6,564 matches
-
Adâncă e Fântâna Sufletelor... Mai multe detalii decât v-am zis, nu cunosc nici eu, se scuză Îngerul. V-am expus predicțiile cu probabilitatea cea mai ridicată de obiectivizare, în timpul vostru pământesc. Aceasta este misiunea mea. Precum au spus și Iepurele, și Bursucul, decizia implicării voastre vă aparține, integral. Ce-mi place mie chestia asta bășinoasă și ambivalentă, cu decizia, cu libertatea de alegere! se inflamează Fratele. Pariez că îngerii nu sunt dotați cu un asemenea mecanism subtil. Norocul lor! Eu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
loc! le strigă Îngerul, cu o voce înaltă. Păstrați-vă cumpătul! Vor să vă sperie, să vă pună pe fugă și să vă smulgă coșul, cu ceea ce se află înăuntru. Gardieni, înaintați! La posturile voastre! La comandă, Bursucul și cu Iepurele Albinos țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc, pe rând, nerăbdători, cu toții, mai puțin Iepurele și cu Bursucul, care rămăseseră afară, de o parte și de alta a tocurilor, sub pisanie, veghetori precum stanele de piatră ori troițele ocrotitoare, de pe esplanade și de la răscruci. Băi, aștia doi nu intrară la noi, la ortodocși, fiindcă sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca niciodată. Să plecăm! le strigă Îngerul, ascunzând la loc Cupa! Să plecăm! Să plecăm! Să plecăm! Ținându-l de mânuță pe copilașul blond, Arhanghelul părăsește cel dintâi incinta sacră, urmat îndeaproape de Avocat și de către Poet. Bursucul și cu Iepurele ies din dispozitiv și se precipită și ei, prin curticică, înspre poartă. În vreme ce Sile, mai greoi și brusc istovit, se îndreaptă mecanic către ușa boltită, pe pragul bisericii și în exterior se înfiripează, iarăși, silueta gheboasă transparentă, ca de fum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
inspirat celebra inscripție-epitaf, de pe piatra tombală a lui Iancu..., a lui Ioan Corvin. Oare cum suna, domnule? Pfui... Am un lapsus. Mierte-fierte și fudulii coapte! Îmi stă pe vârful limbii... "A căzut coroana regatului. S-a stins lumina lumii!" Vorbise Iepurele Alb. Plecându-și trist urechile, acesta adaugă, cu o voce demnă și scăzută: Eu sunt..., am fost cavalerul Ioan de Capistrano! ASMODEUS II Pe Bulevardul Castanilor, în paralel cu clădirile impozante ale Poștei, bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Colegiului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de nuiele în care, sub un petic de scutec murdar, se găsește o cutie de argint, ce conține relicva cea mai scumpă a umanității. Pe contele de Langres și pe ălălalt..., pe aghiotantul lui Iancu, adică pe domnii cavaleri, pe Iepure și pe Bursuc, nu-i simt prin preajmă, reia Poetul și rânjește nevăzut, în întuneric. Bun...! Dacă sunteți așa de deciși, amigos, haideți înăuntru! Mergem aveugle! Presupun că, la un moment dat, vom primi îndrumări de la regie, cât de cât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește de-afară, în salturi mici și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată, de o alta, dotată cu o pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
concurență cu alarmele și se zvârcolește mai abitir decât un flagel, căutând în van să-i muște de moarte, pe Gardienii cei demult trecuți la cele veșnice! Drept în fața oglinzii, cu el, partenere! Așa...! Urât ești, mă, scârboșenie! Ripugnante! zice Iepurele, taxând cu promptitudine revelația aspectului real al Profesorului, reflectat în virtualitatea nemincinoasă, din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi lați, ca de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Antichristul! Era Monstrul! Coropișnița! sare și Poetul, aducându-și personal contribuția, pe partitură. Așa precum ne-a spus nouă Arhanghelul Uriel, când ni s-a înfățișat întâiași dată, la "Pomul Verde", însoțit de cei doi Cavaleri-gardieni, adică