14,023 matches
-
prostănacu ori își bate joc de noi! Cine te așteaptă pe tine, bă, dilimandosule? Lăsați-mă să respir, vă rog, lăsați-mă să respir! Mă arde, voi nu știți nimic, voi nu înțelegeți nimic, am încercat în fiecare dimineață. Am greșit în fiecare dimineață, astăzi am pășit bine, oglinda m-a dat afară, oglinda minte. Cine minte, bă, țicnitule? Despre ce îndrugi acolo? Auzi la el pe cine dă vina? Oglindă mincinoasă! De-asta ai făcut-o țăndări? Cine, pizda mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era spre sfârșite, terapeutul a încercat să reducă discuția la un plan concret, la impactul cu lumea. A greșit ușa, mai bine continua cu apelurile la trezire fără să implice decorul. Și-a dat seama târziu, nu era posibilă o întoarcere în oglindă. Copile, deschide ochii! Viața este mai mult decât culoare. Te aștept și mâine. Ești ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște biberoane grupate câte cinci în gura borcanului cu miere, ojă roșie. Mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5*****, director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă. Ana, dacă mai greșești o singură dată, te pun în zid, glumea doctorul făcându-i cu ochiul. Biroul era mic: trei scaune, un ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu; decorul îi amintește despre o promisiune amânată, bătrânul evită imaginile voalate sub cruci. Nu există un maxim al suferinței; spui "ajunge", când în fotografia bunicului, un ins sever, cu mustață, construiește un lagăr; atunci îți dai seama că ai greșit, că sensibilitatea ta claustrofobă abia încape într-un un buzunar de furnică toamna. Incertitudinea măsoară cu pasul într-o ilustrată trimisă tocmai din Siberia. Incertitudinea lui Petru amputa oiștea Carului Mare. Peste hipodromul lui Dumnezeu tropăia o herghelie de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
14, deoarece sînt răzleți și săraci, iar toți ceilalți, întrucît nu au avut nimic de suferit, pe de o parte, vor trebui să fie supuși și cuminți, iar pe de altă parte, vor trebui să se ferească de a nu greși, de teamă să nu li se întîmple și lor ceea ce s-a întîmplat celor care au fost jefuiți de bunuri. Concluzia mea este, așadar, că aceste colonii nu costă bani, că ele sînt credincioase statului și fac prea puțin rău
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neavînd nici un prieten, ba mai mult, toate porțile fiindu-i închise din pricina guvernării anterioare a regelui Carol, a fost nevoit să accepte prieteniile posibile; hotărîrea pe care a luat-o s-ar fi dovedit bună dacă el nu ar fi greșit în celelalte acțiuni pe care le-a întreprins. După ce regele a ocupat Lombardia, el a recîștigat îndată reputația pe care Carol nu-i îngăduise s-o aibă; Genova a cedat, florentinii i-au devenit prieteni, marchizul de Mantova, ducele de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte obișnuit, iar aceia care pot să-i dea curs și care o și fac vor fi întotdeauna lăudați sau, oricum, nu vor fi dezaprobați; atunci însă cînd nu au putința și totuși vor să întreprindă cuceriri cu orice chip, greșesc și merită să fie dezaprobați. Dacă Franța putea, cu propriile ei forțe, să atace Neapolul, trebuia s-o facă; dar dacă nu putea face aceasta, nu trebuia nici să-l împartă. Este adevărat că regele Ludovic a împărțit Lombardia cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Experiența ne-a arătat în adevăr că puterea pe care au dobîndit-o în Italia, atît statul papal cît și Spania, se explică prin acțiunea Franței, iar înfrîngerea acesteia se datorează lor. De aici putem deduce o regulă generală care nu greșește niciodată sau numai rareori: anume că acela care este cauza puterii cuiva se prăbușește el însuși; în adevăr, puterea celuilalt, el a făcut-o fie prin viclenie, fie prin violență, și atît una cît și cealaltă sînt primejdioase pentru cel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bucuros favoruri sau să-i facă răul cu teamă, acela așadar, care socotește că toate acestea sînt necesare, nu va găsi o pildă mai apropiată și mai convingătoare decît faptele acestui om. Într-un singur caz putem socoti că a greșit, și