9,802 matches
-
termen depreciat, nu îl mai ia nimeni în seriosă. Liber, scrii despre Caravella. O astfel de femeie ți-ar trebui! Când erai foarte tânăr, ai părăsit-o pe Prințesă. Infantilismul tău a stricat totul: aveai o imagine personală a femeii ideale. Fumatul era exclus. Fardul. Vocabularul lejer. Prințesa - așa îi spuneau cunoscuții - se încadra perfect. În ziua în care a venit coafată la întâlnire, ți-ai zis, în gând, că totul s-a sfârșit. Părul ei, lung și drept, până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
admite excepții este aceea că nu există regulă fără excepții. Revenim la Alexandru cel Mare sau continuăm să ne tachinăm? - Qui s’aime, se taquine zice francezul, și știe el ce zice. Hopaa! Promițător, ca să nu sper mai mult. Tactica ideală În astfel de situații este să te faci că n-ai prins aluzia și să-ți obligi adversarul să repete sau să pluseze. - Nu mi-aș permite să te contrazic pentru nimic În lume: la experiența ta franco-erotică... - Touchèe. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În operă ideea, Alexandru a apelat la Învățătorul său din adolescență, Aristotel, la rându-i elev al lui Platon, care, ratând visata carieră politică, virase către filozofie și se ocupase În scrierile lui și de stat, și de o republică ideală. Stagiritul era atunci cel mai vestit dintre filozofii și Înțelepții lumii grecești și, prin urmare, cel mai potrivit pentru a duce la Îndeplinire dorința regelui. El Îi vorbise adesea În zilele petrecute la Mieza, acolo unde Filip Îl trimisese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că, odată cu prăbușirea zidului Berlinului și cu Înfrângerea celor doi dușmani de moarte, nazismul și comunismul, democrația de tip liberal rămâne unica opțiune a lumii contemporane, ea urmând ca, În scurt timp, să se generalizeze pe Întreg mapamondul ca formulă ideală de organizare socială. Capabile să asigure oamenilor satisfacerea nevoilor fundamentale, panliberalismul și globalizarea deschideau, În viziunea de un optimism debordant a lui Fukuyama, epoca benefică a edificării unei omeniri lipsite de griji și de conflicte perturbatoare, a unei omeniri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost suficient de lung ca să am timp s-o Întreb: - Dacă nu sunt indiscret, ce căutăm noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-mi explic. Mă rog, baftă-nebaftă, intuiție, tehnică de căutare sau ce va fi fiind ea În realitate, Însușirea respectivă mă făcea optimist În privința șanselor de a da de urma Statutului. Dacă cineva acolo sus mă iubește, are acum ocazia ideală s-o dovedească. ...La finele rememorării discuției cu Roger Howard, Îmi era foarte clar de ce nu-mi ardea s-o văd pe Eveline. 31 După mulți ani În care, mai sincer sau mai ipocrit, Îmi tot reproșasem că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gândesc. O Întrebare bună, care putea constitui un prim pas În direcția dorită, mi s-a părut a fi aceasta: dacă eram eu cel care vroia să ascundă ceva, unde aș fi așezat acel ceva? Știam de la Poe că ascunzătoarea ideală este, de regulă, locul cel mai accesibil potențialului căutător, și anume, sub nasul lui. Acolo nu se uită nimeni foarte atent, fiindcă În subconștientul tuturor subzistă convingerea că e imposibil ca tăinuitorul să plaseze obiectul tocmai În locul unde el poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei Îmi readuseseră În minte motivul vizitei matinale În camera unde ne aflam: pistolul meu. Dispariția lui, mai precis. Doamnei Fontaine Îi ardea iar de flirtat, știind bine ce faptă abominabilă comisese. I-am spus-o, deși nu era momentul ideal pentru a cere explicații pe această temă; pentru a cere socoteală, nici atât. De bine, de rău, punând Împreună tâmplă fierbinte lângă tâmplă, izbândiserăm și s-ar fi cuvenit să trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ceva mai prost ai stat la capitolul premise, dar consolează-te: nimeni nu-i perfect, nu-i așa? În afară de tine, pesemne, am mormăit, Înciudat, În gând. Noroc că ai dreptate atât de des; fără acest defect, riscai să devii femeia ideală de-a dreptul. - Să sperăm că nu s-a Întâmplat la fel și cu premisele, și cu deducțiile noastre, am schimbat vorba, arătând spre vraful