3,638 matches
-
inerte, în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese omul. Acești idoli mediocri tronau sub un cer dens, la încrucișările străzilor fără viață, brute insensibile care întruchipau destul de bine domnia nemișcării în care intrasem, sau cel puțin ordinea ei ultimă, aceea a unui mare cimitir în care ciuma, piatra și întunericul, făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A REAMINTIT CĂ SPRE SFÂRȘITUL EPIDEMIEI, EPISCOPUL, DUPĂ CE FĂCUSE TOT CEEA CE TREBUIA SĂ FACĂ, CREZÂND CĂ NU MAI EXISTĂ NICI UN REMEDIU, S-A ÎNCUIAT CU PROVIZII ÎN CASA LUI PE CARE A ÎNCONJURAT-O CU ZIDURI; CĂ LOCUITORII, AL CĂROR IDOL ERA, PRINTR-O RĂSTURNARE A SENTIMENTELOR, AȘA CUM SE ÎNTÂMPLĂ ÎN EXCESELE SUFERINȚEI, S-AU SUPĂRAT PE EL, I-AU ÎNCONJURAT CASA DE CADAVRE CA SĂ-L CONTAMINEZE ȘI AU ZVÂRLIT CHIAR TRUPURI PESTE ZIDURI, CA SĂ FIE MAI SIGURI C-O SĂ PIARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care participa un maare număr de nostalgici ce însuma un maaare număr de circa... 100 de persoane, scanda vehement pentru reabilitarea lui Stalin. Cu pieptul plin de decorații, fanaticii, aflați în fruntea dregătoriilor altădată, simpli pensionari astăzi, vor neapărat reabilitarea idolului lor. Să-i luăm în serios? Viitorul ne va spune. Generațiile mai vechi știu cine a fost Stalin, pentru că au trăit în vremea lui și au suferit atâtea blestemății inspirate de un demon cu chip de om. De mic fusese
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un teanc de hârtii, adăugând câte o foaie din grămada de pe biroul din fața lui după fiecare nouă verificare. Maggie își dădea seama că aveau să avanseze dureros de lent. —Încearcă Vladimir. —Vladimir? —De la Jabotinski. Fondatorul sionismului revizionist. Primul conservator înrăit. Idolul tatălui meu. Tastă încet literele. Fără prea mult tam-tam, ecranul se umplu de e-mailuri. Uri zâmbi. Întotdeauna l-a folosit. Îi trimitea mamei scrisori de dragoste semnate cu numele ăsta. Maggie căută în josul paginii mesajele neverificate. Continuaseră să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe ceilalți oferindu-le spectacolul cuiva care nu simte durerea și care se distrează atunci cînd toată lumea suferă. Ar fi vrut să devină fachir. Era deja slab ca unul dintre acești magicieni. La opt ani, visa să semene cu Sabu, idolul lui, interpretul micului conducător de elefanți din Elephant Boy și al lui Mowgli În filmul pe care Zoltan Korda Îl făcuse după Cartea Junglei. Îl imitase adesea În fața surorilor lui. „Eu sînt Sabu!“, striga el dînd năvală cu bustul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i simtă asprimea, greutatea și densitatea, să fie rănite de colțurile ei. Doar mult mai târziu, creierul a înțeles că, din bucata aceea de rocă, se poate face ceva ce s-ar numi cuțit și altceva ce s-ar numi idol. Creierul din cap umblă toată viața în urma degetelor, și, chiar în vremurile de acum când ni se pare că le-a luat-o înainte, tot degetele trebuie să-i explice investigațiile tactile, fiorul epidermei atingând lutul, dilacerarea ascuțită a dălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cine ar aduce acest argument n-ar face decât să demonstreze că ignoră că avem de-a face cu un popor de olari și de vânători, pe care anevoioasa muncă de a transforma lutul într-un vas sau într-un idol îl învățase că, într-un cuptor, se poate întâmpla orice, dezastrul ca și gloria, perfecțiunea ca și mizeria, sublimul ca și grotescul. De câte ori, vreme de câte generații, vor fi fost ei nevoiți să scoată din cuptor piese deformate, plesnite, carbonizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fenomenului observăm că aceștia sunt ei înșiși propagandiștii acestor ”valori”, în realitate elucubrante: Tot ce au mânuit filosofii de milenii încoace n-au fost decât concepte mumificate; nimic real n-a ieșit viu din mâinile lor<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2007, Ediția a III-a, p. 29 footnote>, afirma cu obiectivitate filosoful german Friedrich Nietzsche. Ne putem referi la nenumăratele producții muzicale de peste tot din lume, unde un rol decisiv îl are calculatorul și în nici un caz
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de două feluri: beția dionisiacă și beția apolinică. Beția dionisiacă, în fiziunea filosofului, presupune stimularea și potențarea laturii afective astfel încât se produce o descărcare instantanee a tuturor mijloacelor de expresie, exhibând forța reprezentării, reproducerii, transfigurării, transformării...<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2007, p. 83 footnote>, pe când beția apolinică suprasolicită simțul vederii în așa măsură încât acesta dobândește precizia viziunii<footnote Ibidem footnote>. Într-un mod concis și elocvent Nietzsche face în câteva rânduri o
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
dușmănie, de o prăpastie între ei și pasiune. Mijloacele radicale le sunt indispensabile doar degeneraților; slăbiciunea voinței, mai precis incapacitatea de a nu reacționa la un stimul, nu e ea însăși decât o altă formă de degenerare<footnote Idem, Amurgul idolilor, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2007, p. 40 71 http://holotropic.ro/holotropic 09.htm, 03.08.2010, 12:07 h footnote>. 3.1. Simpozionul Internațional de Artă Holotropică 2009 Simpozionul Internațional de Artă Holotropică 200971 a reunit