anume atunci cînd l-a făcut papă pe Iuliu II, a cărui alegere n-a fost bună; este adevărat că nu putea să facă papă pe oricine ar fi vrut el, dar putea să obțină ca cineva să nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neobrăzată a acelui om n-a fost pedepsită; și toate acestea numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci cînd cineva a voit să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu greșească ei înșiși decît să pedepsească greșelile altora. Acest fel de a se purta ar fi micșorat cu timpul și faima și gloria lui Scipio dacă el, păstrînd puterea, ar fi avut mai departe aceeași conduită. Fiind însă sub conducerea Senatului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au gîndit să fugă și nu să se apere și au sperat că popoarele lor, exasperate de îndrăzneala învingătorilor, îi vor chema înapoi. O hotărîre de felul acesta este bună numai atunci cînd alta nu este posibilă; dar este foarte greșit să renunți pentru aceasta la alte mijloace de scăpare. Căci nu este bine niciodată să te lași să cazi în credința că vei găsi pe cineva care să te ridice de jos. Lucrul acesta sau nu se întîmplă niciodată, sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
despre ambiție decît în latura ei bună (dacă are vreuna); ne vorbește despre acei ambițioși care au fost încununați de succes, păstrînd o tăcere deplină asupra acelora care au căzut victimă patimilor lor. Faptul seamănă a manipulare și nu am greși dacă am spune că Machiavelli joacă în acest capitol rolul Șarlatanului Crimei. De ce, oare, vorbind despre legislatorii evrei, despre unicul monarh al Atenei, de cuceritorul mezilor, de fondatorul Romei, despre cei cărora succesul le-a încununat proiectele ambițiose, Machiavelli nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și ucis de Maximin de Tracia, iar acesta din urmă, după ce a indignat toată lumea cu barbariile lui, a fost ucis și el. Machiavelli susține că acesta a pierit din cauza disprețului pe care lumea-l avea pentru originea sa joasă. Autorul greșește însă foarte mult: un om care ajunge împărat grație curajului său nu mai are părinți: toți se gîndesc la puterea lui, iar nu la extracția socială. Pupian era fiul unui conducător de obște sătească, Probius, al unui grădinar, Dioclețian avea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acest capitol, ca principii să-și respecte alianțele, pe cînd, în capitolul al XVIII-lea, îi elibera total de datoria de a-și ține cuvîntul. El face ca aceia care spun unora un lucru, iar altora, contrariul. Dacă Machiavelli judecă greșit în privința celor arătate de noi pînă aici, el vorbește însă bine despre prudența pe care principii trebuie s-o aibă, pentru a nu se angaja cu ușurință față de alți principi mai puternici ca ei, și care, în loc să-i ajute, i-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
arme mai devreme decît era stabilit, și îi ținu piept pînă ce și restul garnizoanei se adună. Apoi, ghidul care trebuia să-l ducă pe principe de la Vaudemont la una din porțile orașului, pe care acesta trebuia să o cucerească, greși drumul, ceea ce făcu ca acest detașament să ajungă prea tîrziu. Cel de-al doilea eveniment despre care am vrut să vorbesc este acela al păcii pe care englezii au încheiat-o cu Franța spre sfîrșitul războiului de succesiune a Spaniei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
timp, scopul negoțului și al războiului. Se spune că nu este permis să vinzi lucruri sfinte: Oh! ce este mai sfînt ca sîngele oamenilor? În ceea ce privește războaiele religioase, dacă sînt războaie civile, acestea sînt aproape toate urmarea imprudenței suveranului, care a greșit favorizînd o sectă în detrimentul altora, care a restrîns prea mult sau, mai cu seamă, a dat greutate certurilor dintre părți, care nu sînt decît niște scîntei atunci cînd suveranul nu se amestecă, dar devin flăcări cînd el le ațîță. A
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
