1,961 matches
-
reprobabilă față de cele divine, fiind asociat greșit practicilor superstițioase de masă ale tradiției religioase a Romei. Cicero (106-43 a.Chr.), exprimându-și opinia față de religia Romei și trăirile religioase ale romanilor, le considera specifice unor muritori foarte religioși. În fața conceptului inconfundabil al religiozității romane, așa cum a fost formulat cu un secol înainte de Cristos, judecata istoriografului asupra creștinismului ca superstiție apare ca o descalificare, ca o necunoaștere a ceea ce poate fi o religie. Potrivit celor de mai sus, confruntarea dintre creștinism și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
uciderii lui Abel, scăldat de sângele fratern, nu-l va mai face părtaș pe Cain de forța binecuvântării pe care o conține. Uciderea lui Abel creează indiciul emblematic al tuturor asasinilor din istorie: atitudinea violentă a lui Cain devine amprenta inconfundabilă a tuturor războaiele de agresiune și oricărui tip de violență individuală și colectivă: orice ucigaș este fratricid și orice război este un fratricid. Autoafirmarea necontrolată, exprimată în cântul lui Lameh, ne indică o fragmentare a conviețuirii umane ce nu ține
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Fap 19, 29 și 20, 4) și despre Sergius Paulus, proconsulul Ciprului (44 p.Chr.), care, înconjurându-se anterior de niște magi, se convertește (cf. Fap 13, 7-12) în urma unor semne miraculoase săvârșite de Paul la Pafos, în fața lui. Atitudinii inconfundabile a Bisericii timpurii i s-ar putea opune Predica de pe munte care, ilustrând decalogul moral al creștinului, impulsionează virtuțile nicicând recunoscute până atunci celor umili, celor persecutați, celor drepți, celor puri și blânzi, înălțați la rangul eroi ai noii lumi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajută, alături de stilul desenului, să recunoaștem, fără ezitări, o lucrare realizată de el. Dürer imaginează ornamente grafice de o inventitate și o rigoare care vizează perfecțiunea, absolutul. Toate aceste elemente adunate alcătuiesc ceea ce noi numim stilul Dürer. Tot un stil inconfundabil are arta grafică a lui Goya. Indiferent dacă este vorba de desene sau de gravuri, întâlnim o nouă modalitate de a organiza suprafața prin contraste șocante, evocatoare, neobișnuite. La Goya, fiecare individ are un caracter precis conturat, care ne dezvăluie
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
să se armonizeze exegeza operei și cadrul teoretic avut în vedere. Alături de Simona Constantinovici, semnatara postfeței, am asistat la conturarea acestei viziuni, deloc simple, cu ezitări, neliniște, dar însoțită mereu de o bucurie specială, provocată de asumarea unui univers poetic inconfundabil. Foarte bună scriitoare ea însăși, Simona Constantinovici oferă în postfață un comentariu subtil, foarte atent la interpretările din cartea Alinei-Iuliana Popescu, pe care o numește o monografie atipică în care corola textelor exprimă un crez propriu, pe care autoarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esteticii neomoderniste, pe care urmează să o realizăm, vine să îi dea o unitate structurii ternare a lucrării, care și-a propus stabilirea unei relații hermeneutice valabile, între problematica actuală a deconstrucției, neomodernitate și felul în care o voce lirică inconfundabilă, care a fost aceea a Anei Blandiana a putut să ducă poezia românească într-o zonă a incandescenței estetice. 2. Neomodernismul și Generația '60 2.1. Context ideologic și cultural. Repere teoretice Definind generația "Labiș", într-un interviu acordat la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tineri, din deceniul șapte, cu biografia, cu imaginile, cu scriitura lor, în atâtea privințe, asemănătoare. Diferențierea literaturii care abia începuse, plătea încă prețul unor locuri comune, care dau poeziei și prozei acelor ani un izbitor aer de familie, în pofida personalității inconfundabile reunite în tablou"45. Și, cum criza identitară își are originile în copilărie, când poeta nu se regăsește pe ea însăși în propriul trup, parcă prea firav și prea mic pentru imensul suflet pe care îl poartă 46, poetei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
asta... El 1: Nu știe. Pentru că dacă se întîmplă să cîștige, iubirea asta tinde să devină o continuă petrecere zîmbăreață, o plăcere mică și de plastic... Dar dacă pierde, tocmai suferința acestei pierderi este aceea care te numește, te face inconfundabil. El n: Cum s-ar spune, marile iubiri sînt cele pierdute! El 1: Neașteptat de bine spus... El n: (iertîndu-l) Domnule, demonstrația ta e bine făcută și pare că duce la adevăr... la un adevăr... adică la acela că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de frondă, de aventură, În anii punk, autoficțiunea. Atunci cînd Barthes sau Sartre nu muriseră Încă, autoficțiunea venea În sprijinul tezei “morții personajului”, argumentînd În favoarea luării de conștiință a actului scriptural ca exercițiu autoreferențial asimptotic. Doubrovsky definește autoficțiunea cu acea inconfundabilă retorică a paradoxului pe care Derrida o va transforma În scop În sine: “Fiction, d’événements et de faits strictement réels; si l’on veut, autofiction, d’avoir confié le langage d’une aventure à l’aventure du langage [...] ou
