3,185 matches
-
am hotărât să ies un pic În oraș. La Loeser & Wolff mi-am cumpărat un pachet de Murattis, după care am Încasat cecul de la Six. Am pus jumătate din sumă În contul meu personal și m-am regalat cu un halat scump din mătase de la Wertheim’s În cinstea faptului că fusesem atât de norocos Încât mă pricopsisem cu un om cu așa dare de mână precum Six. Am mers apoi spre sud-vest, pe lângă gara din care tocmai pleca, pufăind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vocea ei Își făcu Încet drum din gura care semăna cu a lui Boris Karloff, cu dinții ușor ieșiți În afară: — Cred că de vreun an. Se ridică din nou În picioare și Își scoase haina, dând la iveală un halat decolorat cu model floral. Tuși apoi de câteva ori, bătându-se ușor cu palma peste piept În timp ce tușea. În tot acest răstimp, am stat proțăpit În mijlocul camerei, cu pălăria dată pe cap și cu mâinile În buzunare. Am Întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Să zicem la 9? — E perfect. Închise. Mi-am aprins o țigară și am fumat-o absent. Probabil că lucra la un flim, m-am gândit, și mi-am imaginat-o telefonându-mi din cabina ei, Îmbrăcată doar cu un halat, după ce tocmai terminase de filmat o scenă În care trebuise să Înoate goală Într-un lac de munte. Asta mi-a luat câteva minute, căci am o imaginație bogată. M-am Întrebat apoi dacă Six știa oare de apartament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și am știut că-i priveam trupul complet dezbrăcat pentru ultima oară; de-acum Încolo aveam să fiu nevoit să merg la cinematograf ca să prind frânturi Îmbietoare din el, Întocmai ca alți bărbați. Se duse la dulap și scoase un halat de pe un umeraș. Din buzunarul acestuia luă un pachet de țigări. Își aprinse una și o fumă cu furie, cu un braț Îndoit peste piept. — Ți-aș fi putut oferi bani, Îmi spuse. În loc de asta, m-am oferit pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o ripostă slabă. L-am prins de Încheietura mâinii În care ținea arma și am descoperit că brațul lui se agita În direcția mea cu mult mai multă putere decât prevăzusem eu. L-am simțit cum mă apucă de gulerul halatului și-l răsucește, după care am auzit țesătura sfâșiindu-se. — Rahat, asta chiar e prea mult, am spus eu și am Împins arma spre el, reușind să apăs țeava pe sternul lui. Pentru că mă lăsam cu toată greutatea, speram să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
omoare. Am găsit un portofel În care erau o carte de identitate pe numele Walther Kolb și două sute de mărci. Nu avea nici un sens să las banii pentru băieții de la Kripo, așa că am luat o sută cincizeci ca să acopăr costul halatului meu distrus. Mai erau și două fotografii; una dintre ele era o carte poștală obscenă În care un bărbat Își făcea de lucru la fundul unei tipe cu un tub din cauciuc, iar cealaltă era o imagine publicitară Înfățișând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu va mai avea ocazia să crească. — O fi fost el tinerel, i-am replicat eu, dar nu era deloc neajutorat. Nu mi-am mușcat buza pentru că te găsesc al dracului de atrăgător. Ăsta e sânge adevărat, să știi. Și halatul meu: e sfâșiat. Sau n-ai observat asta? Tesmer râse disprețuitor: — Am crezut că ești doar șleampăt În ce privește Îmbrăcămintea. — Hei, ăsta e un halat de cincizeci de mărci. Doar nu crezi că l-aș face praf doar de dragul tău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mușcat buza pentru că te găsesc al dracului de atrăgător. Ăsta e sânge adevărat, să știi. Și halatul meu: e sfâșiat. Sau n-ai observat asta? Tesmer râse disprețuitor: — Am crezut că ești doar șleampăt În ce privește Îmbrăcămintea. — Hei, ăsta e un halat de cincizeci de mărci. Doar nu crezi că l-aș face praf doar de dragul tău, nu? Dacă ți-ai permis să-l cumperi, atunci ți-ai fi permis și să rămâi fără el. Întotdeauna am considerat că ăștia ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Propagandei. El nu zise nimic. Am adăugat: — Bine, bine, am priceput. Cât o să mă coste afacerea asta? Tesmer strânse din umeri, Încercând să-și controleze rânjetul care amenința să i se Întindă pe față: — Pe un bărbat care are un halat de cincizeci de mărci? Să zicem o sumă rotundă: o sută. — O sută? Pentru măscăriciul ăsta mic? Mai uită-te o dată la el, Tesmer. Nu are o mustață á la Charlie Chaplin și un braț drept rigid. Tesmer se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și Wecke Îmi puseseră gând rău. Eu nu am uitat asta, și nici el. Trebuie să-l chinui un pic. — Păi, cu siguranță ai făcut În așa fel Încât să te usture la buzunar când ai menționat cât a costat halatul ăla. — Nu chiar, i-am răspuns. A costat aproape o sută. — Isuse, rămase Stahlecker fără grai. Tesmer are dreptate. Chiar câștigi prea mulți bani. Își vârî adânc mâinile În buzunare și mă privi drept În față: — Vrei să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Poate că mai avea câțiva mușterii, dar m-am gândit că erau mai multe șanse să văd un evreu În față la coadă la o măcelarie cu carne de porc din Nürnberg. Apăru În ușa apartamentului ei, fără nimic pe sub halatul murdar din prosop, pe care-l lăsase desfăcut, și Își aprinse o țigară pe jumătate fumată. — Îl caut pe Neumann, i-am zis făcând tot posibilul să ignor cele două copane și barba de boier rus dintre ele, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
boier rus dintre ele, care erau lăsate la vedere de dragul meu. Simțeai mâncărimile sifilisului numai uitându-te la ea. Am adăugat: — Sunt un prieten de-al lui. Țestoasa căscă neconvingător și, considerând că am văzut destul pe degeaba, Își petrecu halatul, legându-l cu cordonul. — Ești polițai? pufni ea pe nas. Am mai zis, sunt un prieten. Își Încrucișă brațele și se sprijini de tocul ușii: — Neumann nu are nici un prieten, Îmi spuse privindu-și unghiile murdare de la mâini și uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
umărul meu și repet cu disperare un cântec de leagăn dintr-un singur vers. Intru în panică de fiecare dată când mă sună cineva sau îmi trimite vreun e-mail. Lucrurile din afara mea nu mai există. Sunt o femeie într-un halat tocit, cu părul vâlvoi, care își târăște pașii fără țintă. Beau dintr-o oală cu lapte. Aștept să vină cineva acasă. Alăptez ore întregi. Sunt o rană vie. Dar dacă vindec plânsul ei, aș vrea ca rana asta să nu
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
fapte din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri... Ascultând distrat muzica de la difuzor... Sâcâit de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând ușor în curentul conacului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îngustă, că îmi luam prima pereche care mi se potrivea cât de cât. Mama mă băga numai prin hrubele întunecate de pe Lipscani, pe care le știa ea din tinerețe, și cum intram eram luați în primire de șmecheri burtoși în halate albastre, cu creionul după ureche, cu disprețul țîșnindu-le ca transpirația prin pori. Putea a stofe și a excremente de șoareci. Scăpăm repede de grija cumpărăturilor. La școală purtam uniforma, din acel material aproape miraculos de prost, care făcea genunchi și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
temător fac cei câțiva pași care mă despart de ușa camerei ei întredeschise, neputincios în cadrul ușii, în patul ei un bărbat întins, gol, acoperit neglijent, fuma, ne privim scurt, el amuzat, în spatele meu se deschide ușa de la baie, Aida în halatul ei de mătase cu ape, îmi pune mâna pe umăr, Și-mi vine atunci să plâng dar, Cine-i puștiul?! vocea de dincolo ironică a bărbatului învăluit în fumul de țigară și deasupra lui pe fereastră soarele asfințind, Aida mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