de hârtii de pe masă. - Azi ne vom lămuri, a răspuns Eveline destul de absentă: căuta printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ușurință aviatoare, alpinistă, scriitoare, vatman, actriță, speaker sau cronicară de film. O mică, dar sistematică bibliotecă ar fi făcut din ea un gânditor; un poet inspirat ar fi văzut în ea o muză; o partitură și-ar fi găsit interpretul ideal; o complicată problemă șahistă și-ar fi aflat cu ea dezlegarea; un costum bikini i-ar fi venit ca turnat; emanciparea ar fi câștigat o adeptă coerentă etcaetera etcaetera. Nimic, vai, din toate acestea; doar stuful, mirosul de nămol, droaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în timp - răspunse Metodiu. — înțeleg - răspunse papa. Totuși, cred că e mult mai bine să știi alfabetul chirilic, decât să fii analfabet latin. — Fără îndoială - spuse Metodiu - deși mult mai bine e invers. Cu siguranță - răspunse papa - acesta e cazul ideal. — La drept vorbind, sanctissime - spuse Metodiu - și din această pricină am venit aici. Episodul 207 RUGĂMINTEA — Cum așa? - spuse Grigorie al XV-lea, lăsând lingurița. V-ascult. — Iată despre ce e vorba, sactissime - zise Metodiu. De zeci, de sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aștept să ajungă el la vîrsta mea și să mă consolez cu asta nu lasă-l să se frece În sudorile lui să dea din coate să găsească soluții de supraviețuire călcîndu-și creierul În picioare umplîndu-și de rahat toate autoportretele ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile hai noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Chiar te rog! Nu neg că aici în zonă există credința aceasta despre care mi-ai vorbit tu. De asemenea sunt sigur că individul, criminalul despre care ți-am spus, e și el la curent cu această superstiție. Este acoperirea ideală, iar el n-a stat pe gânduri și a profitat de situație. Și-a găsit o ascunzătoare acolo, ferit de privirile curioase ale celorlalți, care sunt ținuți la distanță tocmai de povestea pe care tocmai mi-ai spus-o. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Poate că era nevoie de un sacrificiu ca să îmbuneze bestia. Un străin era numai bun pentru așa ceva. Doar toate întâmplările pe care le auzise aveau drept personaje principale străinii de partea locului. El era un străin, prin urmare constituia ținta ideală. Resemnat, era gata să renunțe, îi era frig și întunericul îl împresura acum din toate părțile. Lumina lunii dispăruse înghițită de ceața densă din jurul său. Abia îl mai distingea pe Calistrat aflat la numai un pas de el. Moșul ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se simtă bine. Înainte de toate însă, avea nevoie să găsească un loc unde să-și poată desfășura activitatea, un paradis fiscal ori un oraș în care jocurile să fie la ele acasă. Atlantic City ori Las Vegas ar fi fost ideale, numai că aceste orașe îi erau închise. Nu putea merge acolo decât ca simplu turist care să lase bani la cazinouri, în nici un caz ca patron. Știa bine că locul era ocupat de mafia americană și, unde mai pui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi aprovizionau pe mujahedini, în timp ce instructorii CIA îi învățau tehnicile de luptă. Erau în plin război rece, iar gustul amar rămas după înfrângerea din Vietnam încă nu se ștersese. Teatrul de operațiuni militare în desfășurare din Afganistan oferea o oportunitate ideală. Atât Statele Unite cât și Marea Britanie au pus la punct operațiunea secretă "Faraday", îndreptată direct împotriva URSS. Teoretic, operațiunea prevedea furnizarea de arme, muniții și dispozitive explozive insurgenților, precum și instruirea mujahedinilor afgani privind tacticile de sabotaj. În realitate, trupele speciale britanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unei eterne întoarceri a aștrilor și a unor recolte bune. Pentru preoți și prezicători, oamenii nu puteau supraviețui decât prin revenirea ploii și a soarelui; o lume mai bună nu era posibilă decât într-un cosmos dincolo de cel vizibil, spațiu ideal, stabil, dar ciclic și el, și a cărui instaurare ținea mai mult de voința enigmatică a zeilor decât de ceea ce făceau oamenii. Când a devenit clar că inovația poate îmbunătăți viața materială, intelectuală și