1,908 matches
-
unui sistem și nu adevărul său: "strategia fatală este deseori înțeleasă ca o evoluție catastrofică lăuntrică sistemului. În concepția mea, lucrurile stau exact invers. Înseamnă a găsi o formă de joc și de destin care să contracareze tocmai această evoluție implacabilă a sistemului"578. Aceste strategii discursive sunt prezente pe parcursul scrierilor sale, combinarea lor cu un conținut actual, racordat la schimbările din societate, determinând în mare parte efectul de viteză și de "frenezie" atribuit lucrărilor sale. 7.3. Oublier Baudrillard? Prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lumina începuturilor s-ar fi stins gradual pentru a face loc unei umbre din ce în ce mai accentuate, datorată opoziției care a apărut și s-a extins cu fiecare zi și căreia Augustus a trebuit să-i țină piept cu o duritate din ce în ce mai implacabilă. Nu se poate nega că există un sâmbure de adevăr în această afirmație. Și totuși ni se pare că această împărțire simetrică este oarecum artificială și nu corespunde cu datele istorice. Însuși D'Elia remarcă condițiile obiective apte să determine
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și nu spune că nu te poate ierta". Dar, mai ales, îmi repeta: "Gândește-te la cât de mult îți veni în ajutor Maximus; Maximus va acționa; cu zelul său de prieten, va cere ca mânia Cezarului să nu rămână implacabilă până la sfârșit și, împreună cu ai săi, nu va precupeți nici un efort, ca un frate adevărat 174; nu va trece cu vederea nici un mijloc pentru a-ți ușura suferințele""175. De obicei 176, Celsus, destinatarul ovidian al acestei scrisori, este identificat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
le sufăr toate pentru ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc este un tiran implacabil („aruncată de un tiran... În vron loc cu depărtare”). Acela care vămuiește sufletele? Iscusința lui Conachi e să țină poemul Într-un timp nedeterminat: un prezent al pasiunii. În el intră toate nuanțele temporare. Faptele s-au petrecut, se petrec
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conacului și a parcului din jur67. Luțica întruchipează deci un tip feminin radical opus cloroticei Mili, tipul femeii nesățioase, născută cu o teribilă, pătimașă poftă de viață și de toate plăcerile ei triviale. Lovinescu interpretează așadar polemic teoriile privind legile implacabile ale eredității, sugerând posibilitatea unei mai bune cinstiri a antecesorilor nu prin reproducerea mecanică a acelorași "gene", nu prin procreație, ci prin instituirea quijotescă a iluziei creatoare, care oferă omului libertatea de a reinventa trecutul și de a-și alege
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
redacției”, referent la Uniunea Scriitorilor etc. criticul de acest soi, improvizat sau specialist, Își face treaba pretutindeni cu aceeași promptitudine și autoritate: o formulă, o sentință, un paragraf, o semnătură. Fără drept de apel: butucul, iataganul - și gata. Încet-Încet, acești implacabili protagoniști au uitat și sensul meseriei lor; practica iataganului a devenit un sport În sine, anacronica unealtă ucigașă, un izvor de voluptăți, iar elaborarea sentințelor un subtil deliciu intelectual. Iată, În cutare cenaclu este condamnată nuvela unui muncitor pentrucă e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ÎMPOTRIVA EI. Ceea ce formează Înțelesul adânc al romanului e tocmai victoria asupra acestei Împotriviri. (Ă). Aci nu se bate Maftei cu Mateica, comuniștii de pe șantier cu agenții ațâțătorilor la război. Întreg poporul muncitor participă la bătălie. Fără posibilitate de scăpare, implacabil, poziție după poziție, oamenii domnului Caraman sunt izolați, dați Îndărăt, până rămân trântiți la zid ca Dona, ca Mateica, pe care Îi Înconjoară neiertătoare mânia maselor. (Ă), Forța educativă a unei cărți se bizuie În mare măsură pe capacitatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană, și pentru amestecul de civilizație și orientalism în purtarea lor zilnică - le ridiculizează însă, mai ales, în ipostazul lor de reprezentanți ai liberalismului. Și cu ce talent, și cu ce logică implacabilă! Personajele din O noapte furtunoasă, pe lângă că au atât de frapant individualitatea lor, apoi sunt și atât de simbolice! Jupân Dumitrache este clasa care dă substrat liberalismului român; Nae Ipingescu reprezintă formele noi, "guvernă-mîntul", Rică Venturiano, în calitatea lui de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la unirea cu o ființă omenească, care însă e însetată de lumină, încearcă s-o aducă pe lapona Enigel în spațiul securizant, închis, al propriei condiții, „în somn fraged și răcoare”. Prelungită imprudent, tentativa expune din nou increatul logicii aspre, implacabile a viului - care nu e alta decât consumul, alterarea, altfel spus, moartea: „Dar timpul, vezi, nu adăsta,/ Iar soarele acuma sta/ Zvârlit în sus, ca un inel”. Părăsirea paradisului inexistenței, chiar și dintr-o aspirație superioară, se dovedește tragică. Deschizându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
