14,489 matches
-
este mai puțin determinist; numeroase alternative relaționate sunt generate și luate în considerare; - mediul conține numeroase căi de dezvoltare; el este mai puțin compartimentat; - indivizii folosesc multe procese interne. Rezolvarea creativă de probleme introduce, de asemenea, câteva reguli de bază grupate în cele două categorii amintite mai sus: divergentă și convergentă. Ambele tipuri de reguli, atât cele divergente, cât și cele convergente, au rolul lor într-o problemă; astfel, așa cum observa P. Pascale (apud Fullan, 1998), trebuie făcută o distincție între
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este vorba despre lipsa unei opoziții tradiționale de tip frontal între două tabere, aceasta din urmă fiind înlocuită de confruntarea de tip triunghiular între trei echipe participante. Péretti, Legrand și Boniface (2001) vorbesc despre o „dublă constrângere” ludică: participanții sunt grupați în trei echipe, fiecare dintre ele putând captura doar o anumită altă echipă. Ilustrarea plastică a acestui joc de rol este exercițiul taberelor animalelor: echipa vulpilor, echipa găinilor și echipa viperelor. Regula jocului este că echipa viperelor poate captura vulpile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
celorlalți, ci sunt evaluate individual, elevii/studenții sunt apreciați în relație cu performanța lor precedentă. Câteva tactici sunt importante în STAD (apud Friedman, Fisher, 1998): - realizarea unui scor de bază pentru fiecare elev din clasă, în funcție de performanța anterioară; - elevii sunt grupați în echipe de câte patru-cinci membri, eterogene din punctul de vedere al compoziției (în termeni de performanță academică, sex, rasă sau etnie); - înainte de pornirea programului de învățare au loc exerciții care să conducă la formarea și dezvoltarea indivizilor astfel aduși
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
poziții adverse celei proprii. În literatura de specialitate pot fi remarcate două tipuri de controversă structurată. În primul rând, modelul elaborat în 1992 de Johnson, Johnson și Holubec urmărește șapte pași: (1) problematica este propusă de către instructor; (2) cursanții sunt grupați câte doi pentru a cerceta problematica în literatura de specialitate, urmărind atât perspectiva „pro”, cât și perspectiva „contra”; (3) apoi, echipele se întâlnesc de pe poziții contradictorii, oferindu-și, în mod curtenitor, argumente în dezbatere, pro și contra; (4) echipele își
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
granița dintre „Ardealul chezaro-crăiesc și vechiul Regat”, iar Covor oltenesc își desfășoară conflictul în 1944, cu puțin timp înainte de întoarcerea armelor împotriva Germaniei, în al doilea război mondial. Dramaturgul acesta atât de serios a scris și comedii. Volumul Bieții comedianți grupează piese în care S. a investit mult, fără satisfacția unor rezultate artistice pe măsură. Sâmbăta amăgirilor, unde un cățel este ridicat, în joacă, la rangul de canis divinus, „ultimul vlăstar al unei nobile rase”, Dacia 1301, o „satiră fantastico-științifică” având
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
să se interpună în relația personaje-cititor. Caracterul legendar-mitic al compozițiilor, aflate la granița dintre literatura cultă, scriptică, „înaltă” și cea orală, colectivă, populară, îi asigură o mai mare libertate de mișcare. În a doua parte a volumului (cu treisprezece texte grupate sub titlul Ultimele povestiri), ca și în întreg ciclul Colonie, S. revine și se menține în hotarele bine precizate ale coloniei petrilene, aderând la codul realist. Scriitura devine mai directă, iar experiența de viață a autorului constituie un factor esențial
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
unde sunt reunite, pe lângă studiul despre Scrinul negru, evocări ale profesorului și directorului de institut, precum și câteva sinteze monografice despre opera lui de romancier, critic și istoric literar și despre călătoriile în Grecia, Franța și Italia. Expozeurile despre aceste călătorii, grupate în ultima secțiune a cărții, se bazează pe cercetări de arhivă, inserând documente inedite, reproduse în original: alocuțiunea rostită pe 23 mai 1961 la Dijon și adresată canonicului Kir, însemnările în italiană din ceea ce Ș. numește „jurnalul florentin”, care consemnează
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
unde semnează versuri, proză și critică literară, pe care o machetează, ilustrează etc. Ultima plachetă tipărită la Focșani poartă titlul Rumeurs sans aurores (1926). E prezent cu versuri în „Convorbiri literare”, „Bilete de papagal” și „Falanga”, pe care le va grupa într-un volum reprezentativ: Ceramică (1928). După susținerea licenței, cu magna cum laude (1928), este numit profesor la Liceul „Matei Basarab”, de unde se transferă la Liceul „Sf. Sava”. Fondează, la 14 februarie 1929, Gruparea Generației Tinere, împreună cu Radu Boureanu, N.
