2,243 matches
-
din Hellada. În viziunea parnasienilor, Antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe cu sâni albi, coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de trandafir, împrăștiind parfumuri, mai ales de liliac, levănțică, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problema îmbogățirii rimelor „marii armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
practicant al doctrinei cadavrului viu, G. Călinescu obervând că Bombonel, unul din personajele secundare ale romanului O moarte care nu dovedește nimic, are un portret de tip proustian: „Acest <<fleac>> purta în el o tragedie autentică. Inima lui mică, probabil grațioasă și parfumată, bătea capricios, mai tare și mai încet, amenințând la fiecare moment să se oprească de tot. Părea imposibil ca fluturatecul de Bombonel să aibă ascuns în el un secret atât de grav (...) Moartea i-a venit după două
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de Sevigne, în vreme ce a doua preferă romanele franțuzești, publicate în foileton în ziarul „Universul” și cele ale d-nei de Staël. Nepotul observă prin conștiința bunicii gospodăria: „vaca se întoarce de la câmp, câinele casei se răsfață prin somn, pisicile grațioase calcă pe iarbă cu băgare de seamă.” Atenția bunicii este atrasă de scena găinilor gureșe care aleargă după grăunțe. Sandu învie din trecut păsăretul mai numeros și cirezile mai mari, prin respectarea legilor memoriei involuntare și a fluxului conștiinței. Moartea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Ioanei, este fecioara neprihănită “cu fruntea ei fără un creț, cu ochii luminoși, cu zâmbetul lilial, poate ar fi putut fi a unui bărbat... fără ca cea mai mică transformare să se observe în ființa ei.” Viky pare o camaradă perfectă: “grațioasă, descurcându-se ușor printre oameni, plăcând imediat băieților, întrebuințând cu ușurință câteva cunoștințe despre muzică și literatură căpătate din conversațiile mele cu Ioana, și impresionând și pe oamenii mai avizați.” Roza, vara Ioanei, în schimb era “mică, grasă, cu părul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Al. Călinescu, op. cit., pp. 64-65 footnote> Antonia este eroina unei posibile nuvele rusești, deși se regăsește prea puțină psihologie etnică în profilul ei de fată a unor ofițeri ruși. „Blondă, cu obrazul alb, de porțelan, cu ochii albaștri și surâs grațios”, fata îl atrage pe elevul de liceu îndrăgostit de o rivală. Acesta vede în spatele copilei pe viitoarea femeie rusă, fantasmă care bântuie visele romancierilor români. Fata îi face declarații de dragoste, scriindu-i un bilețel: „Cavalerule, îmi placi foarte mult
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fie de preferința ei (Verdi, Pucinni). Uneori sentimentul naratorului se transformă în obiect: Sentimentul de acum e o jucărie de copil ce vrea să imite un lucru mare - e un tren delicat, mititel, având aparențele trenurilor veritabile, e o păpușă grațioasă, cu zâmbet pervers”. Fetița e personajul cel mai potrivit pentru o nuvelă, o reducere la scară a feminității, după cum nuvelele din acest volum încearcă să reducă la scară romanul. Fetița contrazice preferințele bărbaților comuni pentru femeile voluminoase, iar în ea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
numele este o cameră în care doarme și mănâncă toată lumea. Toți ți-l întrebuințează. Cele care au mai fost în viața ta înainte de mine s-au jucat cu el, l-au transformat cum au crezut ele că e mai grațios, l-au repetat la infinit, ca să arate că le aparține și au dreptul să facă orice cu el.” Se observă ecoul unui celebru motiv proustian, cel al obișnuinței. Ea ezită să-i spună lui Sandu pe nume, iar acesta se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de față, dar cândva o să fac ceva în direcția asta. E poate cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o până acum. E de fapt prima. Ea s-a întors către mine stingându-și țigara în scrumieră și aruncând grațios fumul din gât și nări. Doctorul continua să fumeze. M-a pivit câteva secunde analizându-mi trăsăturile, iar apoi s-a întors către doctorul care tocmai aruncase țigara pe fereastră. O cameră destul de spațioasă aduna privirile a cinci oameni, priviri
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
