2,882 matches
-
ai de gând s-o repudiezi pe Gaila și s-o iei de soție pe Gundeperga!? Nu era propriu-zis o întrebare. S-a uitat la mine cu ochii injectați de mânie și a continuat să tacă. Am insistat: - Rotari, te implor. Lasă tronul pe mâna altora și hai să ne-ntoarcem la Brescia! Între putere și fericire, alege-o pe cea din urmă. Am dat să plec ca să-l las să se gândească la ceea ce-i spusesem, dar el m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a spus: - Nu. Încă nu, prietene drag. Nu trebuie să-l lași singur. Fără tine ar putea fi în pericol, fără ochii tăi vigilenți s-ar putea curând să-i deplângem moartea. Stiliano, trebuie să rămâi lângă el. Te implor din tot sufletul să nu-l lași singur! S-a așezat, punându-și mâinile-n poală. Ochii ei trădau nesomnul și ardoarea lacrimilor, tremurul neîncetat al mădularelor, fața îi era pământie și marcată de o grimasă de durere care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și jefuiau coastele. Asta însă, probabil, era o problemă mai mult a mea, căci mă durea dispariția Siriei natale. Chemați de Gundeperga, au sosit și emisari ai papei Onoriu cu scrisori îngrijorătoare, descriind acțiunile arabilor și țelurile lor. Regele era implorat să trimită un ambasador la Roma care să ducă tratative de pace. N-au avut o mai mare trecere decât cuvintele mele. Rotari a început imediat să facă planuri de continuare a războiului în ținuturile bizantine din Liguria, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari se culca cu ea într-o scârbă ce-i dădea fiori, și tu, ca o fantomă, ai existat mereu între ei doi. Nimeni dintre cei de la curte nu ți-a uitat frumusețea și grația. Eu și fiul tău te implorăm să vii cu noi și să aduci cu tine primăvara în negura înghețată din Pavia. Rotari își așteaptă nerăbdător grădina în floare. Pentru prima oară am văzut împreunate în ochii unei ființe umane disperarea iubirii și hotărârea neclintită de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și creiere spulberate pe jos, de carne care putrezește. Pe toate câmpurile de bătaie se află nori de muște acoperind cadavrele, corbi mari care smulg ochii și își iau zborul, goniți de câinii sălbatici care ling sângele închegat al muribunzilor implorând ajutor și urlând de durere, erupțiile fetide provocate de pântecele celor neîngropați, înnegrite și umflate de soare. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna, au existat viteji care au devenit fricoși din pricina unui atac de panică și lași care, cuprinși de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bizantine, din care făceau parte un emisar al papei Giovanni din Salona și tânărul Smeraldo, fiul lui Teodoro Calliopa, pe care îl eliberasem la Porto Venere și care mi-a înmânat o scrisoare de la tatăl său către mine. L-au implorat pe Rotari să se oprească, de dragul propriului regat. Drept dovezi ale bunelor lor intenții și ale sincerelor sentimente, ne-au informat despre marile dezordini de la Ravenna, pricinuite de Mauriciu, care încercase să-l dea jos cu forța pe Isacco Platone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai atent și am observat cu surprindere pulsul vinelor de la gât, neregulat și tumultuos. Iubita mea, căci astăzi am curajul s-o numesc astfel, mi-a observat panica din priviri și, emoționată, mi-a spus: - Nu vorbi despre asta, te implor. Poate fiindcă eram de-acum amândoi în vârstă, pentru prima oară a spus slujnicelor să o lase singură; iată-ne unul în fața altuia, pe scaune potrivite în nișa unei ferestre. Vara anului 651 abia începuse, și pe la al patrulea ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă fără grai în același timp. Era leoarcă de o sudoare rece, din pricina căreia șuvițele de păr i se lipeau pe frunte. I-am luat mâna în mâna mea; m-a strâns spasmodic, înfigându-mi unghiile în carne. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru a se da rotunzi, niciun om din Pavia n-a mai vrut să fie înmormântat la San Giovanni. Drept care preoții catolici, care câștigau enorm de pe urma locurilor de înmormântare, au mers la rege să se plângă de împuținarea veniturilor lor, implorându-l să ia măsuri. Ariberto s-a sfătuit cu mătușa cea pusă pe rele și care, urmărindu-și urzelile murdare, a avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ascunși în ladă. Ariberto a binevoit să ne ofere oameni din propria gardă, meniți să escorteze carul până la hotarele ducatului Benevento; nădăjduia astfel să aibă din partea lui Grimoald un pic de recunoștință. Aținându-mă în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare număr de luptători. De îndată ce escorta regelui a luat-o din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acum de el. Plângea În tăcere, ca și cum el n-ar fi existat. Și bineînțeles că trebuia să pretindă că el nu există, căci n-ar fi vrut să se umilească În prezența lui. S-ar fi târât, l-ar fi implorat, i-ar fi supt-o, dacă i-ar fi cerut lucrul ăsta - dar niciodată, niciodată, n-ar fi vrut să pară În fața lui o femeie fragilă, o victimă pentru care poți simți cel mult silă și compasiune. — Doamnă Tempesta, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le este tată, Îi adoră. Dar pe tine nu te mai adoră, te urăște. Nu te Încrede În el. Nu mai are ce să-ți spună. N-are ce bani să-ți dea. Niciodată singură cu el. — Urcă, aproape că imploră Antonio, Împingând-o spre mașină. — Nu, insistă Emma, care ezita Însă, căci nu voia să-i arate că se teme de el. Și, de fapt, nu se temea - nu ziua În amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să dispară de pe suprafața pământului, căci ei