2,606 matches
-
pedepsește pe făptaș Înscriindu-i pe piele propria sentința. Este marea realizare a guvernatorului coloniei prezentată cu fast vizitatorului de ocazie. Aparența de realism, minuția și seriozitatea descrierii mecanismului ororii ne introduc Însă treptat dar definitiv În plină aberație, În grotesc, demențial, monstruos. "Discreția și subtilitatea [...] Îl Îndeamnă pe ironist să mențină În zona subtextuală mereu alte porțiuni ale unui discurs virtual complet, astfel Încît receptorul, chiar dacă știe că trebuie să conteze pe o exprimare oblică, poate fi Încă derutat de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt surse ale artisticității în textul polemic sau pamfletar. După Jankélévitch, parodiei i-ar corespunde umorul buf și burlesc, precum și o transparență grotescă: "[...] parodia în stil mare nu are gânduri ascunse: pur negativistă, nu-și însușește de la victimă decât debitul, vestimentația sau grimasa, cu scopul de a stârni râsul pe seama lor". În raport cu ironia, ea ar fi mai degrabă "actriță decât filozof".49 Cornel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în mod direct la notorietatea adversarului, fără a echivala cu suburbanul atac la persoană. Pe de o parte, în pamfletul arghezian nu valoarea reală a adversarului contează, ci metamorfoza lui, "căderea" simbolică a personalității publice în rolul personajului ridicol sau grotesc, ceea ce nu are nimic de-a face cu atacul trivial. Pe de altă parte, în polemica argheziană adversarului nu îi este "fagocitată" (Angenot) identitatea, acest lucru se întâmplă mereu în pamfletul alegorizat, ci re-etalată negativ, printr-un joc politicos care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interesat în special de pamfletul anticlerical și de înțelegerea spiritului iconoclast. Intră așadar în sfera preocupărilor sale critice textele în care raportarea la real/actual se diluează într-atât în ficțiune încât "satira trece din pamflet în viziune sarcastică și grotesc enorm"97. După departajarea pripită care, în fond, opune polemica intelectualistă, motivată și susținută de un ideal, cu o prezență justificată în spațiul publicistic (pamfletul de idei), discursului expresiv prin violență și trivial, demarat de instinct sau capriciu (pamfletul de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mare război, cu o sălbatecă preferință și cu un ritm accelerat și complex, care a tăbăcit sensibilitatea"146. În fond, puntea explicativă, din unghiul deschis de noi, nu face altceva decât să imprime nuanțe verosimile unui scenariu de o violență grotescă și, evident, un plus de credibilitate. Tot astfel ea poate fi privită ca o strategie de disculpare, atâta vreme cât relatarea nu e rodul imaginației pure. Oricum ar fi, iată cum ficțiunea se insinuează sub aparența unei comunicări pur tranzitive: Nimic nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dedicată poeticii violenței, aici vom adăuga câteva observații cu caracter general și anticipativ. Observăm că imaginarul violenței, decupat în "cadre descriptive" care interferează cu diferite alte secvențe la nivel textual, captează elemente escatologice pe care le expune cu o detașare grotescă. Pathosul e suprimat în favoarea descrierii "la rece", semn al unui spirit anesteziat, abulic, incapabil să-și exprime trăirea emoțională. Iată un cadru de acest fel: "Morții adevărați și răniții adevărați umblă fără pansamente, de la dreapta la stânga și invers și în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu apelativul ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul imaginar în text ca autoproiecție a adversarului -, și cel real, declasant și amendabil din perspectiva polemistului-pamfletar. Uneori, enunțul exclamativ constituie o punte tactică între o secvență ambiguizată de ironie și o alta referențială, tranzitiv asertată: "Ei! lăsați-mă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întrebăm dacă gazetarul intuia la acea dată proporțiile catastrofale pe care le va atinge, în Europa, extremismul naționalist, sau dacă scena infanticidului e doar rodul imaginației unui artist predispus mental și structural către conflict și către redarea șocantă (prin ridicol, grotesc sau absurd) a acestuia. Luând în calcul publicistica sa politică, din preajma ambelor conflagrații mondiale, credem că gazetarul, chiar dacă nu a intuit întotdeauna corect mersul istoriei, a anticipat, cu siguranță, consecințele dezastruase ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul citat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță vie, demolatoare, abreactivă, fie substituind realului-conjunctural un scenariu ilar, grotesc, absurd în maniera lui Mateiu Caragiale, ambii naturi lirice și fundamental pamfletare în opinia avizată a lui Alexandru George 222. Dacă Eminescu își concepe discursul cu o rigoare arhitecturală, luând în calcul ansamblul, proporțiile, raportul subiect/spațiu alocat, precum și strategiile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