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
milaneză, înainte de a fi numit episcop de Pavia, și adresate unor personaje de vază din cercurile de la Roma, cu care, evident, avea strînse legături. Printre acestea se numără patricianul Symmachus, socrul lui Boetius, papii Symmachus și Hormisdas. Epistolele au fost grupate în nouă cărți, însă nu de către autorul lor și nici în vremea sa, ci de către primul editor al lui Ennodius, un iezuit din secolul al XVII-lea, J. Sirmondi. Subiectele sînt variate, însă importanța lor e scăzută; și totuși, epistolarul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Am uitat să spun că atunci cînd și-a alcătuit ediția aceasta de Scrieri, cînd a ajuns la secțiunea de publicistică (păstrată acasă de autor cu tăieturile din presă lipite pe caiete), intitulate, cum și erau, "proze" nu le-a grupat în volume cronologic ci după criterii tematice. Astfel încît, acum, volumul 42 cuprinzînd publicistică din anii 1943-1945, vestitul pamflet Baroane (diatribă curajoasă împotriva ambasadorului german la București, Manfred von Killinger) nu e în sumar, el fiind publicat tocmai în volumul
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
Konrad Widmer; Guido Shilling; Gunter Pilz; Jurg Schiffer): „educația fizică este o structură organizată prin care se înțelege un ansamblu de elemente particulare, fiecare dintre ele având propria lor importanță, dar semnificația tuturor exprimându-se la modul total atunci când sunt grupate, coordonate și raportate unele la altele.”. Într-o definiție succintă, redată de Mârza Dan Nicu în „Teoria Educației Fizice și a Sportului” (Iași, 2007): „Educația fizică și sportul constituie activități cu un preponderent caracter practic specific care au la bază
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
cu subiecte foarte specializate (d. ex. "Programul ceaușist de alimentație rațională", " Ideea de confort în locuințele medii bucureștene din anii '80", "Planul de stat" etc.). Comunicările "punctuale" prezentate la Simpozion, în număr de 172, dacă am socotit bine, au fost grupate în jurul următoarelor mari teme: "Rezistența la comunism în deceniile 8 și 9 (oponenți și disidenți)", "Drepturile omului în România" (în aceeași perioadă), "Securitatea și viața cotidiană", "Comunismul cu două fețe: între propagandă și realitate", "A existat o rezistență prin cultură
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
în preajma Mântuitorului au făcut însemnări, măcar în parte, ale spuselor și faptelor lui, pentru a le folosi apoi în forma redactată, rămasă posterității. Cărțile Noului Testament au circulat la început separat. Numai pe la începutul secolului al II-lea au fost grupate la un loc. Tot atunci, Faptele Apostolilor au fost constituite ca un capitol aparte de Evanghelia Sfântului Luca, iar, nu mult mai târziu, Sfântul Iustin a folosit pentru întâia dată denumirea Evanghelie (în greacă, „vestirea cea bună”) pentru cele patru
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
proprii cunoașterii de adâncime a omului. Atenția specială dată complexelor maladive, trăirilor crepusculare, de invazie onirică pare să fi generat prozele din Oameni în ceață, unde colecția de „cazuri” reține prin veracitatea descrierii proceselor nevrotice. Deși schematice și eseistice, povestirile grupate în Puterea mitului aduc o sensibilă modificare de viziune. Omul împrumută, aici, ceva din măreția forțelor elementare. O înfiorare lirică străbate aceste pagini, unde se anunță teme ale eseisticii filosofico-antropologice și, totodată, tonalitatea ei imnică din ultima fază. B. construiește
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Textele de la Monte Negro (2003), un fel de mic roman (care poate fi considerat și un amplu poem), cu o compoziție fragmentară, alcătuit ca o „culegere” de texte - scurte secvențe, separate prin câte un rând de puncte de suspensie și grupate în unsprezece „cărți”. Acest roman poetic și oniric vădește din nou vocația lui S. de făuritor de „lumi posibile”, de „universuri paralele”. Mobilizând un substanțial patrimoniu cultural, de opere literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
la un moment dat lirica, dedicându-se exclusiv prozei. Va debuta editorial cu romanul Zile sălbatice (1992), urmat de Răfuială în oraș (1992). Culegerea Natașa blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002) grupează câteva povestiri și ediția a doua a romanului Răfuială în oraș. Încă din romanul Zile sălbatice S. apare ca un prozator matur, cu o scriitură alertă, decisă și lipsită de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
-se predestinat să caute idealul „în frumusețe și toată fericirea-n poezie”, el încearcă transpunerea trăirilor în plachetele Tăcere (1916), Murmur de izvoare... (1931), Spre lumină (1932), Pe altarele patriei ard candeli... (1942), Litanii de seară... (1946), unde versurile se grupează în cicluri tematice. Credința și patriotismul constituie fundamentul inițial, dar, în fapt, se purcede la declamații filosofarde ca într-un poem masiv, Omul și creațiunea sa, care repovestește geneza, vorbește despre omul creat la hotarul dintre lumină și întuneric, încorporând
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu istoria, trasează liniile directoare ale cercetării și schițează întreaga problematică a genurilor biograficului. Numeroasele eseuri critice sau cronici literare care formează grosul volumului ilustrează convingător - și nuanțează sau întregesc, prin
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
ce îngăduie comentariul metafictiv, și distanțarea obiectivată a naratorului stăpân pe efectele sale”. E, într-adevăr, o ilustrare a mobilității epice a autorului, care pendulează între kitsch, fantastic și intertextualism, compunând schițe și povestiri, scurte notații nervoase și bine scrise, grupate în trei secțiuni: Intuiții, Viziuni și Metaforii. Mai toate sunt texte segmentate, alcătuind un puzzle de mici drame casnice. Personajele, după schema caragialiană, dar nu numai, au nume bizare: Dauphin, Chioroșpac, Alunescu, Zaharidi, Hahaleu, Ududoiu, Bartolomeu Albu, King-Kong, Margo B.