nu-i păsa deloc. Și Antonio ar fi vrut atât de mult s-o creadă, dar nu putea, uneori era atât de rănit de răspunsurile ei fugare, că o lua la palme, o implora să mărturisească - nu era nimic rău dacă-i plăcea altcineva, dar trebuia să-i spună, sinceritatea era primordială, eu te accept așa imperfectă cum ești, chiar a privi cum te schimbi pentru mine Înseamnă tot viață. Dacă mărturisea, o ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și să Îmbătrânească alături de el, să moară fericiți Împreună, la nouăzeci de ani, și nu voia să fie futută de nimeni, ea se gândea și Își dorea doar să cânte, iar el știa asta - mă rog, se certară, el țipă, imploră, amenință, ea rezistă, căci Încă se gândea că turneul În Calabria, Sicilia și Puglia alături de cântărețul acela era șansa ei de a deveni o cântăreață adevărată și nu o coristă oarecare, ce semnase un contract doar datorită picioarelor lungi, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care le avea grație genelor moștenite de la mama ei, În timp ce vocea o avea doar mulțumită ei. Antonio, terorizat de gândul că o pierdea cu adevărat - pentru că dacă ea pleca și avea succes, nu avea să rămână niciodată cu el -, imploră, protestă, se smiorcăi, se puse În genunchi, Îi sărută mâinile, dar Emma părea implacabilă, și chiar izbucni În râs la un moment dat, toate astea erau ridicole, iar ea se săturase și spuse că totul se sfârșise și Îl părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rufe. Am căzut În cada de baie. Am alunecat pe scări, locuiesc la etajul șase, știți? Nu este lift. Își aminti nopțile pe care Antonio le petrecea În sălile de așteptare alături de ea. Atent, Înțelegător, arătând un devotament impresionant și implorând-o să-l ierte, căci dacă nu o făcea ar fi murit, s-ar fi spânzurat, s-ar fi aruncat În cuțit ca un samurai. O implora să creadă că ea nu era doar mult iubita lui soție sau mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În sălile de așteptare alături de ea. Atent, Înțelegător, arătând un devotament impresionant și implorând-o să-l ierte, căci dacă nu o făcea ar fi murit, s-ar fi spânzurat, s-ar fi aruncat În cuțit ca un samurai. O implora să creadă că ea nu era doar mult iubita lui soție sau mama copiilor lui, ci Însăși viața lui. Și Emma știa că era sincer. Așteptând medicul, el Îi săruta mâinile, fruntea, părul, spunându-i că o iubea mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorbesc cu Aris. Trebuie să lămuresc lucrurile. Am nevoie de adevăr ca de aerul pe care-l respir. Unde ești, băiatul meu? Nu vreau o femeie de serviciu, nu-mi pasă, mă lipsesc, aștept Întoarcerea lui Navidad, vă rog, vă implor, tăceți. Și În sfârșit echipa condusă de Camilla reapăru de pe scări urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l ia la palme. — Salută-ți prietena și cară-te, Îi spuse. Kevin dădu Înapoi până când se lipi de perete. — N-n-nu vin, acum În-Începe baby-dansul. Camilla, Îmbrăcată În roșu, clipea mărunt, Îngrozită de brutala Întrerupere a celor doi sălbateci. Îl imploră să revină lângă monitor, căci acum dădeau cântecelul de la Digimon, și ea ceruse acea melodie anume pentru el. — E tatăl tău? șopti verișorul Camillei la urechea lui Kevin. Îl privea pe Antonio cu teamă, dezamăgit totodată. Nu mai văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l bârfești pe Antonio. — A, eu bârfesc? spuse Olimpia adresându-i fiicei un zâmbet batjocoritor. Da’ ce faci cu șorțul ăla? Ce mai faceți aici cu o babă limbută? Sunteți tineri. Mergeți și faceți dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă Emma Îmbujorată. Apoi, cu tot calmul de care era În stare, Olimpia Îi aruncă pastila. — Păpușa nu vine la cină, Îi spuse În cele din urmă. E cu el. Sublinie cuvintele cu răutate, căci nu era drept ca Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el Îi rupsese geanta. Căzuseră amândoi la picioarele obeliscului Închinat Ducelui, iar el o Îmbrățișase și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc fără voi. Ea se eliberase din strânsoarea lui și se ridicase, iar dintr-un autobuz oprit la semafor, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e așa. Cineva Întreabă dacă au adus scotch, altcineva Îi telefonează medicului legist de la un celular, altul Îi blestemă pe cei de la pompele funebre care au și sosit cu o grabă inoportună, altcineva informează agențiile de presă și ziarele, altul imploră sau plânge - polițistul palid Își șterge ochii și repetă am și eu copii, dar cum se poate... Și În timp ce sângele se scurge pe mocheta Învechită, un agent Începe să desfășoare banda galbenă pentru sechestrul judiciar și completează formularul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
goală. O dâră de asfalt cenușiu - cu linia aceea albă care se pierde În Întuneric. Ecoul sirenei continuă să se audă - din ce În ce mai Îndepărtată, din ce În ce mai estompată, mai puțin Înfricoșătoare, ca și cum nu ne-ar mai interesa. — Spune-mi că da, continuă să implore omul, ridicându-și ochii spre cer. Spune-mi că da, spune-mi că da. Acest roman Îi este dedicat Barbarei S., Angelei D. și altora pe care nu le cunosc. Povestea aceasta nu s-a Întâmplat. Faptele și personajele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-a apropiat sfârșitul bietei căprioare a cărei ochi te imploră s-o ferești, s-o ocrotești de cumplitul deznodământ. Această rugăminte mi-a ajuns la inimă. În acea fracțiune de secundă în care inima a preluat conducerea, îl împing zbierând pe tati, bietul tati al meu, să ocolească căprioara. Acel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]