KorAP: Find »[drukola/base=incrimina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...90 >

2,250 matches

Corola-website/Law/258028_a_259357

cele ce preced. Faptul recuperării sumelor ce reprezintă obiectul obligației fiscale (acciză), respectiv vamale exclude posibilitatea reținerii, în concurs, și a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 . Această infracțiune incriminează ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile dacă s-a realizat în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 , obligațiile fiscale sunt cele prevăzute exclusiv de Codul fiscal și Codul

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
296^1 din Codul fiscal la nivelul organelor de urmărire penală și al organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală; - reglementarea unor noi infracțiuni în Codul vamal. Prin aceeași Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 54/2010 a fost incriminată infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal ca infracțiune asimilată infracțiunii de contrabandă. Articolul 270 alin. (3) din Codul vamal incriminează colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
infracțiuni în Codul vamal. Prin aceeași Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 54/2010 a fost incriminată infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal ca infracțiune asimilată infracțiunii de contrabandă. Articolul 270 alin. (3) din Codul vamal incriminează colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, asimilând faptele enumerate cu infracțiunea de contrabandă și prevăzând

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
cât și a obligației vamale, opinăm că nu se poate reține, în concurs cu cele două infracțiuni analizate mai sus, și infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 . Această infracțiune incriminează "ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile" realizată "în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale". Articolul 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 definește noțiunea de "obligații fiscale" ca reprezentând "obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut dosarul în pronunțare asupra recursului în interesul legii, stabilind următoarele: Articolul 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 incriminează fapta de evaziune fiscală, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete [...] și se sancționează cu închisoare de la 1 an la 4 ani. Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea nr. 241/2005 și, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalități concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
a 10.000 de țigarete [...] și se sancționează cu închisoare de la 1 an la 4 ani. Pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea nr. 241/2005 și, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalități concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea plății taxelor datorate este, așadar, incriminată atât în Codul fiscal, cât și în Legea nr. 241/2005 , respectiv

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
în Codul fiscal, cât și în Legea nr. 241/2005 , respectiv în Codul vamal. Astfel, infracțiunea din Codul fiscal [art. 296^1 alin. (1) lit. I), deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă proveniența acestor bunuri este contrabanda, se va reține numai

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
descrisă ca atare în elementul material din conținutul constitutiv. În plus, infracțiunea din Codul vamal are în vedere un scop specific, și anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului. Astfel, deși infracțiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeași conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
Codul vamal are în vedere un scop specific, și anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului. Astfel, deși infracțiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeași conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeași conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă. Elementul material al infracțiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
contrabandă, infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă, care include deținerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă proveniența acestor bunuri este contrabanda. Contrabanda, atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei

DECIZIE nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii vizând problema de drept: "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.". In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/258028_a_259357]
Corola-website/Law/258358_a_259687

Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003. Ratificând prin Legea nr. 27/2002 Convenția penală privind corupția a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, statul român și-a asumat obligația de a incrimina corupția activă și corupția pasivă a membrilor adunărilor publice naționale. Astfel, potrivit art. 4 din Convenție, fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
1999, statul român și-a asumat obligația de a incrimina corupția activă și corupția pasivă a membrilor adunărilor publice naționale. Astfel, potrivit art. 4 din Convenție, fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2 (corupția activă a agenților publici naționali) și art. 3 (corupția pasivă a agenților publici naționali), dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice naționale care exercită puteri

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
publice naționale care exercită puteri legislative sau administrative. Prin exceptarea de la dispozițiile art. 147 din Codul penal și de la dispozițiile art. 175 din noul Cod penal a persoanelor care au calitatea de deputat și senator este încălcată obligația de a incrimina corupția membrilor adunărilor publice naționale, prevăzută în art. 4 din Convenția penală privind corupția și, în consecință, sunt încălcate dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție. Ratificând prin Legea nr. 365/2004 Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
și, în consecință, sunt încălcate dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție. Ratificând prin Legea nr. 365/2004 Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, statul român și-a asumat obligația de a incrimina corupția agenților publici naționali, conform art. 15 din Convenție, alături de alte fapte precum "sustragerea, deturnarea sau altă folosire ilicită de bunuri de către un agent public" (art. 17), "traficul de influență" (art. 18) sau "abuzul de funcții" (art. 19). În conformitate cu dispozițiile