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceartă dintre Ferrer și subalternul său care se derula Înaintea acestei fraze, n.n.) ne se prête pas à une longue digression, ne nous y éternisons pas:[urmează portretul fizic al lui Ferrer, n.n.]” Ceea ce se poate spune despre Echenoz, voce inconfundabilă a literaturii franceze contemporane, este că el dă impresia că scrie ca și cum s-ar juca pe computer. Je m’en vais este un asemenea joc pe computer. Întocmai cum se Întâmplă cu jourile virtuale, există mai multe nivele dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Eu mă reflect pe mine, În planul conștiinței mele, ca subiect; că Eu mă situez Într-un anumit raport cu ceilalți indivizi, similari mie, descoperind că sunt diferit de ei; dă ca prezență, Eu sunt o anumită persoană, unică și inconfundabilă cu ceilalți În cadrul relației eu-tu sau eu-noi. eă ca plăcere, durere sau pericol, Eu mă resimt emoțional, dar, concomitent, Îl simt În plan emoțional și pe celălalt, după cum și El mă simte pe mine. Rezultă din cele de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dintre persoane, sau dintre om și Dumnezeu, eu mă regăsesc În tine și tu te regăsești În mine, Într-o relație de reciprocitate totală, de dăruire, dar În care cele două persoane, deși se interiorizează reciproc, rămân totuși independente și inconfundabile. Este, completare reciprocă. O sursă de trăiri și experiențe sufletești noi, permanente, o stare de echilibru Între persoane, alimentată de un flux emoțional continuu. Deși iubirea este un sentiment sufletesc și moral specific uman care se stabilește Între două persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cosmică, între aparențele și esențele fie ele biologice, neurologice ori pur naturale din universul ce ascultă, orice s-ar spune, de o coerență universală: "zăpada/ și creșterea vertiginoasă a maselor celulare/ în plămâni sau inimă sau tegumente / un roz violaceu (inconfundabilă culoare!)/ invadându-te dinăuntru// Întoarcerea, graba materiei în sine însăși / fascinantele găuri negre ale Universului pictate/ de ochiul Marelui Arhitect// Sistolă diastolă/ după legea eternă a creșterii și descreșterii/ Materiei Puterii Neoplasmului" (Pastel). Sau: " Timpul/ vine de pretutindeni și mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
laboratorul acesta, așa rece-științific, așadar alienant, cum îl resimte adesea, poetul devine stăpânul absolut al stilurilor și registrelor pe care arată că le poate mânui cu abilitate, dovedindu-se capabil să dea experimentelor celor mai izbutite o notă de șarm inconfundabil, precum aceea din savurosul melting pot rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
piață, discret delimitată, ca o republică a democrației, una din care comunismul a fost expulzat fără drept de apel. Revoluția e în mers, tinerii sunt cei care o fac și o cântă, grația lor juvenilă îi conferă un aer aparte, inconfundabil, la acest sfârșit de secol tragic. "Nu cedăm" e cuvântul de ordine, iar "victorie" speranța comună a locuitorilor acestei republici cu program antitotalitar. Din balconul unde vorbitorii se perindă mereu, de la 21 aprilie, un discurs colectiv s-a înfiripat între
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
schimbă titlul în „Ateneul literar”, numărul 10 poartă titlul „Ateneul”, iar la numărul 13 se revine la titlul inițial. Deși marcată de un oarecare provincialism, datorat în primul rând lipsei unor colaboratori de prestigiu, revista se distinge totuși prin amprenta inconfundabilă lăsată asupra ei de poetul George Bacovia. Acesta, împreună cu celălalt redactor, Gr. Tăbăcaru, i-a imprimat un caracter modern, definit de opțiunea limpede pentru estetica simbolistă. Asumarea acesteia transpare fără echivoc atât din câteva texte critice semnate de Gr. Tăbăcaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
regimul fabulosului. Item 2: prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente de structură și de compoziție În structurile sale narative se regăsesc toate motivele literare ordonatoare și formulele caracteristice basmului din folclor, având însă un „relief“ stilistic inconfundabil. Astfel, incipitul este supramarcat printro dublă „intrare“ în universul ficțional. Fiecare „prag“ al intrării în lumea basmică este semnalat prin sintagma Amu, cică... Finalul canonic (motivul nunții împărătești) este însoțit de formula de încheiere, particularizată prin nota de umor: Și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Dar cu prea multă dorință să vii, să-mi alinți, Bruna fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu.” (Biografie) Remarcabilă rămâne la N. Labiș păstrarea în filtrele memoriei a atmosferei de acasă, a memoriei inconfundabile ale unui ținut; „aerul tare al munților erupe precum aburii încălziți din vasul de înaltă presiune. Virtuțile senzitive ale liricii labișiene fac să se conserve în memoria mirosului ori a văzului crâmpeie de autentică viață epuizată pe cadranul timpului”. Situat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
