut fericirea insolentă și am văzut chipul lui Belle de jour, nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din vatră pentru a dansa prin sală, lovindu-se de tavanul afumat. Atunci, Bourrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foarte departe și voia să rămână acolo. Își mișca în continuare capul, ca îngerașii din creșe, cărora le dai un bănuț și care-ți mulțumesc multă vreme. Și, fără să mai adauge nimic, își reluă cântecul, în care vorbea despre „grâne coapte, ciocârlii, o nuntă și buchete“. Am mai rămas puțin privindu-l, privindu-i mai ales mâinile și întrebându-mă dacă acelea erau mâinile unui criminal. Când am plecat, nu a întors capul, a continuat să cânte și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
azi, ce-ai putut construi. Scrisul de sub lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane. Liniște. E bine că nu-i nimeni. Ea, mai liniștită ca liniștea de acolo - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că a fost odată ca niciodată... E secretul meu și al mamei mele, asta e taina noastră. Ea știe. — Ei, o să-mi spui și mie, zi-i acuma, te rooog!!!, și Tina se lipește lung de el, pletele ei de grâu sunt tot acolo, ca o cortină, el se suie pe scenă și un fior îl trece, o căldură pe care o cunoaște bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
verzi îi adusese multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe de gardenii înflorite bătut și alb, cu ghivece în care se deschiseseră ghiocei și toporași, în bucătăria îngustă, pe fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o grădină... Anita - îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă până la tălpi, deși, dimineața, pe la opt, când apăruse la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gust dulce-amar, ușor Înțepător, dar fără a-ți provoca cea mai mică excitare. Curbura degetelor ei nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci. Erau de o albeață de mă dureau ochii, dar În același timp păreau de culoarea grâului copt, atât de Întunecate. Unghiile ovale păreau tari ca sticla, dar totodată păreau fragile, gata să se rupă la prima atingere. Erau niște unghii cu striațiile foarte neregulate, dar care Îți dădeau impresia că pot rezista la orice tortură. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Și să-nlesnești banala noastră vraje De-a scoate-n urmă bobul însutit?" (Plugul) " El, singuratic, duce către cer Brazda pornită-n țară, de la vatră. Când îi privești împiedicați în fier, Par, le de bronz și vitele-i de piatră. Grâu, popușoi, săcară, mei și orz..." (Belșug) Uneori avem o trecere de la organic la metalic și atunci avem bucuria să aplaudăm un parnasianism umoristic. Dovadă această caricatură în fiare a lui Hérédia: "Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut, S-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
GÂND PRIBEAG Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Gândul îmi zboară, ca un puf de păpădie, Subțire, fin, ca borangicul de la ie, De s-ar opri măcar pe-un fir de grâu, Sau pe o piatră, cufundată într-un râu. Și de s-ar cuibări printre petalele de crin, Unde albinele își țin al lor festin, Sau în pădurea-nmiresmată de stejar, Cu fluturașii, ce dorm pe-al florilor altar. De-ar
GÂND PRIBEAG de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364310_a_365639]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SERENADĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă cheamă liniștea orelor târzii să-ți culeg lacrimi de flori și sfinți din ochii adânci, din lanuri de grâu copt, legănându-se în miez de vis de prinți. O, cât de mult aș vrea să mă pierd pe urme de rătăcitori sihaștri, prin codrii, printre silabe de rugăciune ca ochii tăi, ca ochii lor - albaștri. O, cât de stele
SERENADĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364305_a_365634]
-
Florin Țene / Cluj - GLORIE LIMBII ROMÂNE - Jianu Liviu-Florian / Craiova- ODA LIMBII ROMÂNE PREMIUL ÎI - Iacob Cazacu-Istrati / Toronto / CANADA - ÎN LIMBA MEA ... - Tatiana Dabija / Chișinău / R.Moldova - LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ - Melania Rusu Caragioiu / Canada - DOR DE PLAI ȘI DOR DE GRÂI - Moldovan V. Dorin / Brașov - LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ - Bivol Zinovia / Chișinău /R.Moldova - PLÎNGI, BASARABIE ... - Victor Burde /Albă Iulia /România - LIMBA ROMÂNĂ PREMIUL III - Luca Cipolla / Italia - LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ - Pr.stavr.Radu Botiș /Ulmeni / România - PÂNĂ CÂND ... - Elenă
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
românește, să mă-nchin pe unde-n veac românul plânsu-mi-sa. În limba românească pot doini, Hora unirii peste plai se-ngână, În românește voi mărșălui Încolonat în armia română. Să îmi iubesc femeia-n limba mea Când muguri noi în grâi mi s-or aprinde, De sărbători, cănd magii vin din stea, feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfântă cruce de pe Caraiman Să rostui rugăciuni - pe românește și să îmi intre-n casă an de an popi ortodocși, cu
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Înțelepciunea Limbii Române, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
doresc să se exprime și să devină cunoscuți. A luptat să rupă barieră dintre generații, să ajute pe toți din experiența domniei sale. Are în spate o vastă activitate jurnalistică prin care încerca să aducă în fața lumii, cultura românească și dulcele grâi mioritic pe care dorește să-l tranzmită și generaților viitoare. Pe langă vastă activitate literară și publicistica exprimată în multe reviste de prestigiu din România, Australia și America, a publicat mai mult cărți, prințe care: ,,Evadare din spațiul virtual,, , ,,De
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]
-
tot s-a ajuns să se facă muzeu președintelui-criminal Ceaușescu, la cererea turiștilor din străinătate(!?!), de ce nu-i fac muzeu și generalului Antonescu? Asta, ca să știm că între criminalii națiunii nu se face nicio discriminare! Bine că s-a făcut grâul! De colivă pentru cei peste 200.000 de români anticomuniști uciși tot de români! La care și Nicolae Ceaușescu a fost complice și executant fidel. Ca și Iliescu. Disidentul! Apoi a preluat conducerea cu mănuși de catifea. Democrat-feseniste. Ce-a
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]