26,356 matches
-
Pe de altă parte, și capacitatea de cunoaștere este ambiguă. Ca atare, cuvintele, instrumentul nostru cognitiv de numire, suferă de două ori: necunoașterea esenței lucrului numit, care rămâne un mister, și faptul că, din acest motiv, numirea este convențională, o haină pusă arbitrar pe acea taină, veșmânt confecționat de colaborarea dintre simțuri și intelect. Salvarea, liniștea noastră sunt asigurate de complacerea tacit asumată în a considera că și lumea și cuvintele corespund realității cu care ne-am familiarizat. Atunci ce împlinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În spinii de ici, arată-te, Doamne, să știu ce vrei de la mine. ...Ești muta, neclintita identitate Nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Dumnezeule, de-acum ce mă fac ? În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup ca de o haină pe care o arunci în drum. În poezia Tristețe metafizică, poetul se plânge că, deși și-a deschis ochii cunoașterii către toate adâncurile, deși cu întreaga creatură și-a ridicat rănile în vânt. "nici o minune nu se împlinește". Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au durat sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o taină într-o taină mai mare: "Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină", absurd evocat și de Arghezi, care ar fi voit să-l "pipăie" pe Dumnezeu și să "urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea poezie în care "intri ca într-un templu și te face să atingi cerul cu mâna", cum ne comunica o altă distinsă cititoare. În ce măsură influențează poezia viața universală? Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cititoare 1. Alex. Câte ceva despre mine Îi admir foarte mult pe oamenii cu blog. Sunt ca nudiștii de la mare. Corpurile lor emoționale, imperfecte, cărnoase, schiloade, ciumpăvite, noduroase, poate, îi preocupă prea puțin, sau prea mult, ca să nu le dezbrace de haina anoni matului. Mă zgâiesc și eu la ele. Unele sunt ca fotografiile cu orori, cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
chemat-o la el pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele negre, îi înăbușea țipetele cu fâșii de postav transformate-n căluș. După o noapte plină de hohote în iatacul lui improvizat, avea să-i taie gâtul, plictisit de atâta plâns. Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii copilului într-o altă cutie, ro tundă, de pălării. Verde. Urcase hainele rusului în pod. Re nun țase la deserturile casei. Așa au trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele și tavanul acoperite de rețete. Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise Alexandre. Faima lui Ivan creștea de la un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu parfum (dezgustător!), poartă mănuși de antilopă, arborează eșarfe de cașmir, de mătase, de bumbac și, din nou, de bumbac, ridică o batistă pierdută de pe trotuar (o fi avut monogramă?), poartă neglijent cărticele în format minuscul bine pitite în buzunarul hainei (nu se văd, dar se ghicesc, după cum se lipește, molatec, stofa pe contururile rectangulare ale volu mului). Alexandre zâmbește. A învățat oarecum de curând să zâmbească afabil și puțin plictisit, cum face toată lumea bună aici, la Paris. Să dea ochii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poate, și-l face cadou unei iubite acum inexistente și ea, al cărei nume se profilează fin în dedicația de pe prima filă... Suficientă reverie pentru acum, însă. Alexandre își adună de pe scaun o pereche de pantaloni relativ călcați și o haină de culoarea untului, cu revere cafenii, și coboară două câte două treptele ciobite din scara-melc a imobilului unde lo cu iește. O ia pe Rue de Seine și iese în St. Germain. Ignoră cu desăvârșire cafenelele îm bie toare și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată, pe stradă. I se pare că-l vede. Se întoarce după câte un chip ascuns în gulerul hainei. Aceiași umeri, același mers. Dar nu e el, nu e el niciodată. O fi de stres. Este. David știe că asta e. Nu dorința de a-l revedea, ci teama că s-ar putea să apară undeva, la o intersecție
