6,525 matches
-
Central Moldovenesc, între Prut și Bârlad, cuprinzând sudul județului Vaslui (Tutova) și nordul județului Galați (Covurlui), se afla o grupare teritorială cu mare densitate de locuire, alcătuită din 40-50 de așezări. Între cele două mari concentrări demografice, situate în zona ieșeană și cea bârlădeană, se aflau grupări de populație mai mici, alcătuite din sate răsfirate pe cursul apei, dintre care un nucleu teritorial de zece așezări. O grupare teritorială se afla și în zona Galaților, între cursurile inferioare ale Siretului și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
complexe de așezări în structuri teritoriale mai mari: nucleul (gruparea) de sate din jurul Iașilor s-a extins spre nord-vestul zonei, înglobând teritoriile respective, iar micile grupări de așezări din zona Vaslui au fost înglobate ("înghițite") fie de marea grupare teritorială ieșeană, fie de cea bârlădeană din sud, în urma unui proces de unificare teritorială întâlnit peste tot în spațiul românesc. În același mod, în Muntenia, cele două grupări teritoriale dintre Argeș și Dunăre și din zona Giurgiu s-au unificat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
funcționat cu mici modificări peste două decenii, era compus din Otilia Cazimir, Alexandru Dima, Ion Creangă, Ilie Grămadă, Dan Hatmanu, Gavril Istrate, George Lesnea, Petre Mâlcomete, Cristofor Simionescu, Achim Stoia, Nicolae Țațomir. Din configurația acestui grup de oameni de cultură ieșeni se înțelege intenția revistei de a acoperi toate manifestările culturale și științifice din Iași și Moldova (literatură, arte plastice, teatru, muzică, istorie, științe exacte etc.). Într-un scurt Cuvânt înainte, semnat „Cronica”, se arată că aceasta „va fi o revistă
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
care unește”, „Scriitori francofoni în spațiul cultural român” ș.a., dedicând pagini speciale traducerilor, dar și artelor plastice, teatrului, muzicii, filmului, precum și unor domenii ca filosofia, istoria, religia etc. Încă de la începuturi, în paginile revistei au publicat majoritatea personalităților vieții spirituale ieșene, dar și din întreaga țară, C. năzuind și reușind a fi o publicație de nivel național. În chiar primul număr, pe lângă ieșenii Otilia Cazimir (poezie), Nicolae Barbu, Ștefan Oprea, Mircea Radu Iacoban, Ioan Constantinescu, Adi Cusin, Mihai Drăgan (la „Cronica
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
domenii ca filosofia, istoria, religia etc. Încă de la începuturi, în paginile revistei au publicat majoritatea personalităților vieții spirituale ieșene, dar și din întreaga țară, C. năzuind și reușind a fi o publicație de nivel național. În chiar primul număr, pe lângă ieșenii Otilia Cazimir (poezie), Nicolae Barbu, Ștefan Oprea, Mircea Radu Iacoban, Ioan Constantinescu, Adi Cusin, Mihai Drăgan (la „Cronica literară”), se disting semnăturile lui Adrian Marino (Cluj) și Iorgu Iordan (București), ambii foști ieșeni, iar în numerele imediat următoare sunt prezenți
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
nivel național. În chiar primul număr, pe lângă ieșenii Otilia Cazimir (poezie), Nicolae Barbu, Ștefan Oprea, Mircea Radu Iacoban, Ioan Constantinescu, Adi Cusin, Mihai Drăgan (la „Cronica literară”), se disting semnăturile lui Adrian Marino (Cluj) și Iorgu Iordan (București), ambii foști ieșeni, iar în numerele imediat următoare sunt prezenți Demostene Botez, Aurel Rău, Dumitru Radu Popescu ș.a. În decursul deceniilor, C. și-a creat un profil propriu. Poeții cultivați de revistă sunt în general din Moldova (Iași, Bacău, Suceava, Botoșani, Piatra Neamț) și
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
, revistă de literatură și știință care a apărut la Iași la 5 iunie și 17 iulie 1883. Redactor era poetul N. Beldiceanu. Publicația a fost înființată, probabil, în urma rupturii survenite între acesta și cercul ieșean al junimiștilor. C. păstrează în paginile sale câteva articole de arheologie și de istorie a evenimentelor din Moldova anului 1848, precum și un lung eseu intitulat Timpuri haotice, scrise toate de N. Beldiceanu. Tot el publică și versuri. Mai colaborau profesorul
CULTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286580_a_287909]
-
CURIER IEȘEAN, revistă apărută la Iași, lunar, de la 20 ianuarie 1941 până la 15 noiembrie 1942, sub conducerea lui C. Nic. Bratu și N. Șt. Beldie; prim-redactor: George-Mihail Dragoș. Articolul-program, intitulat La drum, proclamă subsumarea orientării revistei la preceptele (mai mult politice
CURIER IESEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
15; Edgar Papu, „Metamorfozele lui Hyperion”, RL, 1983, 24; Valentin F. Mihăescu, „Metamorfozele lui Hyperion”, LCF, 1984, 25; Al. Tănase, Hyperion, RL, 1985, 3; Nicolae Turtureanu, Metamorfozele criticului, CRC, 1987, 31; Val Talpalaru, La aniversară, CRC, 1994, 2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 136-137. Ș.A.