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
din 1913, tînărul Vinea „prinde” - cu luciditate - ceva din atmosfera de misticism fanatic, prerevoluționar a momentului: „Azi, sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas și s-a intensificat. Avem acum spirite moderne și cultivate, obsedate de utopii... Socialismul — fie el utopie ori nu — nu e un adevărat cult care-și are preoții săi, oratorii săi și mulțimea credincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține scriitorului englez Logan Pearshall Smith, fiind „probabil tradus de Vinea”; de fapt, avem de-a face cu o farsă, o subversiune programatică la adresa vechilor idoli: Logica, Anecdota, Capodopera. Vinea nu va trece niciodată dincolo de această limită. Ca și prozopoemele antebelice ale lui Adrian Maniu („Prințesa Limonata“) sau Emil Isac („Protopopii familiei mele“), textele de față arată - dacă mai era nevoie - faptul că prima avangardă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revistei Integral). Ambele elemente ale ecuației au un caracter transnațional și un potențial emancipator: „expresia primară”, primitivismul „norodului”, legitimează universalismul dezvăluind fondul comun, transfrontalier, al umanității: „Creațiile norodului n’au cunoscut dialect, ci au tins spre universalitate. De aceea: un idol african seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul mongol. La mijloc nu e numai migrațiunea de popoare și de legende...”; „O răscruce de ev. Clase descind, economii inedite se construiesc. Proletarii impun forme noui”; „Cufundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și ciudat, din altă lume, pentru a observa în final „coincidența” dintre scrierea amintitului articol și apariția, la Cîmpina, a revistei Urmuz, cu un „portret sintetic” al idolului, reprodus în clișeu, fără ca desenatorul să-și fi văzut modelul Contimporanul, dar mai ales Punct, începuseră deja de cîțiva ani recuperarea/publicarea scrierilor urmuziene, cu excepția „Fuchsiadei” și a bucății „Puțină metafizică și astronomie”. Mitizarea avangardistă, anunțată deja în Contimporanul, programatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
considerase Întotdeauna dezgustătoare. Aris avea oroare de urmările raporturilor sexuale: boli congenitale, infecții, plăgi și copii. Prefera să-și fie suficient lui Însuși. Ca de altfel, În toate celelalte privințe. Chiar și pe Maja o iubea abstract - ca pe un idol binefăcător pe care nu l-ar fi atins niciodată. Singura dată când luase În considerare cu seriozitate ideea de a avea un raport sexual cu ea fusese după ce citise o carte despre teoria căsătoriei, văzută ca proprietate privată. Concluzia acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea și repeta blestemul acela ore În șir, până când Își amintea că e viu, și Își ridica un picior, rămânând apoi nemișcat, la fel de mult timp, stând Într-un singur picior. — Altarele voastre vor fi pustii. Coloanele voastre se vor prăbuși, idolii voștri vor fi zdrobiți. Operele voastre vor fi șterse. Eu voi face din orașul vostru un deșert. Tati - care nu-l suporta pe vagabond și era enervat de tirada lui apocaliptică pe care trebuia să o asculte În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu raze albe În zbor lent, îngeri un film din viitor. Deschis din petale albe, creează drumul spre Cer Cuvântul Dumnezeu se transformă într-o floare Ce unește tangent zenitul cu nadirul Înger întru Lumină... Lumină Doar îngeri albi pe idoli verzi Împung acul în cer căci se aude doar un ecou Cos broderia albă pe rochia albastră cerul Iau rochia cu mine la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el a jurat să nu se mai atingă niciodată de fetele lui și să-și spele vina într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească sorocul. Înainte de prima lună nouă, a făcut turte pentru Regina Cerului, ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de picioare și a ridicat cuțitul la gâtul băiatului ca să-și aducă fiul preaiubit ca sacrifiu zeului El. El era singurul zeu în fața căruia Iacob se pleca - un zeu gelos, misterios, prea teribil (spunea el) ca să fie reprezentat ca idol de mâinile omului, prea mare ca să încapă în orice spațiu - chiar și un spațiu așa de mare cum e cerul. El era zeul lui Avraam, Isaac și Iacob și ar fi vrut ca fiii lui să-l accepte de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se simțea la capătul puterilor și avea vocea înecată în lacrimi în timp ce le spunea: - Și voi, surori ale mele, sunteți și voi condamnate. Zeitățile voastre sunt legate de locul acesta. Aici suntem cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare loc își are idolii lui, zicea ea, cu vocea calmă a unei mame care încearcă să-și liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
legate de locul acesta. Aici suntem cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare loc își are idolii lui, zicea ea, cu vocea calmă a unei mame care încearcă să-și liniștească copilul. O să fie zei și acolo unde o să ne ducem. Dar Zilpa nu voia s-o audă și nici nu se uita în ochii Bilhei, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus: Vom lua tot terafimul din corturi și-l vom duce cu noi, cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil flămând. Laban avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]