produse de lux pentru cei care le privesc, pentru femei ele sunt unelte de muncă. Ar trebui ca uneltele să aibă reduceri de impozite. Nimeni nu ne garantează că, fără perspectivă feministă, Maricica, odată ajunsă în politică, nu se înclină grațios la voința partidului ei orb la interesele specifice ale femeilor, mulțumită că a fost acceptată în „club”. Aceste lucruri se întâmplă când toate partidele au organizații pentru femei (OF, of!), când, în sfârșit, funcționează instituțiile guvernamentale pentru combaterea discriminării și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de tot, foarte frumușică și tare atrăgătoare, cu surâsul jucând în colțul buzelor roșii, o brună cu pielița obrazului mată și ochi frumoși, scânteietori...o fire năbădăioasă și o voință puternică, nu prea lesne de ghicit în statura plinuță și grațioasă ...’’ În perioada în care a fost ofițer-adjutant regal pe lângă principele Ferdinand, tânara Olga Prezan s-a bucurat de un statut special, devenind doamna de onoare a principesei Maria, viitoarea regină a României. Familia ofițerului Constantin Prezan a dat o educație
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
și din casele de plăceri, unora le-a dedicat versuri, pe altele le-a imortalizat în tablouri de pictură. Cum deseori pleca deghizat în Cartierul vesel, în acel loc a cunoscut o frumusețe de o rară senzualitate, Li Shishi, delicată, grațioasă și maestră în arta amorului. Pretențioasă, tânăra curtezană a știut să pretindă cadouri scumpe: suluri de mătase imperială, bijuterii, bani de aur. A reușit de l-a fermecat pe împărat cu prezența ei seducătoare și cu arta cântecului ei. Experimentata
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a ajuns în Franța, abatele Vermond s-a preocupat s-o apropie pe tânăra austriacă de limba și cultura franceză, doamne de onoare aveau îndatorirea de a o iniția în cunoașterea manierelor elegante la Curtea Franței. În scurt timp, frumoasa, grațioasa, eleganta și temperamentala regină a devenit emblema rococo-ului. N-o interesau problemele politice, preocuparea ei era să-și creeze o societate veselă, rafinată. Viața ei se derula în castelele din Versailles, Trianon, Marly, Fontainebleau, Saint Cloud, în saloanele în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Josephe, Edmée, o blondă atrăgătoare, a plecat la Paris ca amantă a vicontelui François de Beauharnais. La insistențele acesteia, Marie Rose a plecat în Franța, la mătușa ei care s-a ocupat de educația ei. Avea cincisprezece ani, era frumoasă, grațioasă, capricioasă, provocatoare, avea păr negru, ochi negri și expresivi. Dansa, cânta, avea maniere demne de o aristocrată, își corectase pronunția și modul de exprimare, citea Racine, Corneille. Tinerei Marie Rose i-a fost desemnat ca viitor soț, Alexandre, viconte de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
atrăgăoare și cu tendințe de independență. A oscilat între a se căsători cu un tânăr ofițer cu care a flirtat și pe care nu-l va uita și participarea la un concurs de frumusețe, alături de alte xiunu, fete drăguțe și grațioase, pentru haremul împăratului Xian Feng. A participat la concursul de frumusețe, a trecut cu bine probele concursului și a ajuns concubină de rangul cinci (erau paisprezece ranguri) a împăratului ce avea o viață erotică bogată și diversificată. Rangul i-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu poate fi descrisă, puneți doi ochi negri, cu niște sprâncene atât de arcuite, încât păreau pictate; peste ochii aceștia aruncați vălul genelor lungi care, plecându-se, umbreau frăgezimea trandafirie a obrajilor; desenați o gură frumos conturată, cu buzele întredeschise grațios, pentru a lăsa să se vadă niște dinți albi ca laptele... veți obține tabloul complet al acestui căpșor fermecător... Farmec, drăgălășenie, exuberanță pe toate le avea. Armand Duval este fiul unui om onorabil, perceptor ca ocupație, care îi lăsase acestuia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Vulsan de La Colombière a avut ideea unei sărbători a pistolului la care și-a invitat prietenii nobili. La acest exercițiu de tragere, învingătorul nu era cel mai bun. Primul premiu, premiul I, era oferit aceluia care făcea proba „celui mai grațios”. Cel care trăgea cel mai precis nu primea decât premiul III. Aceasta arăta că între gentilomi eleganța manierelor era superioară performanței tehnice ori forței fizice. Jocul corpurilor sublinia un mod de a fi și de a executa indisociabil nașterii. Ideea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