horă, țărăncuțe cu bujori în obrăjori, țărani gătiți de sărbătoare, români și maghiari înfrățiți pe plaiuri mioritice, apoi muncitori zvelți, purtând însemnele înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în halat, într-un cuvânt tot poporul, cu mic cu mare, la hora bucuriei, asta trebuia să pictăm pe pereții laterali, dar niște arhitecți care habar n-aveau de arhitectură au dotat holul cu un fel de cupolă pe pandantivi, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la această casă neobișnuită, o cenușăreasă în palatul unui prinț și zâmbește tot timpul, el o trimite la baie și ea stă acolo ore întregi, între timp noi sporovăim, bem bere, fata iese apoi din baie înfășurată în uriașul lui halat alb, cu părul ud pe care nu și-l poate descâlci, miroase a săpun și a șampon, Thomas scoate dintr-un dulap de lemn obiecte de îmbrăcăminte feminină, ea își alege întotdeauna toaleta, apoi trecem toți trei în atelier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vreodată acolo? prince d’orsay, golesc paharul de cognac și-mi mai pun unul, să nu fac vreo prostie, inima-mi bate s-o ia la goană, dar se oprește în coșul pieptului ca și atunci, reîntoarsă de la duș în halatul ei de mătase, părul ridicat deasupra capului să nu-l ude, acum ar fi momentul să-mi iau rămas bun și, își pune și ea cognac în celălalt pahar și se-așază în fotoliul rămas liber, îi ghicesc fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce-mi asaltează simțurile alertate de ușa din hol deschizându-se, zgomotul de pași înăbușiți de covor, clanța apăsată cu aceeași delicată grijă, de data asta nu e Corina, deși e ora la care, stau întins pe pat înfășurat în halatul de baie, am făcut un duș și o așteptam să-mi caute hainele în dulap, apăsarea pe clanță nu-i a Corinei, nici felul mai timid de a deschide ușa camerei, e tot o femeie, nu schițez nici o mișcare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea îmi spune, m-a sunat și m-a rugat să te însoțesc la clinică, trebuie să ducă fetița la doctor, o mică răceală, dacă n-ai nimic împotrivă am să te duc eu la pansat, Nu! în picioare, în halatul de baie în fața ei, dezavantajat de pansamentul care-mi acoperă ca un zid greu ochii, nereușind deocamdată să-i determin în aer imaginea, s-o recompun din ziua amintirii, trebuie să mă îmbrac, ea redevenind calmă, ce iei pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în căutarea, cămașa albă cu dungi albastre e bună? merge cu blugii! Da, da-ul meu răstit către aerul imperceptibil care n-a reușit încă în mintea mea s-o cuprindă, încă nu mi-am primit pantalonii și tot în halatul de baie, întoarsă acum spre mine, și-n ochi parcă am tone de nisip, întinde blugii spre mâinile mele infirme, lipsite de controlul atotputernic al ochilor și e nevoie ca ea să preia inițiativa îmbrăcării, știu că sunt la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochi parcă am tone de nisip, întinde blugii spre mâinile mele infirme, lipsite de controlul atotputernic al ochilor și e nevoie ca ea să preia inițiativa îmbrăcării, știu că sunt la doi pași de pat, dar las să-mi alunece halatul de baie pe jos, ea îl prinde, o simt din adierea parfumată a aerului din jurul meu și crisparea mea dispare ca prin minune doar la atingerea pe pieptul meu gol a degetelor ei cântătoare la vioară, o las să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu halatul strălucitor de mătase, legată în părul nearanjat cu o panglică, madame Angela îmi vorbește despre casa lor din București, treptele de marmură, vrea s-o cedeze acum unei fundații, ceva încurcătură juridică, face parte dintre casele naționalizate, înjură ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să tragă cu urechea. —Șșșt! El s-a rostogolit de pe ea într-un moment ce părea rupt dintr-un vis; înghețați și cu ochii mari, ascultau cum Dylan urcă scările. Avusese toate șansele să sară din pat, să pună un halat pe ea și să-l bage pe Marcus în șifonier. Într-adevăr, Marcus încercase să fugă din pat, dar ea îl țintuise, agățându-se ferm de încheietura lui. Apoi a așteptat cu un calm oribil scena care urma să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]