2,003 matches
-
Nu sunt, și chiar dac‑ar fi, nu vor să‑l cunoască pe el. Așteptați voi, să mă îmbrac cu puloverul cel nou, atunci o să virați instantaneu spre mine, știe Hans ce știe. Îi face cu ochiul într‑un asemenea hal unei brunete care bea o cafea mică, încât s‑ar putea crede că are o boală de ochi. De fapt, el vede foarte bine când trece pe undeva vreo frumusețe feminină. Atunci își închipuie că‑i aparține lui. Orice bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că tăticul vrea s‑o împuște pe mama pentru păcatele ei conjugale. Rainer nu vede însă decât că viața mamei s‑a scurs fără rost, dar de păcătuit ea n‑a păcătuit niciodată, cu cine s‑o fi făcut la halul în care a ajuns să arate? Viața mamei este un șir lung de ani fără rost, așa cum clasele de jos sunt și ele niște șiruri de oameni din care nu se remarcă nici unul. De obicei bat pasul pe loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care deja nu‑i mai este cămin, aprinde pentru scurt timp lumina în hol, ca să creadă lumea că e surprins de priveliștea îngrozitoare, o stinge apoi imediat, se duce la poliție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prietenul meu În cagulă, cască ochii mari, rămâne așa câteva clipe, apoi Începe să râdă. Se zguduie grăsimea sub sfoară. Râde omul, râde, are și de ce. Oare când și-o fi compus Andreea textele? Cum de i-au ieșit În halul ăsta, doar a avut timp să le pritocească o vară Întreagă. Sunt sigur că nici lui Leac nu i-a arătat nimic. Deși, dacă stau să mă gândesc, singura lui replică a părut Învățată de dinafară. Dar mai bine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
spatele unui pește. Unul dintre ei se tot mira că n-am și eu șezut, ca toți oamenii, iar un altul se Întreba dacă mumă-mea nu mă uitase În vreo apă care curge mereu, de-mi luase culoarea În halul ăsta. Mda. Las’ că le arăt eu... M-am uitat În jur. Eram, Într-adevăr, pe o apă care curgea mereu. Undeva În spate, departe, Încă se zăreau dunele nesfârșite dar pe mal apăruseră deja primii copaci. I-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-nceput să vorbească de ochii ei... «Uite! Acolo!... mă sfredelesc... nu-i vezi? Doamne, Îndură-te de mine!» - striga - «s-a-ntors din mormînt ca să mă blesteme!»... Îți Îngheța sîngele-n vine“ - zice Ambrose. „Și Dan, negrul meu, s-a speriat În așa hal“ - zice - „c-a dispărut Într-o clipă: nu l-am mai văzut la față vreo două zile“ - zice - „știi cît de superstițioși sînt negrii“ - zice - „și-o Întîmplare ca asta Îi sperie de moarte.“ „Da, știu“ - am zis - „dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spun, era cam tot una cu o stricată. Dacă știam eu asta Înainte să mă mărit cu el, cred că nici nu mă mai uitam la el: mai bine intram În pămînt de rușine decît să mă-njosesc În așa hal. Dar el nu mi-a spus nimic, firește! Ei, Doamne! Dar eram măritată cu el de aproape un an cînd am aflat. Bine-nțeles, atunci mi-a spus, a trebuit să recunoască adevărul. Sigur că da! Păi, nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era soția lui John, fratele Lydiei, Înțelegi, dar ei se țineau tare mîndri, dragă Doamne, erau prea de soi ca să aibă de-a face cu unul ca taică-tu, un biet cioplitor care-și făcuse familia de rîs În așa hal. Doamne, ce-au mai tunat și-au fulgerat cînd a băgat-o pe Lydia În bucluc. Nu voiau nici s-audă de el, nu vorbeau cu el: mi-a spus că nu sufereau nici să-l vadă, iar el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-su să facă asta și să ne strice tuturor bucuria. Ne gîndiserăm că o să-l ducem la spital, Înțelegi, și pe urmă o să ne rămînă timp să ne plimbăm singuri și să vedem ce era de văzut, dar, Doamne, În halul În care era nici un regiment Întreg n-ar fi reușit să-l păzească. Sigur că n-a vrut să meargă, dar și-a dat seama că sîntem hotărîți și că n-are scăpare, așa că s-a-ntors În camera lui, cu Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-aș! da’ hai că-mi iau proteinele și vin. - De care mai bagi acuma? Tot creatină sau aminoacizi? - Nu, bă, acuma iau niște Megamass 2000. Baang! sare ușa cu capul de perete: - Sal’tare bibanilor! - Ce puii mei dai în halu’ ăsta, Naposime? se oțărăște Inspectorul. - Maamăă, ce picioare bag azi! - Cine mă, tu? Păi alea-s picioare sau grisine, mă!? - Du-te, bă, d’aicea! Ia uite ce striații am pe femural! fâști! își dă pantalonii jos. Se încordează în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tura ei. Să fiu sigur că nu mi le-aruncă-n cap. Am luat numărul de la colegă-sa. O sun azi, he he! Zduff! mai cade o bucată mare de tencuială: - Ohoo, Baronu’! Păi cine putea fi cretinu’ care să dea în halu’ ăsta cu ușa! În vestiar pătrunde cu greu un butoi gușat și burtos: - Iar vorbiți de sclave? Dă-le mă-n șoriciu’ măsii! Nu merită, bă. nN vezi? Le scoți la o înghețată, halește tot, da’ mai lasă ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
secol. Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană cerească, pară mălăiață în gura lu’ nătăfleață. Ce mai vrei? C X Fără îndoială că lui Leo aventura cu sorbonardul îi păruse o chestie perversă, pentru că în această perioadă jurnalul său se îndepărta de realitatea imediată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior. În momentele ei de luciditate, tot mai dese, îi reproșam că își permisese să cadă pentru că o știa la spatele ei pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