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
7. Lactanțiu este, și el, unul dintre adepții teoriei „săptămânii milenare”, teorie care desființează erorile caldeene și platoniciene. Cele șase milenii se află sub semnul răului, în cel de‑al șaptelea mileniu se va reinstaura binele. Familiarizat cu scrierile ezoterice grupate sub numele lui Hermes Trismegistul, apologetul propune o serie de analogii între prima antropogeneză, care se desfășoară în timpul celor șase zile pretemporale, și cea de‑a doua, aflată în curs de desfășurare (7, 14): Așa cum Dumnezeu, după ce a creat toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vigilență. Iată o tehnică foarte ingenioasă, dar nu lipsită de anumite riscuri, după cum vom vedea mai departe. Pentru moment, să trecem în revistă semnele. Ele sunt reluate integral din „mica Apocalipsă” a Evangheliei după Matei, capitolul 24, și pot fi grupate în trei mari categorii: 1) fenomene cosmice ieșite din comun; 2) tragedii istorice; 3) disensiuni comunitare/bisericești. În prima categorie sunt incluse: foametea, ciuma, cutremurele de pământ, petrecute deja, precum și furtuni sau alte fenomene meteorologice stranii, pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Perspective, Berlin, New York, 1989, apud Jenks, Origins..., pp. 231‑232. Vezi de asemenea, J.C. Wilson, „The Problem of the Domitianic date of Revelation”, în New Testament Studies, 30, 1993, pp. 587‑605. . Încă din 1984, într‑o serie de studii grupate în volumul Crisis and Catharsis: the Power of the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul sau imediat după o perioadă de aspre persecuții, sub Domițian. Cercetătoarea de origine americană susține
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atent și făcând abstracție de persoana lui, domnul Sevastos a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele apărute și în Rime sprintene (1920) -, grupate pe cicluri. Primul, Campanii (1911-1916), cuprinde textele militantului socialist din tinerețe („sunt zămislit din ură și durere,/ Și răzvrătirea-mi gâlgâie-n artere”). Solidar cu „cei în lanțuri”, ale căror gânduri și aspirații „se lovesc de boltă și se frâng
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Esarcu, I. C. Massim, Barbu Constantinescu, iar cele științifice lui Ștefan C. Michăilescu și doctorului Carol Davila. În paginile rezervate poeziei, cu excepția lui Vasile Alecsandri (prezent cu poezia Bărăganul), sunt găzduiți numai autori din București, ceea ce presupune omiterea intenționată a celor grupați în jurul societății Junimea din Iași. Mai frecvent semnează George Crețeanu și Mihail Zamphirescu. Sporadic pot fi întâlniți Gh. Sion, G. Al. Zamphirolu, G. G. Meitani. Cu prilejul morții lui Ion Heliade-Rădulescu (1872) C. Esarcu reconstituie biografia scriitorului, G. Crețeanu îi
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289766_a_291095]
-
deosebită de la o perioadă istorică la alta. După criteriul compoziției, au fost distinse patru tipuri. Din primul tip fac parte piesele scurte, construite dintr-un singur episod și având un singur personaj, cel negativ (glumele și anecdotele). A doua categorie grupează narațiuni compuse din două scene sau două acțiuni (sistem binar caracteristic s. propriu-zise). Alte două tipuri se apropie prin sistemul lor compozițional de basm, fiind alcătuite din mai multe episoade (tip serial - de exemplu, povestea despre mortul ucis de mai
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]