Bursucul și cu Iepurele! Băă...! Vă leg! Vă pui brățările! Ce p...la mea! Cu mine nu vă merge! Nu există monștri! Voi v-ați troscăit ca porcii, la Pomu', cavalerilor și p'ormă-ați început să vă țineți de tâmpenii și de năsărâmbe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ce p...la mea! Cu mine nu vă merge! Nu există monștri! Voi v-ați troscăit ca porcii, la Pomu', cavalerilor și p'ormă-ați început să vă țineți de tâmpenii și de năsărâmbe! Hârrr...! îi mârâie agentul. Arhanghelul, Bursucul, Iepurele, astea sunt poreclele lor? se arată interesat nenea Sandu, scriind de zor în bloc-notes. Semnalmente, ceva? Se poate spune și că sunt porecle. Ce știu eu? Sunt doar un poet..., se înmoaie Dănuț, cedându-i ștafeta Avocatului. Antichristul trebuia creștinat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
La fel ca și Coco! reluă Avocatul. Am reușit să-l capturăm și să-l trimitem pe lumea cealată, prin oglinda spartă de Boss cu sabia, după ce ne-au sărit în ajutor și cei doi paznici-cavaleri... Cei porecliți Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai punem la socoteală și pe țâncul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-și deschideau ochii plini de întrebări spre păsările care păreau poveri și cu spaima de iepurii înfometați. Își amintește cum cu fiecare an se înălța tot mai mult, cum crengile îi deveneau tot mai groase și umbra se făcea tot mai deasă, cum cerbii care-i păruseră monștri cândva, au devenit cât niște șoricei, iar iepurii
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
iepurii înfometați. Își amintește cum cu fiecare an se înălța tot mai mult, cum crengile îi deveneau tot mai groase și umbra se făcea tot mai deasă, cum cerbii care-i păruseră monștri cândva, au devenit cât niște șoricei, iar iepurii...Cine s-ar speria de iepuri? Frunzelor, chiar sunteți nostime! Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de ghete peste aluni, iar copacii au tresărit trimițând la plimbare așa frumuseți
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
fiecare an se înălța tot mai mult, cum crengile îi deveneau tot mai groase și umbra se făcea tot mai deasă, cum cerbii care-i păruseră monștri cândva, au devenit cât niște șoricei, iar iepurii...Cine s-ar speria de iepuri? Frunzelor, chiar sunteți nostime! Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de ghete peste aluni, iar copacii au tresărit trimițând la plimbare așa frumuseți de coafuri. Întreaga pădure este într-
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
un camion. În urma noastră ne înjura și fugea după noi gata ca să ne prindă, dar la o răspântie de ulițe, unul a luat-o într-o parte, iar altul în altă parte și ca în proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-o dată”, așa nu ne-a putut prinde nici el, dar nici nu a aflat cine i-a făcut trebușoara asta, fiindcă în sat erau mulți flăcăi care se țineau de tot felul de șotii. Dar noi am stat cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
credinței după ravagiile ateismului comunist -, ortodoxia oferă, prin pioșenia posturilor sale, și o soluție light pentru o viață socială light, în conformitate cu noul mod de viață din lumea nouă din care începem să facem parte după 1990. Se împușcă astfel doi iepuri dintr-un foc : atribuirea unui sens local și profund (credința ortodoxă) unui mod de viață mondializat (noua „religie a corpului”). într-un mod paradoxal, are loc sincronizarea prin ortodoxie la hedonismul rațional al noului consumerism ! Personal, rămîn credincios sarmalelor... Povești
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