intrat în coaste un obiect dur. Era Castelul. Am aprins lampa de pe noptieră și m-am uitat la ultima pagină. Era plină de încercuiri întâmplătoare, unele cuvinte erau pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică. Chiar în drum spre liceu vremea s-a stricat brusc. Ningea cu fulgi mari, apoși, care se topeau sub roțile mașinilor devenind mâzgă - un fel de slănină în putrefacție. Înghesuială mare în autobuzul 102. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apariția vrăjitoarei ăleia. E drept, o speria la mine faptul că mă puteam îndrăgosti de orice ciudată. Dacă ar fi fost doar o aventură, mai treacă-meargă, așa însă, eram tare imprevizibil. Vezi? Cum poți atunci să te pripești în așa hal și să te măriți cu mine? Plus de asta, Adelina chiar însemna mult în viața mea. Se simțea ea capabilă să mă recucerească? Sigur! Zbanghia aia cu nume ridicol n-o să-i răpească ei bărbatul pe care-l suportase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apa din chiuvetă la baie. O vărsam în vasul de WC. Făceam cam două ture pe minut. Din sufragerie a ieșit și Octav. Părea să se bucure că în sfârșit trecusem la o activitate care nu mă plictisea în așa hal încât să adorm în timp ce vorbeam. - Pot să te ajut cu ceva? - Nu, nu, merci Octav, ești drăguț, i-am răspuns deplasându-mă fulgerător cu oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da, e bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora... e nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva... acum îi pare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fizică absolută. Uniunea sexuală dintre ei ar fi fost la fel de imposibilă cum fusese recent și pentru curcanii diformi pe care soția lui era silită acum să-i înmulțească prin inseminare artificială: pieptul lor producător de carne fusese mărit în așa hal de-a lungul anilor prin injectări de chimicale și împerecheri selective, încât organele lor sexuale nici măcar nu mai puteau să intre în contact. De ce nu își ura George soția? Oare pentru că îl îmbogățise (pecuniar) dincolo de cele mai fantastice așteptări? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta, zice Aurora Martinescu, ce-ai frate, potolește-te! E prima oară când îți dau să mănânci? Tu n-auzi să scoți capul din farfurie ca să pot să-ți pun mâncarea? Poftim, acuma ești mulțumit? Of Doamne! Uite în ce hal te-ai făcut, ai bucățele de Dante pe cap. Nici nu-ți pasă, văd. Doamne, ce motan ai putut să-mi dai! Pleosc, pleosc, face motanul, absorbit de conținutul castronului. Las’ c-am eu timp și de igienă, dragă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de orașul New York. Alarma se pornește și ea. ─ Bine dom’le, da’ nu ți-e rușine? Da’ chiar așa? Da’ ce-ai vrea, să stea doamna doctor după tine? Nu vezi că ești pulbere? Așa se vine la doctor? În halul ăsta? Nu ți-e rușine de lume? Ia stai să chem eu paza să ieși mata la aer oleacă... Și asistenta trântește la loc ușa cabinetului. Doi zdrahoni în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stomac și ar fi vrut să aibă curajul de a-i spune lui Wilson să se ducă singur și să termine cu leul fără el. N-avea de unde să știe că Wilson era furios că nu observase dinainte În ce hal era, ca să-l trimită Înapoi la nevastă. Între timp se Întoarse și Wilson. — Uite, ți-am adus carabina mare. Cred că i-am lăsat destul timp. Haide. Macomber luă carabina și Wilson Îi zise: — Să te ții În spatele meu, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai bine. Habar n-ai cât mi-a plăcut să vânez cu tine. Îmi sunt dragi locurile astea. — Și mie. Nici nu știi, dragul meu, cât mă bucur că te simți mai bine. Nu puteam suporta să te văd În halul ăla. Să nu mai vorbești așa cu mine niciodată. Îmi promiți? Nu, zise el, habar n-am ce-am zis. — Nu vrei să mă distrugi, nu-i așa? Sunt doar o femeie la jumătatea vieții care te iubește și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până după Maxim, agăță o fată și se duseră să cineze. După aia o dusese Într-un local să danseze, fata dansa prost, așa c-o lăsă pentru o târfă armeancă fierbinte, care-și freca pântecele de el În așa hal că parcă-l ardea. O luase, după un scandal, de la un artilerist englez subaltern. Artileristul l-a chemat afară și s-au luat la bătaie pe stradă, pe caldarâm, În Întuneric. Îi trase doi pumni puternici În maxilar, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedea strălucirea șuvoiului de sânge care tot curgea lin pe umărul lui negru. — Chiar că l-am atins, spuse Zurito. — E un taur bun. Dacă-l mai prindeam o dată, Îl omoram. — O să schimbe ordinea, spuse Manuel. — Uite-l În ce hal arată. — Tre’ să mă duc acolo, spuse Manuel și o luă la fugă spre partea opusă a arenei, unde băieții de ring băgau un cal, ținându-l de frâu, lovindu-l cu nuiele peste picioare și tot restul, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța e murdară doar pentru că străzile sunt În halu’-n care sunt. Nu-ți plac drumurile din Italia? — Sunt murdare. — Cincizeci de lire, spuse, scuipând pe jos. Mașina voastră e jegoasă și voi sunteți la fel de jegoși. — Bine, atunci. Dar să-mi dai o chitanță semnată. Scoase un chitanțier cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]