revoluție a Lunii pe orbită. Așadar, dacă mă iau după mișcarea Pămîntului În jurul Soarelui și a lunii În jurul Terrei, am dreptate. Dacă uit de calendarul cu cele 30 și cele 31 de zile ale lunilor sale, s-ar spune că greșesc. Prefer să rămîn Însă la adevărul astrelor. Vasăzică, număram trei ani trei luni trei săptămîni și trei zile, iar de barză trebuie că știam din vara dinainte... Mărturisesc că ținuta bățoasă a cocostîrcului Într-un picior pe marginea cuibarului de pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate în ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial care posedă cifrul unei taine foarte supărătoare pentru Biserică. De Boer a greșit genul literar, dar orice mijloc devine onorabil, inclusiv ficțiunea științifică, dacă e pus în slujba unei ideologii politic corecte! Ultimul criteriu al lui Charlesworth viza rivalitatea dintre Petru și „ucenicul iubit”. Plecând de aici, Ramon K. Jusino propune o teorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
următoarea traducere, cât mai aproape de original: Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-a înapoiat (estrepsen) cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor, zicând: Am greșit dând (paradoun) sânge nevinovat. Ei au zis: Ce ne privește? Tu ai să vezi38! și după ce-a aruncat arginții în templu (naon), s-a retras (anechoresen); și plecând, s-a spânzurat (kaˆ ¢pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcatul și iertarea. Înainte de a intra în dezbaterea teologică propriu-zisă, se impune o incursiune de ordin filologic, fără a pune însă total între paranteze teologia. Mă voi opri asupra câtorva termeni-cheie. Hamartanein Contexte precreștine • Sensul inițial este acela de „a greși ținta”; în Iliada există un compus, aphamartano (5,287). O săgeată ori o suliță este deviată, fără a se menționa cauza: intervenție divină cel mai des, dar și eroare umană, provocată însă tot de zei; 11,233 sau 8,331
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Od. 9,512), din vina altuia. Ca și la greșirea țintei, și aici intervine ideea privării de ceva spre care țintim ori de care am avut parte la un moment dat. Sens secundar: neatingerea scopului propus, falimentul. • Sensurile abstracte, „a greși”, „a comite o eroare”, „a se înșela” etc., apar cu precădere în Odiseea și devin preponderente la tragici. • Hamartia/hamartema: greșeală scuzabilă, datorată orbirii provocate de o forță exterioară voinței umane. Cu acest sens termenul apare în tragedia greacă. Sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea juridică și morală de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia („păcat”, „greșeală”) apare de șaizeci de ori la Pavel. Hamartia denumește păcatul universal, comun tuturor indivizilor (Rom. 3,23; 7,14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); în același sens, „păcatul îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că are tată... Cu atât mai bine, am să merg după El la tatăl Lui... poate are nevoie de slujitor. Merg așadar sunt liber; nu m-am mai îmbolnăvit așadar mi-a iertat păcatele și nici eu n-am mai greșit... uite, cum vorbesc de El, mi se face lumină și cald în piept . Asta o fi iubirea de care vorbesc ucenicii Lui, nu ?! Dar unde-or fi cu toții ? Unde s-or fi dus ?! Îl așteaptă, cred, acasă. Ca să fie mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dar nici așa ! Cum să-ți vină să crezi ?! Acel Dumnezeu al străinilor așa de mult i-a iubit pe oameni, încât s-a jertfit pe el numai ca ei să trăiască fericiți și pentru totdeauna ! Ei, care I-au greșit ! De ce n-a jertfit pe vreunul dintre oameni ?! Fiindcă singurul care s-a născut fără păcatul acela de la început a fost numai Fiul Lui Dumnezeu, nu înțelegi, de-abia ți-am spus ?! se răsti la mine bătrânul. Păcatul neascultării nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dăduse viața pentru mine. Fără ca eu să știu, fără să-L pot ajuta. Știi cum poți să-L ajuți? spuse bătrânul. Ascultă-L întotdeauna ! Iubește-i pe toți oamenii așa cum i-a iubit El. Fără să-ți pese dacă au greșit sau nu. Gândește-te întâi la ceilalți și pe urmă la tine, așa cum a făcut El. Dar, mai presus de toate, iubește-i. Și, iubindu-i, ajută-i să înțeleagă. Stăteam, așa, la pieptul lui și nu îndrăzneam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]