estetică, au apărut, mai întâi în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de două milioane de ani îi va servi pentru a construi ființa care suntem noi. Și ceea ce vom deveni. Ritualizare și sedentarizare în acea epocă - așadar acum 30 000 de ani -, unii oameni începeau, fără îndoială, să viseze la o lume ideală, fără nici un neajuns și în care să-și regăsească strămoșii. Cu alte cuvinte, apare ideea unei forțe supreme, vitale, ideea unui Dumnezeu, mai întâi unic. Canibalismul începe să lase loc ritualizării sale, în cursul unui sacrificiu religios: a mânca trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dintr-o sfidare, iar luxul - din insolență. O lecție pentru viitor: după Veneția, toate celelalte „inimi” vor fi la rândul lor produsele unui efort de autodepășire. în acea epocă, Veneția era un orășel situat tocmai la capătul Mării Adriatice, loc ideal pentru comercializarea argintului recent descoperit în minele germane. Numai că necesitatea nu este suficientă: mai e nevoie și de hazard. Șansa Veneției este întâlnirea ei cu cruciadele, la sfârșitul secolului al XI-lea. Pentru armarea corăbiilor cavalerilor, finanțate cu banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cea mai importantă monedă a comerțului mondial. în tot acest timp, recent createle State Unite ale Americii primesc milioane de imigranți care fug de războaiele din Europa către niște ținuturi fără memorie, debarasate puțin câte puțin de băștinași, constituint o situație ideală pentru edificarea unei democrații de piață, fără rentieri sau seniori, întru totul la dispoziția negustorilor. în 1803, în vreme ce pregătește debarcarea franceză în Anglia, Napoleon instituie în Franța o economie de război și vinde Louisiana Statelor Unite contra sumei de 15 milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
slabă, are o adevărată furie a dominației și nimic altceva n-o poate satisface. Are o minte îngustă și nu poate suferi abstracțiunile pe care e incapabilă să le cuprindă. Se ocupă de lucruri materiale și e geloasă pe cele ideale. Sufletul bărbatului rătăcește prin zonele cele mai îndepărtate ale universului, iar ea caută să-l întemnițeze în cercul caietului ei de socoteli. Îți aduci aminte de nevastă-mea? Am văzut-o pe Blanche cum, încetul cu încetul, încearcă toate șmecheriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dezertare și asasinat, a fost găsit vinovat de cele două capete de acuzare și împușcat. Cazul era închis. Dintr-un țăran tânăr, Mierck și Matziev reușiseră, într-o singură noapte, să facă un om pe jumătate nebun și un vinovat ideal care nu se apăra. Desigur că episoadele din noaptea faimoasă nu le-am aflat decât mai târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
casă, cu femeia asta alcătuită din unghiuri ascuțite știe ce să facă și, când e un pericol, o duce la mare, face un interviu la TV în care se uită galeș la ea, aranjează ușor pentru un premiu de Perechea Ideală în România de Azi și... totul merge - se apleacă spre ea, și-a dat iar cu Light blue, mă costă o avere parfumurile ei!, dar îi fredonează ușor, la ureche: De-aș fi vântul cu miresme parfumate... Ea știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
parte și pufnește într‑un râs isteric. Anna propune ca Hans Sepp, pe care îl cunosc abia de puțină vreme, de la clubul de jazz, să fie și el cooptat să comită una‑două infracțiuni împreună cu ei. Ar fi un instrument ideal și, în plus, chiar ar trebui să‑și abandoneze condiția de muncitor. În viața publică există întotdeauna cineva care pune stăpânire pe o persoană relativ neajutorată, în fabrică sau la birou, indiferent prin ce mijloace. Hans e constrâns de Elin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
greoi, Rainer se exprimă foarte ușor. Încă de pe atunci lui Rainer i‑a fost apreciat scrisul, iar acum vrea să facă din el o profesie definitivă. Astfel, pentru el profesia va fi totodată și un hobby, ceea ce este un caz ideal, pe care multă lume îl revendică. Dar de cele mai multe ori nu‑i adevărat. Dacă un instalator sau un măcelar susțin că meseria le este totodată și un hobby, atunci sigur nu‑i adevărat. Nici în cazul unui vatman sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]