3,545 matches
-
și desfaceri, București, 1893; Satire poporane române, București, 1893; Tradiții poporane române din Bucovina, București, 1895; Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina, I, Suceava, 1900; Poezii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 1900; Hore și chiuituri din Bucovina, București, 1911; Legendele ciocârliei, București, 1923; Legendele rândunicii, București, 1923; Legendele păsărilor, îngr. Mihai Cărăușu și Orest Tofan, Iași, 1975; Basme din Țara de Sus, îngr. Mihai Cărăușu și Paul Leu, Iași, 1975; Basme populare românești
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
Moldavia in questa parte, e con la medema occasione non ho voluto mancare d’assicurare l’Altezza Vostra dell’alta stima che professo per la di Lei degnissima persona e renderli infinite grazie per la bonta et attentione che sin hora ha mostrata tanto per la speditione delle n-re lettere rante di quelle che ricevette per respedirmile, offerendo da parte mia la mia ossequiosa servitu in tutto quello che Vostra Altezza mi scrivera capace di puoterla servire. Non posso dispensarmi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
detto a Vostra Celsitudine intorno al Commandamento che si ritrova in mani d’un mio Protetto di nome sig-r Leondi di Nicola Mercante Greco nativo de Ianina, il quale nel mese di Maggio passato partisene da qui per Vallachia ed hora ritrovasi in Moldavia. Sommamente tenuto alle nitizie da Vostra Celsitudine somministratemi intorno a questo soggetto, io ho la sodisfacione di provare in questo primo mio caso gli amichevoli sentimenti di Vostra Celsitudine verso me, e di riconoscere da per me
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
același an, i-a decernat și un premiu. În 1965 i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea de debut, Geamul dinspre drum. Volumul de nuvele Geamul dinspre drum, ca și cele care i-au urmat, Amintiri simple (1966) și Hora de duminică (1972), indicau un scriitor preocupat de universul uman circumscris mediului rural contemporan, atent nu atât la fapte, evenimente, cât mai ales la ecoul stârnit de acestea în structuri psihice aparent rudimentare. Dacă în nuvele se dovedise interesat mai
GEORGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]
-
citite, chiar dacă autorul le-a subintitulat „romane”. SCRIERI: Geamul dinspre drum, pref. Marin Bucur, București, 1965; Amintiri simple, București, 1966; Singurătatea lucrurilor, București, 1968; Partea din care bate vântul, București, 1970; Dincolo de aproape, București, 1971; Al doilea motiv, București, 1972; Hora de duminică, București, 1972; Taina pergamentului, Iași, 1974; Reîntoarcerea învinsului, București, 1980; Tren de noapte, București, 1981. Traduceri: Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei, Iași, 1999. Repere bibliografice: Adrian Anghelescu, „Geamul dinspre drum”, „Scânteia”, 1965, 6712; Toma Pavel, „Geamul dinspre
GEORGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287225_a_288554]
-
o notă muzical-funambulescă (Audiție din Saint-Saëns) în această lirică de o rostire mereu clară, plată adesea, în ciuda spaimelor care au alimentat-o. Poetul nu se va despărți de tradiționalismul în formula promovată la „Gândirea”. Pictura de gen din Troița și Hora continuă în Timp sonor, odată cu regăsirea satului natal și a icoanelor copilăriei. Versurile din Acolo sus, steaua celebrează elegiac iubirea dintotdeauna pentru Domnița, soția sa, lângă care a trăit patruzeci de ani. G.-V. a tradus din Carducci (Boul) și
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref. Al. Piru, București, 1965; Cireș amar, București, 1967; Călător fără vâlvă, București, 1969. Traduceri: O. Vâsoțkaia, Haide-n horă, București, 1956; Ghicitori populare rusești, București, 1956; I. Akim, Papă Lapte, București, 1959; V. Ardamațki, Aici 11-17..., București, 1960 (în colaborare). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 169-170, IV, 156-158, V, 24-25, VII, 271-272, XII, 315-317,522; Bădăuță, Note, 14-16; Constantinescu
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al tradiției („cinstita și curata noastră lege”), joacă hora, merg la cârciumă, unde cântă Laie chiorul, dar mai cu seamă zic doina de jale: „Din casa voastră, unde-n umbră / Plâng doinele și râde hora.” Sensul și formula artistică a poeziei apar și mai limpede, insistând asupra altui cuvânt
