14,500 matches
-
de a-și găsi un reper fix: „Mă rugam la Dumnezeu să mi ierte păcatele grele și să-mi arate un drum luminos pe care să merg măcar de acum înainte. Intram în câte o biserică și mă rugam la icoana Maicii Domnului și a lui Iisus, să mă ajute să pot cunoaște numai binele în această lume.” Discuțiile purtate de Laura cu preotul satului unde locuiesc ea și Alec imediat după căsătorie, aduc în prim plan o lume rurală, statornică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
reflexe de cleștar, străluciri de rouă. țin minte că și când era pe patul de moarte și-am mers s-o văd înainte de a se stinge, bunica mi-a dăruit o gutuie. Multă vreme am păstrat-o ca pe o icoană. îmi mai amintesc că și tata iubea nespus de mult gutuiul, pentru că înainte de a se prăpădi m-a rugat să-l îngrijesc cu sfințenie. Atunci am aflat că pomul fusese sădit de bunicul, pe care nu l-am cunoscut pentru că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-n mugur la ferești? Soare cursă o să-ntindă să-i deschizi clempuș la tindă vraja apei din oglindă: Î’Soari, soari sufrunțeli cai-i ma bună di noi treili ? Ma niiiica, ma niiiica...’’ Nu știai ce este frica. își sporea icoanele să-i deschizi obloanele. De atâtea ori ți-am spus: Ăla-i soare de apus! Prin mugur nu se privește de nu știi scriptura-n Î’pește’’, literă cu literă, dar pe-altfel de țiteră. Fugi, cât floarea nu ți-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
simbolice negru de moarte, roșu aprins și frumos nuanțat, de prevestire a vieții, de reluare a unui nou ciclu de existență prin floarea frântă, prin rana macului rupt, două măști populare executate de Nicolae Popa din satul Târpești, Jud. Neamț, icoane vechi pictate pe lemn sau sticlă, buciumul care suna a jale atunci când Dumitru Răchitan a deschis acest ritual, toate aminteau de curățenia, aproape sfințenia casei de la țară, pură și izbăvită de păcat). Seara a fost încununată de o conferință susținută
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ritmând cu foc întru zădărnicie. N-ai vrut să-ți fiu a ușii tale cheie, Ci Inorog păzind la Poesie, Alătură-te mie, din pustie, Din cremene, din iască dau scânteie! Azi, inima ce-n mine încă bate Tăcerea din icoană o străbate Să îmi lumine calea mea pribeagă... De-aceea cad și mă ridic întruna Sorbind cu sete soarele și luna: Vrei viața sau vrei moartea mea întreagă? SONETUL XVIII Din mâna ta voi bea otrava toată încredințat că mi-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să-l puie în țeapă!"...Ceea ce e floare la ureche pe lângă restul... (Parcă îl văd pe domnul Băsescu frecându-și bărbia, - așa da, asta ar trebui... - hă-hă! - deși unii spun că e moale la inimă, din moment ce pupă la repezeală orișice icoană ivită pe parcurs.) Doamna ministru?... (Gioconda română pasager trecută la Justiție)... Ei, dumneaei va zâmbi într-o parte cu impecabila dumneaei coafură neclintită de nici un curent advers, ori de vreo vijelie numărând mai departe în gând dosarele pe 2005, câte
Ungurește 2 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11034_a_12359]
-
însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericească spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul reprezentării diurne. Dacă sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX păstrează încă ambiguitatea icoană-portret, dacă reprezentarea sumară și poza statică se împletesc
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
două tendințe majore. Pictura de șevalet și, ceva mai tîrziu, sculptura - acest gen ca și necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
de oraș vechi trec deseori... Biserica Phaneromeni, băile Emerke, vechea mânăstire a augustinilor, devenită loc sfânt pentru musulmani după ce, spune legenda, califul Omar a petrecut o noapte acolo. Cronicile vorbesc și de moaștele Sfântului Ioan de Montfort. Vechile biserici, cu icoane minunate, în săptămâna mare sunt pline de flori - după tradiții străvechi, poate de la Osiris. Numai într-o veche biserică pot asculta slujba de Paști. Se află acolo toată lumea - bărbatul cu profil grecesc, romanii, doamnele lusitane cu plase în păr, sarazinii
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
transcendență. Pe scurt, artistul româno-francez nu face nici pictură, nici sculptură, nici grafică și nici măcar instalație sau performance, dar, într-un anumit fel, toate sunt prezente, într-o mai mare sau mai mică măsură, în arta sa. Specialitatea artistului sunt Icoanele Ferecate, Icones Blindées cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
scăpări potrivnice limbii: "mahalălii", "rîndunel". Sfîrșitul, însă, de-un firesc deasupra banalului, dar sub orice exagerare, sau emfază, aduce, întotdeauna la Pillat, un fel de argheziană, deși blagoslovită, poantă: "Tușind, mai stă paracliserul bătrîn, cu mîini cutremurate,/ S'aprindă la icoane cerul: sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea." Sau: "E toaca Ta! A început să bată/ Sub cer, prelung, cu inima deodată." O rezolvare care "dezleagă" poezia. Evanghelii înțărate, pe un motiv de Crainic, dar fără degetul lui arătînd necontenit o
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
idee, desenează Ion Pillat în Povestea Maicii Domnului și în Chipuri pentru o Evanghelie, contribuții cantabile la zestrea noastră de colinde. O Dobroge nu turcească, ci creștinată după pilde își scoate întîmplările la mal. Aceleași sate, aceeași oameni, urcați în icoane prădate de culori. Din Pillat acela al cuhniilor, al nuanțelor dospind unele-n altele și-al aromelor de viață lungă nu-i aici mai nimic. E doar trena, agățată-n paraclise, a celui mai frumos distih din literatura noastră despre