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
CUZA, Gheorghe A. (23.II.1896, Iași - 14.IX.1950, Aiud), poet. Este fiul lui A. C. Cuza, publicist și poet. C. urmează ciclul secundar la liceele ieșene Internat și Național, luându-și bacalaureatul în 1915. Se înscrie la Facultatea de Drept din același oraș, absolvind-o în 1918, iar doctoratul și-l susține în 1921. Predă la Universitatea din capitala Moldovei, fiind numit conferențiar în 1929 și
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
poet. Este fiul Smarandei (n. Coroi) și al lui Constantin Cuza, magistrat, văr cu întâiul domnitor al Principatelor Unite. Urmează ciclul secundar la Dresda și la Paris, unde își ia bacalaureatul în 1881. S-ar fi înscris apoi la Universitatea ieșeană, dar ar fi părăsit-o, se pare, în urma scandalului stârnit de colaborarea sa la „Contemporanul”. A făcut studii superioare în economie și drept, încheiate cu doctorate susținute în 1885 și 1886 la Paris, Berlin și Bruxelles. Între timp nu încetase
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
, Ioan Petru (5.I.1950, Iași - 21.V.1991, Chicago, SUA), eseist și prozator. Provine dintr-o cunoscută familie de intelectuali ieșeni. Străbunicul pe linie paternă, junimistul Niculae („Papa”) Culianu, matematician, a fost rector timp de optsprezece ani (1880-1898) al Universității din Iași și director al Institutelor Române Unite. Tatăl, Sergiu Andrei Culianu, licențiat în drept, matematică și fizică, își întrerupe, din
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
întrerupe, din motive de sănătate, studiile de calcul diferențial la Sorbona, iar după război, predă ore de matematică; moare în 1965. Mama, Elena Bogdan, chimistă, cadru didactic universitar, era fiica profesorului de chimie-fizică Petru Bogdan, prorector, apoi rector al Universității ieșene în perioada 1926-1940, membru al Academiei Române. C. urmează școala primară, gimnaziul și liceul la Iași, între anii 1956 și 1967, terminând ca șef de promoție secția reală a Liceului „Vasile Alecsandri”. În martie 1967 debutează în revista „Cronica” cu o
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
totuși volumele De la alții. Reminiscențe și traduceri (1915), Povestea unui vis (1925) și Pe vremea mea. 1890-1915 (1925), ultimul cuprinzând o mare parte din poezii și tălmăciri. După ce alcătuise istoricul pinacotecii și al Școlii de Belle-Arte din Iași, publică Figuri ieșene (I-IV, 1927), Alte figuri ieșene (1929) și Iașul cultural și social (I-II, 1928-1929). Pentru Teatrul Național a tradus piesele Pâinea altuia de I. Turgheniev și Catherine de H. Lavedan. Format în atmosfera ieșeană de pe la 1890, D. nu are
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
traduceri (1915), Povestea unui vis (1925) și Pe vremea mea. 1890-1915 (1925), ultimul cuprinzând o mare parte din poezii și tălmăciri. După ce alcătuise istoricul pinacotecii și al Școlii de Belle-Arte din Iași, publică Figuri ieșene (I-IV, 1927), Alte figuri ieșene (1929) și Iașul cultural și social (I-II, 1928-1929). Pentru Teatrul Național a tradus piesele Pâinea altuia de I. Turgheniev și Catherine de H. Lavedan. Format în atmosfera ieșeană de pe la 1890, D. nu are o înzestrare lirică suficientă pentru a
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
Belle-Arte din Iași, publică Figuri ieșene (I-IV, 1927), Alte figuri ieșene (1929) și Iașul cultural și social (I-II, 1928-1929). Pentru Teatrul Național a tradus piesele Pâinea altuia de I. Turgheniev și Catherine de H. Lavedan. Format în atmosfera ieșeană de pe la 1890, D. nu are o înzestrare lirică suficientă pentru a nu cădea victimă epigonismului eminescian. Nici încercările în spiritul artei „cu tendință”, nici adoptarea formei coșbuciene nu duc la rezultate mai bune. La fel se întâmplă cu tălmăcirile; mai
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
ziarelor, el încearcă să deseneze personaje mai complicate, cărora le împrumută din propriile experiențe, dar analiza e precară. Cursive, cu unele descrieri reușite și dialoguri vioaie, sunt „legendele” unor locuri și amintirile despre personalități cunoscute. Acestea anunță medalioanele din Figuri ieșene. Fără să exceleze ca portretist, D. prinde liniile mari ale unei personalități, strecurând câteodată observații pătrunzătoare. O valoare deosebită ar fi putut avea lucrarea Iașul social și cultural, subintitulată Amintiri și însemnări, dar autorul a preferat o expunere „obiectivă”, cu
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
