113,729 matches
-
respectivă mai bună decît cea a președintelui. La fel de adevărat este însă faptul că prezența lui Emil Constantinescu în alegerile din anul 2000 ar fi fost poate în măsură să salveze PNȚCD de la colaps. Mugur Isărescu era prea puțin asociat cu imaginea PNȚCD și aproape nimic din cele peste 8% obținute de acesta în alegerile prezidențiale nu s-a regăsit în scorul CDR (PNȚCD+UFD). Cu Emil Constantinescu lucrurile ar fi stat, cu siguranță, altfel, dar întrebarea care se pune este dacă
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
a tuturor experiențelor scripturale ale autorului format la școala mai multor nonconformisme avangardiste. Din lămuritoarea prefață semnată de d-na Ioana Zlotescu-Simatu, editoarea în Spania a operelor complete ale scriitorului (douăzeci de volume), cititorul român își va putea face o imagine consistentă și convingătoare despre dimensiunea majoră a personalității acestui prozator care a dominat mari suprafețe ale literaturii iberice din prima jumătate a secolului XX, bucurându-se și în străinătate, în special în Franța tuturor lansărilor de glorii europene, de un
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
epice, a unor toposuri descriptive, a unor moduri de portretizare a personajelor - totul într-o desfășurare de mare dinamism, când pe tonuri grave, când alert-jucăușă și ironică, parodică etc. De aici impresia de mozaic în mișcare, de răsfrângere reciprocă a imaginilor într-un univers mereu reverberant, instabil, fluent, cumva capricios, căci dependent de amintitele impulsuri ale fanteziei prinse adesea într-un fel de automatism asociativ de elemente disparate, incongruente, apărute în orizontul scriiturii ca în virtutea hazardului. Și nu e deloc întâmplător
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
vis și o apărare de coșmaruri (capitolul V); despărțirea de ea provoacă o desfășurare de cugetări fanteziste despre dispariție și inexistență. La alte pagini, apare "o zi cu vedenii" (mai toate zilele sunt, de fapt, așa), aerul se încarcă de imagini ale obiectelor, "viețile se agită în timpul furtunilor", când "destinul nostru migrează"; într-o după-amiază personajul presimte "aventura unei alte dimensiuni, el se arată dispus să "accepte toate vizitele și toate întâlnirile", vizitează un Luna-Park ce devine un fel de emblemă
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
el un punct de pornire. De aceea, Zholdak nu alege decât piese clasice, opere de repertoriu față de care travaliul scenic își proclamă o libertate necondiționată. În spectacolele sale, cu totul ieșite din comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice arhitectură. Puțin îi pasă însă de asta lui Zholdak, dușman declarat al oricărei ordini care ar putea îndigui șuvoiul. Nestăvilită, zbuciumată, impetuoasă, dinamica lui se dovedește incompatibilă cu structurarea unui ansamblu al imaginilor. Ceea ce contează este doar succesiunea, fluiditatea și mișcarea lor interioară. Iată de ce reprezentațiile lui Zholdak ar putea dura la infinit: nimic din desfășurarea lor nu reclamă sau nu anunță încheierea care ar urma firesc unei dezvoltări. Zholdak lucrează prin acumulare
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
să păstrăm o oarecare independență în raport cu spectacolul și să ni-l asumăm ca pe un act continuu în mișcare. Nu e nici o nenorocire dacă unele detalii ne scapă; asta nu ne face să ratăm esența. Confruntat cu înlănțuirea neîntreruptă a imaginilor, spectatorul are de ales între a refuza să se implice și a se lăsa târât de val. Examinarea detaliilor nu-și află aici rostul. E totul sau nimic. Teatrul lui Zholdak poate fi nu numai respins, ci și temut, căci
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
pentru a fi trăită, pretinde un soi de uitare de sine, o renunțare la orice prudență și la orice măsură de protecție. Cui îi e frică de o asemenea călătorie ar face mai bine să se retragă. Această puzderie de imagini, imagini în hățișul cărora suntem invitați să ne pierdem, trebuie percepute în actualitatea clipei. Ele nu trimit la un program dinainte stabilit, nu se înscriu într-o progresie de o neabătută coerență. Ceea ce ele ne oferă este starea de euforie
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