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
foarte asemănător, în condiții sociale date. Cei mai mulți dintre pușcăriași sunt din familii destrămate, ei cunoscând în copilărie cerbicia câte unui tată vitreg, zugrăvit acum pe un ton apăsat-resentimentar. Prin contrast, figura mamei este și mai luminoasă, păstrându-se ca o icoană în memoria afectivă a odraslei. Pus să muncească de mic, aruncat în lumea largă și ostilă de tatăl inautentic și netrebnic, viitorul ucigaș va fi stricat de "anturaj". Muncește o vreme, după care realizează că mai profitabile decât orice activitate
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
într-un picior, de la săritura ca broasca la cățăratul pe pereți ne pregătesc să ajungem cît mai grabnic atleți ai lui Belzebut. Duhnim a groază de toți și de toate, de scîrbă pentru toți cei ce ți-au fost dragi. Icoanele din adîncuri le ardem în mijlocul camerei pe un rug de împunsături, scrîșnete și gemete înfiorătoare. A mai rămas ceva? Smulge-l și, sîngerînd, aruncă-l pe jarul minciunii. Cu cît mai mare e pustiul rămas în urmă, cu atît mai
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane și zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies Înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Întunericului. Ierihonul nopții. Eu locuiesc Într-un ceasornic. În noaptea aceasta gândurile mele vor pleca la război. Copilăria mea dintre două biserici... Ea, strecurată printre bătăile de clopot, ca să-i prindă pe sfinți chiar În clipa În care coboară din icoane pe pământ. O copilărie plină de sfinți, o biserică din care, scăpată, lumina o ia la fugă pe străzi... O noapte de Paște, În care Învierea se Împarte tuturor. Tuturor morților și tuturor viilor... Învierea! Copilăria mea dintre două biserici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete?... ce frumos a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul „Pe lângă plopii fără soț” și a romanțelor Îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Reflecții de traducător Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, În ansamblul ei, cu ceea ce a avut și are mai valoros și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
folclorul românesc cel promovabil și reprezentativ! Tema ar merita discutată mai pe larg; globalizarea Îmbină tot mai mult cultura și turismul, cultura Într-o definiție mai largă incluzând artiștii populari, artizanii, turismul cultural, agroturismul, etc.). Pentru promovarea lui Eminescu ca icoană recognoscibilă internațional nu există În prezent nici o strategie culturală. ICR-ul ar fi trebuit de mult să fie numit „Institutul Eminescu', după modelul Institutului Goethe, ceea ce ar produce cel puțin recognoscibilitatea numelui său ca fiind legat de România. Eficacitatea unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
presupusei asasinări până la chestionarea relevantei sale pentru modernitate) sunt diversiuni mioape de la tema centrală a importanței sale indiscutabile pentru cultura românească. Ca atare, este imperativ ca instituțiile culturale să-l promoveze În străinătate (unde este În mare măsură necunoscut), ca icoană patrimonială identificabilă cu spiritul românesc. Promovarea sa nu se justifică doar prin a ne mândri cu românismul ('iac-așa se joacă pe la noi!'/ „Mai frumos decât la voi” - deși chiar și acest argument ar fi suficient pentru Institutele Culturale ROMÂNEȘTI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
dor, voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci... Îngerii muzicanți mă vor striga pe nume, și tot ce-ți voi scrie va purta spirala unui pseudonim: Mira. voi locui pe-o stea, cu bunicul meu... luminând a Grădina Icoanei. TREMUR INTERIOR e sâmbătă... e septembrie... e prima toamnă când iubesc și sunt iubită. chiar dacă totul se Întâmplă pe o adresă de email, sufletul meu pornește spre adevăr - și totuși există iubire... privesc vaza: trandafiri, pelin și busuioc. nu mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă. Deși, nu neapărat dogmatic-convențională - ci, chiar, posibil de regăsit în folclorul cu arome antic-dacice! - spre exemplu, atât de eminesciana reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt sublimate (în excelentul
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
merge din ce in ce mai rău, în ciuda unor mici progrese, inevitabile. Bucureștiul este un oraș murdar. Dar să nu generalizez, gen, atâția alții. Să mă refer numai la zona pe care o cunosc mai bine - în jurul spitalului Cantacuzino, cu piața Gemeni - până la Grădina Icoanei, strada Maria Rosetti și împrejurimi. Din nefericire, am văzut părți și mai mizerabile ale capitalei României, precum, din fericire și părți ceva mai curate, dar prea puține. Chiar pe unde s-a pavat din nou (ce încet se lucrează!), ulterior
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
refuz pe colegul nostru George Filip și să nu particip la trei lansări de cărți, cu toate ca oră mi se părea total nepotrivită. Românii se duc și la biserică duminică, nu-i așa? În drum spre teatru, am trecut prin fața bisericii Icoanei unde slujba de duminică era în curs de înfăptuire iar difuzoarele de afară duceau psalmii și cântările până departe. Impresionant, credincioșii nu încăpeau în biserică, deci nu am aruncat în glumă vorba cu mersul la biserică - imi sugerează vorba lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]