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
nivelul său ierarhic;"[...] Prin exceptarea de la dispozițiile art. 147 din Codul penal și de la dispozițiile art. 175 din noul Cod penal a unor funcții alese, contrar dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, este încălcată obligația de a incrimina corupția agenților publici naționali, prevăzuta în art. 15 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, având în vedere definiția noțiunii de "agent public" cuprinsă în Convenție, precum și obligația de a incrimina fapte precum cele prevăzute în art. 17-art. 19 din aceeași

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
1) și (2) din Constituție, este încălcată obligația de a incrimina corupția agenților publici naționali, prevăzuta în art. 15 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, având în vedere definiția noțiunii de "agent public" cuprinsă în Convenție, precum și obligația de a incrimina fapte precum cele prevăzute în art. 17-art. 19 din aceeași Convenție. II.1. Cu Adresa nr. 2/6722 din 12 decembrie 2013, Secretarul general al Camerei Deputaților a trimis Curții Constituționale sesizarea formulată de 50 de deputați aparținând grupului parlamentar

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
254 (Luarea de mită) sau art. 256 (Primirea de foloase necuvenite). ------------- *4) Codul penal din anul 1865, fiind inspirat de Codul penal napoleonian, reglementa doar luarea de mită și traficul de influență. Mai târziu, Codul penal din anul 1937 a incriminat și darea de mită. Primirea de foloase necuvenite nu era reglementată distinct, aceasta constituind o variantă a infracțiunii de luare de mită. Codul penal din 1968 a făcut un pas înainte în reglementarea infracțiunilor de serviciu/corupție, astfel că, alături de

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
constituind o variantă a infracțiunii de luare de mită. Codul penal din 1968 a făcut un pas înainte în reglementarea infracțiunilor de serviciu/corupție, astfel că, alături de infracțiunile de luare de mită, dare de mită și trafic de influență, a incriminat și infracțiunea de primire de foloase necuvenite. Aceste tipuri de infracțiuni au cunoscut modificări importante prin Legea nr. 65/1992 pentru modificarea și completarea Codului penal, privind unele fapte de corupție, iar prin Legea nr. 278/2006 a fost incriminată

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
incriminat și infracțiunea de primire de foloase necuvenite. Aceste tipuri de infracțiuni au cunoscut modificări importante prin Legea nr. 65/1992 pentru modificarea și completarea Codului penal, privind unele fapte de corupție, iar prin Legea nr. 278/2006 a fost incriminată și fapta de conflict de interese. În plus, calitatea de funcționar public/funcționar ca subiect activ al infracțiunii este cerută și în cazul altor infracțiuni prevăzute în Codul penal, cum ar fi delapidarea, prevăzută de art. 215^1 din Codul

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
România prin Legea nr. 27/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, prevede că fiecare parte - stat semnatar al convenției, adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenții săi publici sau persoanei membre a unei adunări

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
aleși sau numiți la nivelul adunărilor, regionale sau naționale, care exercită puteri legislative sau administrative. Dispozițiile art. 4 - Corupția membrilor adunărilor publice naționale au următorul conținut: "Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2 și 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice naționale care exercită puteri legislative sau administrative." Potrivit Raportului explicativ al Convenției penale privind corupția

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
-i revin din tratatele la care este parte." Astfel, ratificând sau aderând la convențiile internaționale menționate în prealabil, statul român și-a asumat obligația de a respecta și transpune întocmai prevederile internaționale în dreptul său intern, și anume obligația de a incrimina corupția activă și corupția pasivă a persoanelor care se circumscriu categoriilor "agent public"/"membru al adunărilor publice naționale"/"funcționar național"/"ofițer public", noțiuni care au corespondență, în dreptul penal român, în noțiunile de "funcționar public"/"funcționar". Mutatis mutandis, Curtea reține aceleași

DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258358_a_259687]
Corola-website/Law/258362_a_259691

Europene la 26 mai 1997, respectiv Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003], statul român și-a asumat obligația de a respecta și transpune întocmai prevederile internaționale în dreptul său intern, și anume obligația de a incrimina corupția activă și corupția pasivă a persoanelor care se circumscriu categoriilor «agent public»/«membru al adunărilor publice naționale»/ «funcționar național»/«ofițer public», noțiuni care au corespondență în dreptul penal român în noțiunile de «funcționar public»/«funcționar»." Prin urmare, având în vedere

DECIZIE nr. 3 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi pct. 5 şi art. II pct. 3 şi pct. 5 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative. In: EUR-Lex (2014) [Corola-website/Law/258362_a_259691]