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
al legii, adică al religiei și al tradiției („cinstita și curata noastră lege”), joacă hora, merg la cârciumă, unde cântă Laie chiorul, dar mai cu seamă zic doina de jale: „Din casa voastră, unde-n umbră / Plâng doinele și râde hora.” Sensul și formula artistică a poeziei apar și mai limpede, insistând asupra altui cuvânt recurent înrudit cu primul: casă, termen ce comunică de fapt sentimentul dezrădăcinării, al trecerii timpului dizolvant, generator de nostalgii, în pofida presupozițiilor comune de siguranță, stabilitate, permanență
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
oamenilor din popor, L. este deschisă și poeziei în grai popular. Proză semnează scriitori de dincolo de Carpați: I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță, Emil Gârleanu, Victor Crăsescu. Nu lipsesc nici traducerile, adaptările în limba română aparținându-le lui Octavian Goga (Hora câinilor, Hora lupilor de Petőfi Sandor), lui Ioan Adam sau Mariei Ciobanu (Pe lac de Lenau). Chiar dacă literatura tipărită aici nu este bogată, fapt explicabil și prin apariția unui supliment literar al L., „Foia interesantă” (1905), și a „Calendarului național
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
popor, L. este deschisă și poeziei în grai popular. Proză semnează scriitori de dincolo de Carpați: I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță, Emil Gârleanu, Victor Crăsescu. Nu lipsesc nici traducerile, adaptările în limba română aparținându-le lui Octavian Goga (Hora câinilor, Hora lupilor de Petőfi Sandor), lui Ioan Adam sau Mariei Ciobanu (Pe lac de Lenau). Chiar dacă literatura tipărită aici nu este bogată, fapt explicabil și prin apariția unui supliment literar al L., „Foia interesantă” (1905), și a „Calendarului național al «Foii
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
I.L. Caragiale. Tot el, într-un ciclu de cronici se referă la stilul publicistic, ceea ce și aduce un răspuns de o asprime nejustificată din partea „Contemporanului”, prin Mordax (Ioan Nădejde). În L. s-au publicat sau republicat versuri de C. Negri (Hora de la Răducăneni), Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, V. Alecsandri, Traian Demetrescu și I.N. Roman. Cu excepția unor nuvele ale lui N. Gane și Duiliu Zamfirescu, reluate, ca și studiul Poeți și critici al lui T. Maiorescu, din „Convorbiri literare”, proza este neglijabilă
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
îi dezvăluie misterioasele leacuri pentru suflet: minunile naturii. Dealuri molatice, câmpii nesfârșite, mesteceni, cireși amari, prin care „ochi de bufnițe aprind lampioane”, crini, iasomie, „poame văratice unse cu miere”, fragi, cantalupi, dovleci, ciorchini de struguri - toate se rotesc într-o horă a bucuriei și a belșugului, prinse în „transparența verdelui proaspăt” și a auriului solar. Un număr de piese din finalul fiecărui volum, intitulate Miniaturi, definite de Cristian Livescu drept „reflecții circumstanțiale cu doze variabile de lirism”, sunt tot poeme, reduse
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
scrisă pe un ton înalt, de odă, exaltă fie măreția trecutului, fie bravura ostașilor români care, ca în ciclul Ostașii noștri al lui V. Alecsandri, merg la război cântând și se bat cu o frenezie învecinată cu euforia, încingând o „horă a libertății”. Hiperbola, solicitată din plin, nu aduce un spor de relief unei monotone desfășurări narative, în care, totuși, sugestia ritmului învârtejit al bătăliei se face simțită. Încurajat de „buna primire” care s-ar fi făcut acestei scrieri fade, R.
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
trei Crișuri”, „Familia”, „Foaia literară”, „Foaia poporului”, „Gazeta de Vest”, „Gazeta poporului”, „Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul român”, „Revista critică-literară”, „Rânduri”, „Sibiul umoristic”, „Șezătoarea”, „Timișana”, „Tribuna poporului” ș.a. Ca elev la Beiuș, S. citea „Familia”, unde era interesat cu deosebire de horele și doinele publicate de S. Fl. Marian. Astfel că debutează în folcloristică răspunzând, în 1882, la unul din chestionarele lui B. P. Hasdeu, Obiceiele juridice ale poporului român; peste un deceniu va da curs și la acela al lui N.