forțe și coeziuni net superioare. Apoi, așa cum s-a mai menționat pe parcursul studiului, raporturile de forță din perioada finală a războiului în Europa de Est au suferit reconfigurări multiple: nu conferința de la Yalta a condus la sovietizarea statelor din regiune, ci avansul implacabil al Armatei Roșii și incertitudinile substanțiale ale protagoniștilor referitoare la viitorul apropiat. În plus, un amănunt care nu cred să îi fi scăpat lui Baciu în privința condițiilor de armistițiu oferite de Stalin statelor est-europene membre ale Axei este că acestea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Moscovei, punând întotdeauna pe primul plan revoluția iugoslavă, nu pe cea mondială. Astfel, când Stalin și Dimitrov, prin intermediul Cominternului, au încercat să îl convingă pe liderul partizanilor să se alieze cu cetnicii conduși de Mihailović, s-au lovit de refuzul implacabil al acestuia. Mai apoi, tot pentru a demonstra puterilor occidentale că nu are intenția de a comuniza Iugoslavia, Stalin l-a convins pe Tito să accepte o reîntoarcere temporară a regelui Petru al II-lea în Iugoslavia, precum și formarea unui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
situația a escaladat, ele au devenit de-a dreptul revoluționare. Consider deci, și voi încerca să argumentez în această secțiune a tezei, că maghiarii au înfăptuit în 1956 o autentică revoluție, chiar dacă aceasta nu a ieșit niciodată de sub semnul unui implacabil eșec. Efemeră ca durată și ca pondere politică, revoluția maghiară a avut în schimb o importanță simbolică inestimabilă. Conform dicționarului de sociologie apărut sub egida Oxford University Press, revoluțiile reprezintă evenimente "în cursul cărora întreaga ordine politică și socială este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
păstrat deci substanța revoluționară, iar cu timpul, în loc să o piardă, cum s-a întâmplat cu celelalte regimuri leniniste est-europene, care lăsaseră garda jos și se "îmburgheziseră" conștient și/sau inconștient a sporit-o: o măsură de profilaxie disperată în fața avansului implacabil, pe toate planurile, al "burgheziei". Cultul personalității lui Ceaușescu nu reprezintă, așa cum observa și Mary Ellen Fischer (1989), decât o reacție de apărare în fața încăpățânării societății de a nu îi accepta proiectele: leninismul romantic își îngustează astfel baza de acțiune
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în cadrul conferinței, încarnând ideea romantică a lui Ceaușescu a micului "Făt-Frumos" încleștat într-o eroică luptă cu "balaurii lumii moderne" (vezi Rolul conducător al partidului...: 1972, 325-326), dar nu a reușit, spre frustrarea secretarului general al PCR, să-și depășească implacabila condiție de stat mic (sau mijlociu) și deci prea puțin relevant în cadrul logicii dihotomice a Războiului Rece. "A avut o participare fertilă și perfidă", apreciază diplomatul spaniol Jorge Fuentes, "de multe ori inoportună, înfrântă alteori, dar mereu plină de imaginație
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
r? zbunarea, revenirea ? i rena? terea duc rareori la �nviere. Rena? terile na? ionale au loc �n zilele noastre pe fundaluri diferite de cele de dup? 1914. Nimic din mo? tenirea l? sat? de Revolu? ia Francez? nu este at�ț de implacabil că na? ionalismul, care a creat o ? coal? de istorici na? ionali? ți pe parcursul secolului al nou? sprezecelea ? i �n prima jum? țațe a secolului al dou? zecilea. Au existat dou? tipuri de istorici na? ionali? ți: cei ai marilor puteri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă și stranie în măreția ei, toate acestea trimit spre, sau mai bine zis aduc spre noi tragedia antică. La al doilea film al său, Înghițitorul de săbii (1982), Alexa Visarion "recidivează" în problema relației dintre literatură și film. El a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai putem respira. Un Cehov cu sufletul la gură. La Cehov și în acest spectacol totul se duce spre țipăt. Țipătul ca stare permanentă, existențială. Starea de țipăt. Este marele strigăt de ajutor al omului în lume. Omul care suferă implacabil de inexistența