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu pești zburători și Nep tuni niciodată deșucheați, ci, pur și simplu, ingenioși, desenați pe platouri din cozi de creveți. Alexandre nu deține tocmai garderoba potrivită pentru un asemenea loc și o simte din plin, dar așa e povestea, cu haine modeste, neasortate festinurilor grandioase. E nedormit de două zile, pentru că nu se îndură să doarmă. Din călătoria aceasta fantastică se va naște marele lui roman, din furnicarul acesta de oameni care navighează spre Nord, tentați gastro nomic și nu numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e o foame de mor! 39. Rege O să sune incredibil de freudian, dar cel mai bine îmi aduc aminte pivnița. Mirosul slab de alcool, combinat cu mucegai. Mirosul ăla de vechi păstrat la rece, în umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cât erau de entuziasmate. Eu, mi-a spus, eu am urât toate transformările fizice și m-am temut mereu pentru tine, pentru noi. Nu mi s-a părut fantastic, nu am trăit o maternitate din cele moderne și extrovertite, cu haine mulate peste un abdomen mare cât o casă. Mie, mi-a spus, mi se pare incredibil că în mine a crescut sufletul tău. Că ai visat tu pe dinăuntrul meu. Asta, într-adevăr, mi se pare fabulos. Ăsta a fost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ori fie imperceptibilă, fie amestecată și pierdută între alte miresme, din mereu alte și alte orașe. 43. adevărul, poate Despre Abd al-Aziz ibn Musa s-au spus multe povești. S-au scris cronici. S-au țesut legende mai ușoare ca hainele de borangic străveziu pe care le purtau sclavele lui, la amiază. Nu și despre Leovigildo. Poate pentru că erau prea puțini cei care știau, poate pentru că, în timp, copilul devenit, de-acum, cu mult mai învățat ca dascălii lui înțelesese primejdia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
amiază. Nu și despre Leovigildo. Poate pentru că erau prea puțini cei care știau, poate pentru că, în timp, copilul devenit, de-acum, cu mult mai învățat ca dascălii lui înțelesese primejdia tainei și o ținuse pentru sine, o păstrase ferecată sub haina lui de prinț arab, acolo unde se legăna uneori, aproape de inimă, un inel cu safir, neștiut nici măcar de Tariq ibn Ziyad, uneltitorul, și despre care tatăl lui, Musa, îi spusese că era piatra lui Solomon și că fusese a mamei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Zi mai departe! Astea nu sunt scuze. Iartă-mă, David. ...te rog! Aoleu, te rog, iartă-mă, David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai departe! Astea nu sunt scuze. Iartă-mă, David. ...te rog! Aoleu, te rog, iartă-mă, David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Astea nu sunt scuze. Iartă-mă, David. ...te rog! Aoleu, te rog, iartă-mă, David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te rog te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt scuze. Iartă-mă, David. ...te rog! Aoleu, te rog, iartă-mă, David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te rog te rog te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Iartă-mă, David. ...te rog! Aoleu, te rog, iartă-mă, David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te rog te rog te rog! Țarul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
David! E bine? Aproximativ. ... așa, și... ...da’ o redingotă ce e? Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te rog te rog te rog! Țarul Ivan. Și era bogat... Și cum spuneam, țarul Ivan era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu, că nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te rog te rog te rog! Țarul Ivan. Și era bogat... Și cum spuneam, țarul Ivan era foarte bogat... ...și mânca în fiecare zi ciocolată, nu? Și râdeam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu ești adevărat... Explică-i tu, te rog. E o haină. Haină? Da, haină. Ce haină? O haină... haină! Mamă, cum să-i explic ce e o haină? Cred că ideea e să-i explici ce fel de haină e haina. Te rog! Nu mai terminăm povestea asta niciodată! Te rog te rog te rog te rog! Țarul Ivan. Și era bogat... Și cum spuneam, țarul Ivan era foarte bogat... ...și mânca în fiecare zi ciocolată, nu? Și râdeam. Râdeam toți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sunt grupuri de oameni care protestează, pentru că toți par să doarmă azi mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]