a fi trăită, pretinde un soi de uitare de sine, o renunțare la orice prudență și la orice măsură de protecție. Cui îi e frică de o asemenea călătorie ar face mai bine să se retragă. Această puzderie de imagini, imagini în hățișul cărora suntem invitați să ne pierdem, trebuie percepute în actualitatea clipei. Ele nu trimit la un program dinainte stabilit, nu se înscriu într-o progresie de o neabătută coerență. Ceea ce ele ne oferă este starea de euforie resimțită
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
același timp, senzația reconfortantă dată de prezența unei excepționale forțe creatoare. Forță care, aflată într-o permanentă erupție, acționează. E ceva ce poate să nu ne placă defel sau, dimpotrivă, ceva ce ne cucerește, ne captivează. Zholdak nu-și construiește imaginile - imagini atât de personale! - cu ajutorul tehnologiilor moderne, al virtualului ori al sistemelor numerice. Imaginile lui prind în vârtejul lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
timp, senzația reconfortantă dată de prezența unei excepționale forțe creatoare. Forță care, aflată într-o permanentă erupție, acționează. E ceva ce poate să nu ne placă defel sau, dimpotrivă, ceva ce ne cucerește, ne captivează. Zholdak nu-și construiește imaginile - imagini atât de personale! - cu ajutorul tehnologiilor moderne, al virtualului ori al sistemelor numerice. Imaginile lui prind în vârtejul lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
într-o permanentă erupție, acționează. E ceva ce poate să nu ne placă defel sau, dimpotrivă, ceva ce ne cucerește, ne captivează. Zholdak nu-și construiește imaginile - imagini atât de personale! - cu ajutorul tehnologiilor moderne, al virtualului ori al sistemelor numerice. Imaginile lui prind în vârtejul lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se bazează pe descoperiri de ultimă oră, ci pe resursele străvechi și artizanale ale
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
teatrul unei experiențe sacre. E un teatru izvorât din pulsiuni capabile să depășească cenzura raționalului și să descătușeze subconștientul artistic, un teatru în care, ca și în vis, timpul și spațiul se întrepătrund potrivit unei logici arbitrare, un teatru unde imaginile apar și dispar fără nici o predeterminare, unde artistul își interzice să aleagă între frumos și urât. Zholdak declară că, atunci când lucrează, se află într-o stare de extremă luciditate, acea luciditate nocturnă grație căreia, în vise, totul e foarte clar
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
e plat ca apa de robinet. Dacă tânărul autor ar fi vrut să scrie un roman de mediu, de atmosferă, de referință pentru acel "student way of life" (chiul, chefuri, băutură, nopți albe, sex) ar fi trebuit să depășească totuși imaginea primară care poate fi redusă la cea mai simplă frază rostită de cel mai simplu student. Încă un exemplu de inadecvare în genul celor care nu știu prea bine cum e cu hip-hop-ul și cu grunge-ul, dar scriu despre muzică
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
kremlinez. Că nu ne plac rușii, ori că, la rândul lor, nici ei nu mor de dragul nostru, probabil e adevărat. A te gudura, în aceste condiții, pe lângă niște politicieni cu apucături de gangsteri doar pentru că ești în gravă pană de imagine nu înseamnă decât a te prăbuși mai adânc în grotesc. Sătul de anormalitatea în care se scufundă periodic (și anume, când ia condeiul în mână) precum într-un hârdău cu zoaie, jurnalistul visează la oaze de normalitate și liniște. De
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
fi terminat și acolo!) printre oamenii simpli, printre locatarii blocurilor sau ai cartierelor mărginașe, cărora nu le-ar trece însă în vecii-vecilor prin cap să fie altceva decât sunt: oameni. Tot acest preambul riscă să micșoreze, și nu să mărească, imaginea personajului despre care mă gândesc de mai multă vreme să scriu. Cu atât mai mult cu cât nu e vorba nici de un politician, artist sau fotbalist, și nici de-un om obișnuit - în sensul categoriei pomenite mai sus. E
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
curînd și-a călcat pe inimă stînd la distanță de ai lui, calculînd că le-ar putea face un rău dacă s-ar fi dus să-i vadă la spital. Dacă în acest caz Păunescu ar fi pus mai presus imaginea lui politică, așa cum cred unii, s-ar fi dus imediat la Craiova și ar fi făcut declarații. Ca să-și protejeze familia, Păunescu a stat acasă, ca să nu fie bănuit că s-a dus la Craiova pentru a face aranjamente pentru