sfârșiturilor. Singurul care întrerupe chinul este Sfârșitul. Lupta spune Alexa Visarion. În fond, zbaterea în gol... ... Teatrul ca experiență personală... Spațiul ca Loc de întâlnire. Pentru Alexa Visarion, teatrul se face cu suflete și cu trupuri. Dar, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de ani petrecuți într-o asiduă căutare a celor mai ascunse sensuri ale unei idealități ce pare inaccesibilă omului: perenitatea; la capătul unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală cu ghilotina implacabilă a dogmei și cenzurii comuniste (chiar și după ce N. Ceaușescu a "desființat" cenzura), Alexa Visarion reușește să se elibereze împărtășindu-ne crezul care l-a condus continuu într-o carieră de excepție, pe scenele teatrelor și pe marile ecrane: "Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nurture). B. Lipton (2001), nume cu blazon al domeniilor amintite, reechilibrează scorul în inepuizabila dispută, argumentând și rolul mediului în formarea și evoluția personalității, care în coproducție cu zestrea genetică condiționează decisiv acest proces. Aserțiunea care se degajă în mod implacabil, este aceea că existența prenatală fiind primul mediu de care are parte orice om, importanța acesteia nu mai poate fi ignorată sau bagatelizată. Operând distincția dintre procesele de creștere și cele de supraviețuire, Lipton (2001) atrage atenția că dat fiind
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sfincterian poate alimenta procesul de fixare, proces care se concretizează printr-o multitudine de trăsături: ritualism în viața cotidiană, exces de punctualitate, mânia ordinii și curățeniei, teamă maladivă față de viruși și microbi, avariția, simțul exacerbat al datoriei etc. în virtutea legilor implacabile ale dialecticii, și reversul trăsăturilor inventariate mai sus sunt la fel de posibil să-și facă apariția, atunci când disciplinarea sfincteriană se desfășoară defectuos. Uneori graba și stângăciile părinților emană din prejudecata obtuză că un eventual eșec la acest capitol (ca orice eșec
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
intrării în vigoare a Tratatului de aderare, în sensul de efecte juridice și anume, cele care sunt în mod specific menționate în acest document, în cea de-a doua categorie de implicații intră consecințele care derivă, în mod necesar și implacabil, din noua postură pe care România o are în prezent. Avem în vedere mai întâi, efectele înscrise, în mod explicit, în Tratatul de aderare, un document cadru, original, cu rol director pentru circumscrierea ansamblului reglementat; prin acesta, se proclamă că
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de viață în India, aprecia:"cauze istorice au generat, de fapt, anumite forțe motrice, care, în măsura variabilă, au operat în toate partidele politice din India de azi"; "nu am nici o ezitare în a afirma că guvernul indian actual este implacabil hotărât să facă tot ce depinde de el, pentru a preveni înființarea Pakistanului pe baze ferme"1 aprecia un comandant englez, aflat în India în aceea perioadă. Anii care au urmat declarării independenței au fost plini de situații în care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nu fără efecte răscolitoare în existența zilnică. De ce, atunci, dispunerea textelor periodice într-o cursivitate zilnică n-ar suna ca un jurnal? Fie el și intim. Și probabil chiar așa sună. Pentru că implicarea emoțională în evenimentele ce s-au succedat, implacabil, după 1989 e, în definitiv, asumarea unei subiectivități înrudite cu a jurnalului. Poate ceva mai ternă, nu și mai neimportantă în condiția pictorului ce se vrea în descendența unor Pallady, Tonitza, Șirato, în egală măsură personaje ale șevaletului, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Viața e de acceptat așa cum e, să nu-i căutăm "salvatori" în indivizii tarați genetic, dispuși s-o schimbe după mintea lor periculoasă. Bogăție și sărăcie, deșteptăciune și prostie, frumusețe și urîțenie polii între care omenirea își leagănă de milenii implacabila soartă. Resemnare? Nu. Să ne împăcăm cu gîndul că nu ne naștem egali. Că avem ce merităm. Revoluțiile puse în mișcare de indivizii tarați ai ultimului secol par să intre definitiv în amintirea neguroasă a planetei. Oricum, trăiască diferența! Ne-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putere. Istoria noastră e saturată de astfel de momente ratate prin indolență. Aducînd lucrurile spre matca acestor ultime zile, să observăm că dramele periodice, consumate în confruntarea cu natura, par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]