uman, realizat din linii drepte și linii curbe de diferite grosimi, în poziții care sunt cele mai caracteristice practicării fiecărui sport. . În 1996, cu ocazia centenarului Jocurilor Olimpice, pictogramele au fost astfel realizate încât să reprezinte un om puternic și totodată grațios. Dacă privim cu atenție, putem găsi asemănări ale posturii cu cele descoperite pe amforele grecești. Pentru Sydney 2000, pictogramele au fost special concepute în vederea celebrării Olimpiadei noului mileniu, cu scopul de a deveni un ajutor de necontestat pentru spectatori, sportivi
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Era o zi care își flutura mantia țesută din razele soarelui de dimineață senină aruncată peste dealurile albastre. Acea zi purta ciuboțica cucului în chip de conduri și își unduia grațios trupul de silfidă cu mersul de cadână. Era o zi de primăvară adevărată, care ne-a cucerit sufletele însetate de lumină și liniște. De undeva, un cântec de cuc sau poate numai un ecou ne însoțea pașii... Dragul meu, îți
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
scrierilor SF; totuși nu poate fi socotită o autoare subordonată genului de știință fantastică. Fundalul e, de preferință, rural, cu verbele la trecut, dar nici urmă de nostalgie și patriarhalitate. Stilul e mereu delicat, îngrijit, gingaș dar nu-i deloc "grațios""26. Dincolo de aceste calități necesare unui critic, Steinhardt cumulează și altele: apreciază autenticele valori vezi în acest sens elogiul adus lui G. Călinescu și operei sale Istoria literaturii române de la origini până-n prezent, în studiul Din perspectiva ordinatorului (N. Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-a găsit nici un text cosmogonic 24. Totuși, crearea stelelor prin hierogamie poate fi interpretată ca reflectând concepții cosmogonice canaaneene. Într-adevăr, textul § 52 ("Nașterea zeilor grațioși și frumoși") îl descrie pe El impregnând pe cele două soții ale sale, Așerat și 'Anat, Steaua de Dimineață și Steaua de Seară 25. Așerat, ea însăși "născută de El", este numită "Mama zeilor" (§51); ea naște șaptezeci de fii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nord (i. E. Himalaia). El e exclus de la sacrificiul soma și primește doar ofrande alimentare care sunt azvârlite pe pământ (hali) sau resturi de oblațiuni și ofrande sacrificiale vătămate (Sat. Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un repertoriu alcătuit din piese făcute să provoace sau să accentueze melancolia: arii triste, marșuri funebre, cîntece de jale. Muzica lugubră, cîntată în aer liber, alternează cu cea exaltată, „de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu o indignare grațioasă”, apoi „frig”. Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l arată nu numai pasionat de baluri, ci și (caz rar) exuberant e „Alb”, scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul alb visa cu roze albe-/ Un vals de voaluri albe.../ Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă.../ în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări-/ Cîntau clare sărutări.../ Larg, miniatură de vremuri viitoare...” 16) Aproape
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tipul de personaj dandy un anumit eroism nobil. Parizienei, care poate fi asimilată acestui personaj, i se poate atribui același eroism straniu, calificat cu referință la dandy nu că victorie în război, "ci doar, din când în când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era mediocru, banal, conformist și vulgar în lumea lor" [Babeți, p.129]. În românul secolului al XIX-lea, problema eroismului modern e ridicată în toată gravitatea, urmărindu-se mai cu seamă simptomul degradării progresive a eroului, un proces
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Zola, Au Bonheur des Dames, p.364]. Francezului, consemnează S. de Gramont [p.84], îi place să seducă și să fie iubit. Elegantă și farmecul fac parte din arsenalul seducerii. Ce are în plus Pariziana față de alte femei? Pariziana întruchipează grațioasa finețe, rafinamentul și senzualitatea feminină. Totul se conjuga cu elegantă: a reuși cu elegantă, a seduce, a trata, "elegantă este o armă, o insignă, un obiect care atrage respectul, o scrisoare de recomandare" [Beauvoir 1998, ÎI, p.280]. Elegantă, grațiozitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]