absolută decât râsul provocat de comicul de moravuri, care e limbaj clar pentru vulg; grotescul (comicul absolut) se opune comicului obișnuit sau semnificativ. Comicul e din punct de vedere artistic o imitație; grotescul, o creație"262. În publicistica argheziană, imaginea grotescă pleacă de la o realitate minimală, pe care o conservă și în jurul căreia țese ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paragraf, sau la un portret de dimensiunile unui text întreg, caricatura argheziană are aspectul unei parade a negativului, care suscită deopotrivă ilaritatea și dezgustul. Prin tehnicile compoziționale (deformarea anatomică, combinații sau accesorii absurde, reducția la funcția de bază, animalizare, hiperbolizare grotescă etc.), pamfletarul comunică, în planul emoțional, ideea unei dominații totale și, implicit, a unei poziții ireconciliabile, în raport cu victima sa. Iar râsul nu survine neapărat în momentul prim al metamorfozei, ci, mai degrabă, atunci când personajul, sub noua sa înfățișare, devine animat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii aluzive, fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil în mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ști valoarea fiecărui simbol. Pentru a face lucrurile și mai interesante, mayașii aveau două feluri de simboluri. Cele simple erau formate din puncte și linii, în timp ce tipul com22 ZERO: BIOGRAFIA UNEI IDEI PERICULOASE plicat de reprezentare presupunea utilizarea hieroglifelor - chipuri grotești. Pentru ochiul unui om modern, hieroglifele mayașe par extraterestre (Figura 3). La fel ca egiptenii, și mayașii aveau un calendar solar extraordinar. Deoarece sistemul lor de numerație era în baza 20, ei își împărțeau anul în 18 luni a câte
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
destule. Citească însă cititorul cealaltă piesă și va vedea că insula e altceva, și nu numai pentru că aicea se trăiește absolutul unei singure iubiri. 160 În Furtuna, puținele date folclorice sunt neglijabile. În insula ei nu se petrece absolut nimic grotesc și nimic rizibil în zona înaltă a piesei. Iar singurul lucru nemiraculos este iubirea: Miranda, Ferdinand sunt, cu dragostea dintre ei, oricât de aparent nemotivată și de fermecător subită, singurii indemni de tot ceea ce în insulă este miracol, aparență și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute (subiectul piesei), nu le fac ele să dispară, ci chiar Ariel în rolul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
analogii destule. Citească însă cititorul cealaltă piesă și va vedea că insula e altceva, și nu numai pentru că aicea se trăiește absolutul unei singure iubiri. În Furtuna, puținele date folclorice sunt neglijabile. În insula ei nu se petrece absolut nimic grotesc și nimic rizibil în zona înaltă a piesei. Iar singurul lucru nemiraculos este iubirea: Miranda, Ferdinand sunt, cu dragostea dintre ei, oricât de aparent nemotivată și de fermecător subită, singurii indemni de tot ceea ce în insulă este miracol, aparență și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute (subiectul piesei), nu le fac ele să dispară, ci chiar Ariel în rolul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu varză acră, dar cele făcute cu varză dulce nu numai că au un gust mai fin, dar fac reverență oricărui vin de clasă mare. O sarma de varză acră în fața unui Chambertin, Romanée-Conti sau Nuits St. Georges evocă imaginea grotescă a unei spălătorese cu picioarele goale și mânecele sumese, pregătindu-se să execute o gavotă cu un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Abandonarea măștii / 198 4.3. Scopul reformei / 201 4.3.1. Cronica moravurilor / 202 4.3.2. Moralitatea râsului / 205 5. Drama romantică / 206 5.1. Influența străină / 208 5.2. Modernitatea și libertatea artei / 212 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim / 220 6. Teatrul naturalist / 225 6.1. Refuzul neverosimilului / 226 6.2. Adevăr psihologic și realism scenic / 229 Capitolul IV Trecerea spre modernitate / 237 1. Un teatru abstract / 240 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă / 240
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un om căruia o zână i-ar fi dăruit sufletul lui Corneille și mintea lui Molière." Cu teatrul lui Hugo, se termină, în Franța, într-o apoteoză care îi este cântecul de lebădă, triumful alexandrinului.89 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim Urmând exemplul lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier, Romanticii definesc drama ca pe un gen complet care prezintă caracteristicile tuturor genurilor dramatice anterioare. " (...) drama, după opinia secolului al XIX-lea, cum scrie Hugo în Prefața la Marie Tudor, nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și suflet intim amestecate, încep timpurile moderne. Apar atunci atât spiritul de examinare, cât și sentimentul de melancolie, necunoscute anticilor. Dramatică, poezia modernă, care atinge apogeul cu Shakespeare, "acest zeu al teatrului", amestecă, ținând seama de dubla natură a omului, grotescul și sublimul. "Trupul, cum scrie Hugo în Prefața la Cromwell, joacă aici un rol ca și sufletul; iar oamenii și evenimentele, puși în joc de acest dublu agent, trec pe rând bufoni și teribili, uneori teribili și bufoni totodată." Drama
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Hugo, reunește, în complexitatea ei, trei mari surse ale poeziei, Biblia, Homer și Shakespeare. "Poezia născută din creștinism, poezia timpului nostru este deci drama; caracterul dramei este realul; realul rezultă din combinația foarte firească dintre două tipuri, sublimul și grotescul, care se întâlnesc în dramă, așa cum se întâlnesc în viață și în creație. Căci poezia adevărată, poezia completă este în armonia contrariilor. Apoi, este timpul să o spunem cu glas tare, și în asta mai ales excepțiile confirmă regula, tot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Heraclit plângând. Dar cei vii astfel sunt. Cine râde mereu, sau plânge mereu? În ceea ce mă privește, nu cunosc din ăștia." Nu ar trebui confundat adevărul artei cu realismul. Drama romantică este adevărată pentru că nu este realistă. Introducând sublimul și grotescul, ea deformează realitatea pe care o stilizează când în maniera tragediei, când în maniera comediei. Prin asta se distanțează de drama burgheză, prin asta, lăsând deoparte reproducerea mimetică a realității, ea atinge universalitatea, și dobândește grandoarea care a imortalizat-o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umanității și despre cele trei etape literare care le corespund, lirică, epică, dramatică, îi apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]