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
la acela al lui N. Densușianu, Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile țerilor locuite de români, iar în 1895 răspunde la Apelul literar al lui S. Fl. Marian, trimițându-i creații populare despre Avram Iancu. Culege și tipărește doine și hore, descântece, colinde, balade, legende, strigături, povești. Deși prelucrarea este vizibilă, poveștile sunt cele mai interesante, autorul figurând drept primul culegător care manifestă un interes mai larg pentru proza populară bihoreană. Scoate la Editura Noastră din București, în colecția „Biblioteca Vașcăului
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
Iancu și ungurii (1848), București, f.a.; Balade și legende, București, 1937; Craiul pruncilor, București, f.a.; O sută de frați și o sută de surori, București, 1938; Cei doi grofi, București, 1938; Strigături bătrânești, București, 1938; Doine din Bihor, București, f.a.; Hore bihorene, București, 1938; Poezii poporale din Bihor, București, 1938; Chiuituri bihorene, București, 1938; Flori din Bihor, București, 1939; Comoara cu povești frumoase, București, 1939; Soacra tirană, București, f.a.; Frumusețea chiuiturilor de pe plaiurile bihorene, București, 1939; Bihorul în cântecele sale poporane
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
al prizonierilor, o flagelație romană, o execuție pariziană prin ghilotinare) și culoare locală. Ciuleandra e un mic roman preocupat să sondeze o psihologie tarată ereditar de porniri criminale. Personajul principal, Puiu Faranga, fiu de boier, urmărește fascinat o țărancă la horă, jucând ciuleandra. Dansul popular îi apare ca o expresie a vitalității, absentă din sângele spiței lui vlăguite. Fata, Mădălina, e luată de la părinți și trimisă în străinătate, într-un pension, ajungând o domnișoară desăvârșită, cu care eroul se căsătorește. Iubirea
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
criza s-a consumat. LUCIAN RAICU SCRIERI: Frământări, Orăștie, 1912; Golanii, introd. Mihail Dragomirescu, București, 1916; Mărturisire, București, 1916; Calvarul, București, 1919; Cadrilul, București, 1919; Răscoala moților, București, 1919; Răfuiala, București, 1919; Ion, I-II, București, 1920; Catastrofa, București, 1921; Hora morții, București, 1921; Norocul, București, 1921; Nuvele și schițe, București, 1921; Pădurea spânzuraților, București, 1922; Plicul, București, 1923; Trei nuvele, București, 1924; Adam și Eva, București, 1925; Apostolii, București, 1926; Cântecul lebedei, București, 1927; Cuibul visurilor, București, 1927; Ciuleandra, București
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite generalizări asupra materialului cules, ajunge la o clasificare a poeziilor populare (cântece bătrânești, de frunză, doine și hore), preluată și de V. Alecsandri. Valoarea documentară a acestor producții, păstrătoare ale limbii și obiceiurilor străvechi, o cântărește în spiritul gândirii lui Herder („Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor”). Dar nici palierul estetic nu e cu totul neglijat
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Ele constituie nucleele pe baza cărora, amplificând cercetarea și coordonând informația istorico-literară, profesorul toplițean a elaborat biografia Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu (1997), prima lucrare dedicată autorului jurnalului Trei luni pe câmpul de război... (1915) și al nuvelelor din Hora obuzelor (1916). Pe lângă meritul întâietății, cartea se remarcă prin rigoarea documentării, expunerea clară și justa evaluare. În aceleași limite se încadrează monografia, realizată împreună cu Valentin Borda, Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea (1998, în colaborare cu Valentin Borda
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
din urmă. Or, este evident că a admite legitimitatea oricăror valori și norme de conduită este autodistructiv social. Cu alte cuvinte, dacă este justificat să considerăm că un dans filipinez e tot atât de frumos (și valoros) ca un ceardaș sau o horă, la fel de justificat este oare să spunem că nu putem decide dacă sacrificiile umane, practicate la atâtea triburi, sunt bune sau rele? Ori, atunci când constatăm că femeilor din anumite țări nu li se permite să meargă la școală, să declarăm, pur
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Luminișuri (1910) - poetul evoluează spre sămănătorism, cultivând pastelul rural și idila. Chiar dacă, uneori, evocarea poartă amprenta, sinceră, a nostalgiei după copilărie, motivul dorului de căsuța din sat, o anumită figurație (ciobănași, păstori, copile) și atitudini-clișeu (doinind, plângând, la râu, la horă), aerul de voie bună care învăluie tablourile țin de doctrina sămănătoristă. S. face cronica satului (La țară, În răsărit, Hora, Frumoasa satului) și merge pe urmele lui G. Coșbuc, evitând confesiunea odată cu trecerea ei în țesătura de basm sau de
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
de analize. În materie de regie, imaginația lui era atrasă de registrul grav, semnificațiile profunde fiind încifrate în metafore scenice memorabile. Tot astfel sunt și propriile texte dramatice: profunde, simbolizatoare, oarecum romantice, trimițând mai degrabă la Schiller decât la moderni. Hora domnițelor (compusă în 1945, reprezentată în 1968) este tot un fel de baladă, de legendă, în care patosul iubirii este esențial și deviază cursul normal al acțiunii. Ceea ce urma să fie o aventură a unor italieni căutători de comori se
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
în care patosul iubirii este esențial și deviază cursul normal al acțiunii. Ceea ce urma să fie o aventură a unor italieni căutători de comori se metamorfozează într-o revelație a frumuseții femeilor de la noi, sfârșită tragic. Iar cântecul și dansurile (hora) prințeselor autohtone (iele) sunt de sorginte folclorică, dar în coloratură romantică, pe alocuri expresionistă. S. urmărește să creeze altceva, chiar dacă pornește de la modele clasice: un Oedip altfel, care nu se confundă cu cel mitologic (Oedip salvat, 1947), o replică feminină
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]