2,018 matches
-
din piele subțire, aproape ca frunza de brusture, în fața sexului pentru a-l proteja de spini, se strecurau într-o liniște de mormânt spre ieșire. Împreună cu aceștia, ajutați de toți membri comunității cu putere de muncă, au săpat în peretele grotei timp de mai multe zile și nopți o gaură secretă, tocmai pentru a ieși neobservați din locul unde erau obligați să se ascundă de atâta vreme. În același timp, fiecare bărbat valid, la lumina unui foc plăpând, cu dibăcie și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai bine. Ce pot face pentru dumneavoastră? Îl Întrebă ea. El dădu din cap și Închise ochii. Nu mai sângera și ea se gândi că se simte mai bine. Trase jos câțiva saci din stivă și făcu un fel de grotă destul de largă cât să-i adăpostească pe amândoi, Înălțând saci la gura acesteia În așa fel Încât să nu-i poată vedea nimeni de la ușă. Sacii erau grei, plini cu grăunțe, și ea nu terminase treaba când auzi voci. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cât să-i adăpostească pe amândoi, Înălțând saci la gura acesteia În așa fel Încât să nu-i poată vedea nimeni de la ușă. Sacii erau grei, plini cu grăunțe, și ea nu terminase treaba când auzi voci. Se ghemui În grotă cu degetele Încrucișate, să-i poarte noroc. Ușa se deschise și raza unei lanterne se plimbă peste saci, deasupra capului ei. Apoi ușa se Închise și liniștea se reinstaură. Trecu multă vreme Înainte să aibă destul curaj să-și ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze spunându-și că de data aceasta, pentru prima oară, avea un rol principal. Dar era greu să joci cu toată Încrederea pe Întuneric și fără aplauze. Când reuși să pătrundă În grota făcută din saci, aproape toată zăpada se topise sau o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oprise din drumul ei spre vagonul-restaurant și Îl urî o clipă, până când Își ridică fața și Îi zâmbi umil și justificativ, În timp ce ofițerul Îl bombarda din spate cu șfichiuiri scurte de nerăbdare. Brusc, În timp ce soldatul trăgea ultimul sac de la gura grotei, fețele lor aproape că se atinseră și clipa aceea a fost ca o Întreagă discuție cu un om liniștit. Când văzu că doctorul nu mișca, maiorul Petkovici traversă magazia și puse lumina lanternei direct pe fața aceea moartă. Mustățile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau urcînd pe un deal abrupt. Era zăpadă și șoferii nu erau prea experimentați. Restaurantul era într-o grotă, doar una din cele 4 părți dădea înafară. Un foc imens încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă între cald și rece. O să fac gîlci, pneumonie, degerături și cumătra cu coasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sfârșitului, Pământul devenise un vast poligon de Încercare pentru miliarde de bombe În miniatură. Ciudată e istoria omului și a celor care i se pun Împotrivă În lupta lui pentru stăpânirea lumii! Mânat cândva de preacinstita foame să iasă din grotă, s-a năpustit În cete asupra prăzilor mari, năruind mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul este mai mic și mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și voalu-i de rubine,/ Mă poartă-n sărbătoare, mă cheamă iar la Tine!”) și în versurile ce redau stări interioare („Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi,/ În rătăciri fugare ca picurii prin ploi”; „Sunt starea de stâncă din grota adâncă/ De munte surpat ca un vis uitat,/ și nemângâiat...”) și în versurile de dragoste („Dacă mă cauți / Prin foșnetul din munte/ Când cu parfumu-i te va încânta,/ Mă vei găsi/ În florile mărunte/ și-n stropii de izvor ce
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta ei cu atmosfera rezultă piramide, stâlpi, pereți rupți și goi. Cu toată uscăciunea de stepă, țărmul nu e lipsit de forme fantastice. Aici sunt mici grote, în care apei îi place să se oprească în vârtejuri murmurătoare. Piatra de var e o bogăție ,De aceea tot malul Dunării din sus de Hârșova este numai o rană vie. Aici se țin lanț carierele”... (Ion Simionescu -Pitorescul României
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste de granit. Dureri înăbușindu-mi din suflet și din oase Privesc departe cerul cu sfintele-amintiri Mă năpădesc văpăi din zile furtunoase Balsam și mărturie, răbaj și nemuriri. 13 ianuarie 2014 LACRIMA