avea lucrarea Iașul social și cultural, subintitulată Amintiri și însemnări, dar autorul a preferat o expunere „obiectivă”, cu rare inserții propriu-zis memorialistice. Interesul este diminuat și de neglijarea cronologiei, de o anume părtinire și de unele ticuri în caracterizarea „figurilor ieșene”. SCRIERI: Fără noroc, Iași, 1897; De la alții. Reminiscențe și traduceri, Iași, 1915; Povestea unui vis, Iași, 1925; Pe vremea mea. 1890-1915, Iași, 1925; Figuri ieșene, I-IV, Iași, 1927; Iașul cultural și social, I-II, Iași, 1928-1929; Alte figuri ieșene
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
și de neglijarea cronologiei, de o anume părtinire și de unele ticuri în caracterizarea „figurilor ieșene”. SCRIERI: Fără noroc, Iași, 1897; De la alții. Reminiscențe și traduceri, Iași, 1915; Povestea unui vis, Iași, 1925; Pe vremea mea. 1890-1915, Iași, 1925; Figuri ieșene, I-IV, Iași, 1927; Iașul cultural și social, I-II, Iași, 1928-1929; Alte figuri ieșene, Iași, 1929. Repere bibliografice: Arald, „Pe vremea mea.” Un volum de versuri de I. Dafin, „Mișcarea”, 1925, 67; Arald, Ion Dafin, ADV, 1936, 16 112
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
ieșene”. SCRIERI: Fără noroc, Iași, 1897; De la alții. Reminiscențe și traduceri, Iași, 1915; Povestea unui vis, Iași, 1925; Pe vremea mea. 1890-1915, Iași, 1925; Figuri ieșene, I-IV, Iași, 1927; Iașul cultural și social, I-II, Iași, 1928-1929; Alte figuri ieșene, Iași, 1929. Repere bibliografice: Arald, „Pe vremea mea.” Un volum de versuri de I. Dafin, „Mișcarea”, 1925, 67; Arald, Ion Dafin, ADV, 1936, 16 112; Predescu, Encicl., 250. V.D.
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
Victoria” din Iași (1976), urmează Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza”, luându-și licența în 1981. Profesoară la Comarna (județul Iași), secretar literar la Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași, după 1990 C. devine redactor la Editura Universității ieșene și profesor-asociat la Facultatea de Ziaristică. A debutat cu versuri în „Cronica”, în 1976. Debutul editorial se produce în 1982, cu Măceșul din magazia de lemne, un volum de poezii cuminți, departe de vigoarea, insurgența și duritatea verbală a congenerelor
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
cu versuri, traduceri, articole pe teme diverse, evocări, comentarii la un mare număr de periodice, între care „Lumea ilustrată”, unde debutează, la cinsprezece ani, în 1891, cu Sonet și Glossă, „Noutatea”, „Evenimentul”, „Viața literară și artistică”, „Viața românească”, „Mișcarea”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., semnând cu inițiale și cu pseudonimele Cain, Cod, Codreanu-Cain, Don Sallust, Don Saluste, Dragoș, Harold, Macbeth, Mihai, Prib, Pribeag. În 1909 se numără printre fondatorii Societății Scriitorilor Români. Între 1914 și 1938 funcționează ca profesor la
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Codreanu-Cain, Don Sallust, Don Saluste, Dragoș, Harold, Macbeth, Mihai, Prib, Pribeag. În 1909 se numără printre fondatorii Societății Scriitorilor Români. Între 1914 și 1938 funcționează ca profesor la Catedra de dicție, citire expresivă, critică, psihologie teatrală și scenică la Conservatorul ieșean, al cărui director (1932) și rector (1933-1939) va fi numit. Din 1919 până în 1923 ocupă fotoliul directorial al Teatrului Național din Iași, urmându-i în funcție lui Mihail Sadoveanu. Între 1924 și 1928 este inspector general al teatrelor. Din 1937
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
rector (1933-1939) va fi numit. Din 1919 până în 1923 ocupă fotoliul directorial al Teatrului Național din Iași, urmându-i în funcție lui Mihail Sadoveanu. Între 1924 și 1928 este inspector general al teatrelor. Din 1937 va fi codirector la „Însemnări ieșene”, alături de M. Sadoveanu și Gr. T. Popa. În 1942 devine membru corespondent al Academiei Române. Pentru valoarea operei sale poetice obține mai multe distincții, între care Ordinul Național al Legiunii de Onoare din Franța (1929), precum și Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române (1915
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
este, de cele mai multe ori, de esență tragică. Exegeza critică l-a considerat, oarecum definitiv, aderent declarat al parnasianismului, în primul rând al lui José Maria de Heredia (căruia îi dedică în 1905 un sonet: La moartea lui Heredia). Dar poetul ieșean oferă imaginea complexă a unui creator cu personalitate distinctă și viguroasă. Influențele asimilate nu-l împiedică să așeze între poezia sa și posibilele ei repere, dispuse în timp pe o arie vastă, o olimpiană detașare. Tematic, poezia lui se orientează
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]