istorie lungă, care nu se pierde însă în „negura istoriei”. Strămoșii noștri au trebuit să aștepte retragerea ultimei glaciațiuni, avansarea spre nord a pădurilor și trecerea la vînarea unor animale mai mici venite și ele cu pădurile, precum căprioare și iepuri, pentru a acoperi locurile lor de dormit cu blănuri și a încropi astfel un strămoș al patului. Se poate schimba acum și una dintre cele mai importante „tehnici ale corpului”, aceea a acuplării : față de desenele rupestre care arată totdeauna bărbatul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de păianjen al memoriei Henri Bergson - Teoria rîsului Cristian Tudor Popescu - Copiii fiarei Stendhal - Despre dragoste Vintilă Mihăilescu - Scutecele națiunii și hainele împăratului. Note de antropologie publică în pregătire: Alina Mungiu-Pippidi - De ce nu iau românii premiul Nobel Edmund de Waal - Iepurele cu ochi de chihlimbar. O misterioasă moștenire de familie Irfan Orga - Portretul unei familii turcești. O poveste din Istanbulul de altădată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu a dat târcoale castanului. Pur și simplu, am conchis noi, ascuțitorile crescuseră acolo, se desfăcuseră ca o mirifică inflorescență a copacului, așa cum cactușii sau trestia de bambus înfloresc o dată la un veac. Le-am luat acasă. Până și sub iepuri sau sub căprioarele cele mai blânde se ascundea lama fermă, neiertătoare, a cuțitului de oțel. În castan, asemenea unor bătrâni indieni, stăteam la sfat. Când Luci se plictisise să mai vorbească despre cai, după ce îi îmbrăca în atâta fir de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când ating vârsta potrivită, vor să nască. Atunci dau drumul la treptele nașterii. Ele sânt acestea: din celulă iese un purice. Din purice, un gândac. Din gândac, o broscuță. Din broscuță, un șoarece. Din șoarece, un arici. Din arici, un iepure. Din iepure, o pisică. Din pisică, un câine. Din câine, o maimuță. Din maimuță, un om. Femeile se pot opri la orice treaptă. Unele femei nasc broscuțe, altele pisici. Dar cele mai multe își doresc copii. Ele ar putea să nască o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vârsta potrivită, vor să nască. Atunci dau drumul la treptele nașterii. Ele sânt acestea: din celulă iese un purice. Din purice, un gândac. Din gândac, o broscuță. Din broscuță, un șoarece. Din șoarece, un arici. Din arici, un iepure. Din iepure, o pisică. Din pisică, un câine. Din câine, o maimuță. Din maimuță, un om. Femeile se pot opri la orice treaptă. Unele femei nasc broscuțe, altele pisici. Dar cele mai multe își doresc copii. Ele ar putea să nască o ființă mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rotund. Acolo, în mijloc, se află o celulă, căci ne aflăm în pântecul unei mame. Intrăm în celulă și, pe măsură ce se desfășoară treptele nașterii, privim prin ochii tuturor ființelor, ai puricelului, ai gândacului, ai broscuței, ai șoarecelui, ai ariciului, ai iepurelui, ai pisicii, ai câinelui, ai maimuței, ai omului, iar cu puțin noroc ajungem să privim prin ochii ființelor minunate care urmează după om. Un mort vă privește prin ochii mei. 7. (De fapt, al șaptelea punct nu este o "teorie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucru, îngheță la gândul că ea și-a luat pantofii negri la țară. Dar era, bineînțeles, absurd. Nu-i scotea din șifonier decât la zile mari. Se repezi la ușa a treia a șifonierului: erau acolo, pe o blană de iepure încrețită. Piciorul îi era același număr, ca lungime, dar nițel prea gros. Totuși, ținând seama că nu trebuia să umble cu ei, mergea, încăpeau pe lângă ce se obișnuise să poarte. Purtase până la treisprezece-paisprezece centimetri, tot felul de tocuri, după cum se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând să izbucnească în hohote. Dar profa noastră era o băbuță conștiincioasă care nu se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om și asta presa și mai tare, aproape insuportabil, barajele noastre sufletești, pe care familia se străduise ani de zile să le înalțe. De
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]