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care am trecut până și după 23 august 1944, pe care nu trebuie să o uităm, legionarii au dat cel mai mare și greu tribut de suferință, sânge și morminte. Trăim și azi într-o junglă politicianistă, ca într-o grotă adâncă în care ne zvârcolim și murim, ca un prunc nebotezat. Domină mișelia și nimeni nu se poate ridica întrebuințând cele mai degradante metode. Mulți oameni cinstiți, patrioți și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de prejudecăți. Întrebarea e dacă pot conta pe sinceritatea de care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să tratăm aceste chestiuni cu o oarecare acuratețe. Tot În munți, fulgii de zăpadă se așezau câteodată pe morții lăsați lângă camera de prim ajutor, pe partea pe care muntele o proteja de bombardamente. Îi duceau Într-un fel de grotă săpată În munte Înainte să-nghețe pământul. În grota asta a stat un bărbat al cărui cap fusese spart, așa cum se sparge un ghiveci pentru flori, deși se ținea Încă În membrane și-l mai ținea și un bandaj aplicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În munți, fulgii de zăpadă se așezau câteodată pe morții lăsați lângă camera de prim ajutor, pe partea pe care muntele o proteja de bombardamente. Îi duceau Într-un fel de grotă săpată În munte Înainte să-nghețe pământul. În grota asta a stat un bărbat al cărui cap fusese spart, așa cum se sparge un ghiveci pentru flori, deși se ținea Încă În membrane și-l mai ținea și un bandaj aplicat cu Îndemânare, care Între timp se udase tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această stare, oricât m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această apăsare. Sub legea credinței mele mă voi așeza și voi aștepta rugându-mă fecioarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai mult, priviți picturile de la Lascaux. Pe 8 septembrie 2000 s-au Împlinit 60 de ani de la descoperirea acestei fabuloase opere de artă. Minunea a fost posibilă grație cîinelui domnului Rovidat, care, spre bucuria Întregii omeniri, a căzut Într-o grotă. În scurt timp, locul avea să fie supranumit „Sixtina preistorică”. S-au făcut comparații cu Goya, cu Piero della Francesca, Însă-n cele din urmă concluzia a fost că nici un pictor n-ar fi putut lucra atît de bine, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cele din urmă concluzia a fost că nici un pictor n-ar fi putut lucra atît de bine, nici o școală n-ar fi reușit să dea un reprezentant atît de strălucit mai ales la data cînd a fost terminată lucrarea. Pereții grotei sînt Împînziți cu adevărate sarabande de bouri, bizoni, vaci și cai, alături de cinci cerbi gigantici surprinși În timp ce Înoată, ca Într-o priză directă. Trebuie să vă mai spun că există și o scenă dramatică, În locul cel mai adînc al grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grotei sînt Împînziți cu adevărate sarabande de bouri, bizoni, vaci și cai, alături de cinci cerbi gigantici surprinși În timp ce Înoată, ca Într-o priză directă. Trebuie să vă mai spun că există și o scenă dramatică, În locul cel mai adînc al grotei, numit „Puțul”: un bizon străpuns de o lance, cu intestinele afară, lungit lîngă un om mort. Opera a fost săvîrșită la lumina unei lămpi cu grăsime, folosindu-se bureți de blană și două culori, negrul extras din magneziu și roșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din „Puț”. Artistul a trăit În urmă cu 17 000 de ani Înainte de Cristos, avea fruntea Îngustă, mentonul dezvoltat, arcadele proeminente. Era un magdalenian. Aparținînd rasei Homo sapiens fossilis. Pictura originală nu mai poate fi admirată pentru că datorită degradării pereților grota s-a Închis. Ceea ce se poate vizita este Lascaux II, o copie fidelă deschisă din ’83. Despre cîine nu se mai știe nimic. Nici despre artist. S-a stabilit doar că nu s-a bucurat de o faimă mondială, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deoarece nu i s-a mai găsit cadavrul. CÎțiva savanți au sugerat că acei fossilis colegi de cameră cu pictorul au anticipat părerea lui Lenin despre artiști și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă nici umbră de os. De ce i-a rezistat Însă opera rămîne o Întrebare pentru artiști. Poate din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primele secvențe este, pe lîngă suspansul excelent indus, decorul. E real, e filmat de-adevăratelea, la trei, patru sute de metri sub pămîntul patriei. M-am gîndit imediat la miile de filme SF În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac minuni, grote, puțuri, totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să le respectăm această pasiune, cât ar părea ea de naivă. Cel puțin, nu se costumau, ca aristocrații occidentali din secolul XVIII, în păstori și păstorițe, în speranța, ridicolă, că ar putea recupera beatitudinea vieții pastorale, în mijlocul naturii, adică în preajma grotelor artificiale, a fântânilor arteziene și a ruinelor preromantice... Își dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și i le așeză pe umeri. - Încă puțină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]