19,061 matches
-
de păianjen a amintirii. Nu mi se pare necinstit așa. Când mor, oamenii sunt arși sau îngropați. De ce nu s-ar duce și cuvintele lor, o dată cu ei, acolo de unde au venit, în marea, singura bibliotecă adevărată? Un ziar aruncat în iarbă destrămându-se în ploaie. Fiul Ploii. Dacă Dumnezeu a considerat că din om trebuie să se aleagă praful și pulberea, îi va fi fiind pe plac să fie conservate cuvintele robului său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
smoala, era pare-mi-se ca noroiul sau ca pământul galben, dacă nu cumva era roșie. Apoi am drept în față un nor mic, pufos, ca un măgăruș de pluș (și tusea mea seamănă cu tusea măgărească), sunt întins pe iarbă, tata stă în genunchi lângă mine, e alb ca norișorul, ce ciudat!, are hainele uscate și ochii uzi, are buzele verzi-albastre și între buze o țigară stinsă, un chiștoc. Lângă tata e Nicu, băiatul care ne vinde râme și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați cu leucocitele și hematiile), am intrat de bună voie și nesilit de nimeni în mediul puturos de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament cu iarbă și zgură, infestat cu viruși, bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gât îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea, fiindcă mama n-a smuls valiza din portbagaj și nu le-a zis pa, nu i-a ocărât și nu i-a zgâriat cu unghiile pe față. Fifi a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de la J care umbla cu un negru. Apoi, tabăra de la Breaza a avut cam tot ce-ar fi putut avea o tabără din vacanța de primăvară: ciripit de păsărele, fustițele fetelor, macaroane, marmeladă și mâncărică de cartofi, colțul crud al ierbii, meditații la matematică cu Stăneasca, diriga mea (la D) și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doi, eu și tata) intrau într-o stare hipnotică încă de la ieșirea jucătorilor din vestiare, de când apărea în gura tunelului un șarpe lung și vișiniu, care cerceta un pic împrejurimile, pe urmă traversa grăbit pista cu zgură, se prelingea pe iarba tunsă scurt, se oprea la mijlocul terenului și se răsucea pe-o parte și pe alta, salutând publicul înainte de-a se rupe-n bucăți, unșpe titulari și cinci-șase rezerve, după câte vertebre avea. Ce se întâmpla în jurul nostru nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul de la ușă, parcă ar fi vânat și ne-ar fi adus un iepure de câmp, nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Jurnalul unui tîrÎtor de noapte. Pe măsură ce trecea timpul, zilele se făceau mai reci, apoi mai calde, și am Început să observ schimbări În jurul meu, și nu mă refer la cele cîteva floricele chinuite ce se ițiseră pe cîteva parcele de iarbă rară și la narcise. Într-adevăr, schimbările la care mă refer ofereau un contrast plin de ironie la adresa acelor Înmuguriri chinuite. În aproape fiecare clădire, afacerile mergeau tot mai prost, iar noaptea, străzile laterale, și chiar și piața, se goleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd am traversat În fine părculețul din apropiere și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și cerul se lumina Încet spre răsărit. După ce mă tîrÎsem pe sub mașini parcate, de la o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uitasem pe bietul Peewee - și aproape se crăpa de ziuă cînd am traversat În fine părculețul din apropiere și m-am avîntat, În fine, În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și cerul se lumina Încet spre răsărit. După ce mă tîrÎsem pe sub mașini parcate, de la o mașină la alta, pînă tocmai pe strada Tremont, picioarele și părțile de dedesubt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
buzunare, netezeau părul răvășit de vînt, salutau, arătau către veverițe, se făceau pumn, aruncau alune, erau băgate În nas, scărpinau la prohab sau țineau alte mîini. Toate mîinile Își vedeau de aceste treburi fără să rostească nici un cuvînt. Am mîncat iarbă. De două ori am zbughit-o și am Înhățat niște alune aruncate veverițelor. Nu mi-au ajuns. Nu mîncasem ca lumea de o zi și ceva. Mă simțeam slăbit, iar slăbiciunea mă făcea să-mi fie frică. Aproape se Întunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Încercat să-mi dea una cu bastonul. Am auzit cum acesta s-a izbit de ciment, după care s-a Înălțat iar În aer, a vîjÎit și mi-a aterizat cu putere pe spate, exact cînd ajunsesem la marginea ierbii, și cineva a strigat „Nu-l omorîți”. Am intrat În șirul de tufișuri și am fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu În urma mea. Am Întors capul și am văzut că piciorul stîng mi se sucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și Îl tîram după mine ca pe un sac plin. Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă durea. Am mîncat iarbă. Din ascunzătoarea mea, am văzut un bărbat dînd de mîncare la veverițe. Stătea pe o bancă de lîngă mine cu un sac de hîrtie În poală, iar veverițele se urcau pe el și-i luau alunele dintre degete. Lăcomia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe bancă și pe jos. Bărbatul a plecat și veverițele au venit repede și au Început să Înhațe alunele și, cînd au crezut că n-a mai rămas nici una, au plecat și ele. Însă le scăpase una, o vedeam pe iarbă lîngă piciorul băncii, la doar un metru și ceva de locul În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd, În cele din urmă, auzeam cheia lui Jerry zornăind În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om și că aș prefera de o mie de ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În același timp, abia așteptam să ajung În San Francisco, să las totul În urma mea. Așa e viața - plină de contradicții și greu de Înțeles. Eram cu Jerry de șase luni și șapte zile. Copacii din parc Își pierduseră frunzele, iarba era presărată de pete roșii și galbene, triste și uscate, și tot mai multe prăvălii mureau În piață, cu ferestrele și ușile acoperite cu placaje. Gunoaiele invadaseră Întreaga zonă, zăceau pe străzi și În rigole sau erau ridicate și spulberate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
superba zi ce-i fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială vreo fată necunoscută, căreia va cuteza să-i vorbească și cu care va dansa pe iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că dacă va intra pe poartă, Îndreptîndu-se Înspre iarba de sub platanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dansa pe iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că dacă va intra pe poartă, Îndreptîndu-se Înspre iarba de sub platanii aceia, i se va Întîmpla ceva neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu În romanele la modă, Îndeosebi În cele scrise de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În arhiva amiralității; Diplomația; Șapte zile În permisie; Cei patru justițiari... Rowe Își dirijase pînă acum visul, dar simți că-și pierde controlul asupra lui. Iată, nu se mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni, cu rufele la o spălătoreasă din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]