DESTINATOR. Dacă-i spun cuiva o poveste, sînt enunțătorul ei, și dacă el/ea îmi spune o poveste în schimb, el/ea este enunțătorul. ¶Greimas, Courtés 1976, 1982. epilog [epilogue]. O secțiune finală în unele narațiuni, venind după DEZNODĂMÎNT și inconfundabilă cu el. Epilogul contribuie la deplina înțelegere a intenției operei. ¶Martin 1986. Vezi și PROLOG. episod [episode]. O serie de evenimente conexe, ieșind în evidență din (seriile de) evenimente învecinate din pricina uneia sau a mai multor trăsături distincte, prezentînd o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau ale vanității se ascunde un personaj complex și contradictoriu. Caracterul, întâlnirile și experiențele sale, mai mult sau mai putin miraculoase, capacitatea de a crea situații originale, intensitatea pasiunilor pe care le inspiră sunt numeroase semne distinctive care o fac inconfundabila. Gérard Bauer generalizează în felul următor centrele în jurul cărora gravitează interesele Parizienei: "La femme de Paris, comme l'enfant païen, devrait être placée sous l'invocation de quatre divinités: la puissance, l'amour, la fortune, la nécessité. Elle passe en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mare efervescență intelectuală. Odată cu romantismul și, îndeosebi, cu idealismul german, apar semnificative mutații valorice. Autorul își definește și metoda de lucru, numind-o interpretativ-configurativă. Se oferă, așadar, altceva decât istoria unor universalii conceptuale sau arhiconcepte, al căror destin a marcat inconfundabil cultura occidentală, fixându-i semnalmentele. Și anume, o analiză a sistemelor de termeni constituite prin asemănări de familie (cu o formulă împrumutată de la Ludwig Wittgenstein) și gravitând în jurul unor termeni-pivot: puterea, jocul, mimesis-ul, poezia ș.a.m.d. Datorită tensiunilor inevitabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
creației autorului; b. în cadrul literaturii române; c. (eventual) în perimetrul literaturii universale; 13. modul cum a construit autorul această lume fictivă (adică lumea operei literare); 14. implicarea autorului în această lume nou creată; 15. elemente care particularizează opera, o fac inconfundabilă; (originalitatea operei din toate punctele de vedere: alegerea modalităților de expresie, forma, tematica etc.); 16. felul cum se creează emotivitatea, emoția (1.) a autorului; (2.) a cititorului; 17. perspectiva apropierii de alte arte (pictură, muzică, arhitectură, etc.); 18. intriga; interdependența
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
estetic al unei opere literare nu rezidă în ceea ce se numește, în mod obișnuit, conținutul ei; - prin conținut înțelegem ideile și emoțiile transpuse într-o operă literară; - conținutul operei literare îl formează realitatea obiectivă, transpusă subiectiv (într-o imagine unică, inconfundabilă); - conținutul (ideologic, emoțional etc.) provine Ț în mare măsură Ț din: 1. concepția scriitorului față de lume și viață; 2. atitudinea lui față de realitatea prezentată; - forma operei literare este modul de organizare a conținutului. Imaginea artistică - este mijlocul artistic (!! nu științific
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
eroică, neavând aproape niciodată legătură totală cu adevărata sa biografie, reală sau istorică; - caracterele sunt neschimbate (nu evoluează, nu se nuanțează); - personajele sunt caracterizate prin câteva trăsături comune;simple notații caracterizatoare; - diverse nuanțe apreciative. (!!) dar în așa fel, încât devin inconfundabile;haiducul nu acționează dintr-un exces de forță sau disponibilitate eroică (așa cum face eroul din basm); ci dintr-un noncomformism social integral, sau din necesitatea de a face dreptate socială sau națională; (!!) de remarcat: umanismul și patriotismul său; - primește ajutor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
se supun unui joc, de fapt unui pact inițiat de hangiu (adevărat maestru de ceremonii): vor spune fiecare câte două povești pe cale. Personajele feminine din grup sunt mai puțin numeroase, doar trei: o stareță, o maică din suita ei și inconfundabila târgoveață din Bath. Dacă primele două țin de lumea canonică, a Bisericii, cea de-a treia este profund laică, de un pitoresc aparte, dând culoare și farmec întregii adunări. Chiar din Prologul general, naratorul ține să și caracterizeze succint personajele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]