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
nu alta! Nici nu mai știi cum și cu ce să te îmbraci... Bine-i că unii nu se mai prea îmbracă, după cum aflăm din transmiterile în direct ale unor emisiuni tv estival-litoralizate; și nu numai... Mulți cameramani tv iau imagini doar de jos în sus arătând țării austeritatea nudă reprezentată de chiloțeii-sfori ai fătuțelor șerpuind senzuale, dovadă că sunt aproape căzuți la datorie. Imagini de arhivă pentru posteritatea care va crede că nouă ne-a fost ușor... Fila 2. 6
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
din transmiterile în direct ale unor emisiuni tv estival-litoralizate; și nu numai... Mulți cameramani tv iau imagini doar de jos în sus arătând țării austeritatea nudă reprezentată de chiloțeii-sfori ai fătuțelor șerpuind senzuale, dovadă că sunt aproape căzuți la datorie. Imagini de arhivă pentru posteritatea care va crede că nouă ne-a fost ușor... Fila 2. 6 iulie, 2004, seara, la emisiunea "Nașul", Dumitru Dragomir zice: "Mă doare-n pălărie de unii președinți de cluburi!" Un beteșug nou ? Pe furiș, mi-
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
cealaltă pe articolului 47 (1) din Constituție. Corolar murphyan, sugerat de Haralampy petrecându-și concediul în fața televizorului: - Dar nici vara nu-i ca iarna! Are dreptate. Și încă o zi toridă... Din această cauză, la o televiziune se prezintă o imagine în timp ce se comentează despre cu totul altceva; la Antena 1, celebra de-acum voce baritonal-contrabasistică, anunță: "Alessandra Stoicescu și Lucian Mândruță vă prezintă Observatorul", după care, Gabriela Vrânceanu-Firea spune pentru a nu fi... confundată cu "anunțații", deși era ceva mai
File de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12635_a_13960]
-
Aileen "Lee" Wuornos (Charlize Theron), o prostituată din Florida condamnată la moarte pentru uciderea a șapte dintre clienții săi. Filmul nu face eforturi să-și ascundă partizanatul; el împrumută o tehnică tipică documentarului (vocea lui Lee, care explică și comentează imaginile) pentru a transpune spectatorul în proximitatea personajului. Pe de altă parte, nici nu alunecă în determinism: nu elucidează conduita lui Lee doar pe baza trecutului ei (abuz sexual în copilărie, sărăcie, alungarea de-acasă etc.), ci mai degrabă arată cum
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
la asta marea putere de cumpărare a cetățenilor americani, faptul că gloanțele există la magazinul din colț, iar armele sunt mereu disponibile - filmul începe cu Moore deschizându-și un cont în bancă și primind ca bonus o pușcă - și aveți imaginea de ansamblu. Regizorul (numit de obicei propagandist cinematografic și nu documentarist din cauza vederilor sale radicale de stânga care-i permează și filmele, și cărțile) face uz de o adevărată epopee vizuală pentru a convinge folosind nu doar interviul - și, uneori
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
filmele, și cărțile) face uz de o adevărată epopee vizuală pentru a convinge folosind nu doar interviul - și, uneori, tehnici de guerilla pentru a-i prinde pe unii dintre cei intervievați ca Dick Clark, Charlton Heston) - ci și colajul de imagini documentare din război peste care defilează statistici, material filmat de camerele de supraveghere din Liceul Columbine, peste care se juxtapun auditiv înregistrări telefonice din apelurile la 911, ori desene animate. Moore nu ezită să lege violența statului (manifestată în politica
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
Johnson, fotografii, apariții publice ale secretarului, etc. Revelația filmului e faptul că protagonistul s-a opus războiului din Vietnam, care la acea vreme era numit în S.U.A "războiul lui McNamara"; rolul presei în această distorsionare e auto-evident în imagini. Violența exercitată de statul american e la fel de paradoxală ca cea la nivel individual; de pildă, McNamara consideră (citez din film) "pârjolirea a 100000 de civili japonezi, bărbați, femei și copii" - la care a participat - morală pentru că, în acest caz, moralitatea
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]