2,126 matches
-
duce la o discontinuitate între centrul privilegiat și ceilalți, între Eu și Ceilalți. O perspectivă interesantă propune Gary Varner 130. Acesta, respingând holismul, formulează teza că numai organismele vii considerate în mod individual au interese morale. El își numește perspectiva "individualism biocentric" și o consideră non-antropocentrică și mai cuprinzătoare decât perspectiva inițială a susținătorilor drepturilor animalelor. Varner 131 deosebește între antropocentrismul evaluativ și antropocentrismul axiologic, acceptându-l pe cel de-al doilea. Antropocentrismul evaluativ definește omul ca ființă valorizatoare și elimină
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ne-ar fi de folos în teoria mediului, dar ar fi importantă pentru o discuție despre animale domestice, captivitate și animale sălbatice. Din această perspectivă, consideră Varner, teoreticienii mediului și teoreticienii drepturilor animalelor ar găsi o platformă comună pornind de la individualismul moral al intereselor. Voi reveni puțin mai încolo asupra acestei distincții dintre abordarea propusă de apărătorii drepturilor animalelor și teoreticienii mediului. O critică a presupozițiilor la un nivel maximal de acuratețe este întreprinsă de Schulman 230. Potrivit acestuia, susținătorii drepturilor
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
combinație tripartită. El vorbește despre o ruptură profundă între drepturile animalelor și etica holistă a mediului 238. Problema teoretică majoră o reprezintă faptul că cele două teorii pornesc de la presupoziții fundamental diferite: în timp ce teoria drepturilor animalelor își asumă presupozițiile specifice individualismului, etica mediului se bazează pe o abordare holistă. Callicott consideră că land ethic a lui Aldo Leopold este paradigma eticii mediului. Ideea lui Callicott a stârnit numeroase comentarii. Unii autori au accentuat divergențele, alții au încercat să găsească temeiuri pentru
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
intereselor, adică egalizarea lor. Altfel, am ajunge la consecințe inacceptabile din perspectiva intereselor omenești și am defini drept conflict de interese egale o situație de felul celei descrise de Singer în care șobolanii mușcă niște copii. Se ajunge la trivializarea individualismului biocentric. De aceea, extinderea sferei moralității nu trebuie să excludă prioritizarea intereselor. Dar o asemenea ierarhizare creează alte probleme. Ne putem întreba cu privire la legitimitatea gradelor diferite ale unui drept precum cel la bunăstare. Ce anume ne îndreptățește să susținem că
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în cazul în care la nivelul ecosistemului trebuie păstrat un anumit echilibru și despre permisivitate în cazul unor specii care nu presupun riscul de a pune în pericol echilibrul ecosistemului. O perspectivă utilitaristă poate duce la încurcături în raport cu dilema dintre individualism și holism. Pe de o parte, vom susține interzicerea vânătorii pentru că nu vrem să aducem prejudicii indivizilor, pe de altă parte, dacă suntem partizanii conservării vieții sălbatice ca întreg, vom adopta o atitudine managerială și vom încerca să minimizăm suferința
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
principii în diversele activități. Se discută despre responsabilitatea individuală și cea colectivă față de mediul înconjurător, inclusiv despre responsabilitatea socială corporativă. Principalele principii teoretice care ghidează această schimbare sunt precauția, subsidiaritatea și non-reciprocitatea. Menționez că poziții teoretice diferite, așa cum ar fi individualismul și holismul etic, ori eliberarea animalelor și teoria mediului, pot fi conciliate la nivel practic prin luarea unor decizii manageriale care să convină ambelor părți. Altfel spus, pe baze teoretice diferite putem lua aceleași decizii manageriale. Teza convergenței susține că
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mediu și propun construirea unor sisteme sociale centrate ecologic. Sarkar 342, pornind de la o analiză holistă a societății, ia în discuție alternativa eco-socialism sau eco-capitalism și alege eco-socialismul. Alți autori, între care Alan Carter 343, iau ca punct de pornire individualismul, ajung la concluzii antietatiste și propun desființarea statelor. Și proiectele politice creștine, fiind antropocentrice, sunt împotriva ecocentrismului. Ecocentrismul ar intra în conflict cu valoarea identității naționale. Alți autori propun o rezolvare globală sub egida ONU344. Astfel, s-ar ajunge la
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
actuale, are mai degrabă rolul de a asigura satisfacerea dorințelor, nevoilor și intereselor cetățenilor decât să-i facă pe cetățeni mai buni. Și statul liberal s-ar supune aceleiași cerințe, scopul său fiind să asigure bunăstarea cetățenilor și apărarea valorilor individualismului, precum libertatea și proprietatea privată. Și în fixarea locului ecologismului în spectrul politic ne poate fi de folos distincția dintre două moduri de a vedea relația dintre om și natură, într-un sens slab și într-un sens tare. Într-
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
To conclude, we discuss a case study - the Roșia Montană gold mining project - where principles of environmental ethics are applied. The list of bibliographical references is included at the end of the volume. Keywords: Environmental ethics, sphere of morality, ethical individualism and holism, anthropocentrism and biocentrism, animal liberation, indirect duties, "deep ecology", sustainable development, global ethics Résumé Éthique de l'environnement Arguments raisonnables et notes critiques Cet ouvrage propose une approche systématique et compréhensive du domaine de l'éthique de l
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
exploitation minière de Roșia Montană - où on applique des principes de l'éthique de l'environnement. Une collection de références bibliographiques utilisées dans cet ouvrage est présentée à la fin du volume. Mots-clés: Éthique de l'environnement, sphère de la moralité, individualisme et holisme éthiques, anthropocentrisme et biocentrisme, libération des animaux, devoirs indirectes, "écologie profonde", développement durable, éthique globale În aceeași serie, au mai apărut (selectiv): • Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga, Valică Mihuleac • Anul 1600. Cenzura imaginarului științific la începutul modernității
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pune în balanță viața unui om și viața unui șarpe. 95 Garrett Hardin, "The Economics of Wilderness", în Natural History, 78, 1969, p. 176. 96 De exemplu, Varner formulează o alternativă individualistă la holismul susținut de teoreticienii mediului, așa-numitul "individualism biocentric". 97 Edgar Morin, L'an I de l'ére écologique: la Terre dépend de l'homme qui dépend de la Terre. Et dialogue avec Nicolas Hulot, Edition Tallandier, Paris, 2007, p. 29. 98 Ibidem, p. 14. 99 Ibidem, p. 20
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
observe. (17.08.2009) Instituțiile - cheia schimbării Doi amici, un pictor și un poet, zâmbesc sardonic ori de câte ori le spun că șansa schimbării nu e În oameni, fie ei și providențiali, ci În instituții, structuri, grupuri profesionale. „Grupuri, hm!” Adepți ai individualismului, egolatri ca toți creatorii, nu au Încredere În munca de echipă ori În beneficiile vieții instituționale, prezervând doar producția minții capabile de efort și creație singulară. toate realizările importante, În societățile moderne, insist, sunt operă colectivă. „Colectivă, hai?” Și iar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pragmatismului, dezamăgirii și indignării politice? „Formele fără fond” junimiste, crede Marino, au o rădăcină „ancestrală” de care poate nici fondatorii curentului n-au fost conștienți. N-avem competența psihosocială a cooperării, echipei, construcției (sociale, economice, de idei), avem, În schimb, individualism și egoism, structuri autoritare paternaliste, cutume patriarhal-tradiționale, solidarități de clan. În relațiile dintre șefi și subalterni nu se invocă competența și nu se practică competiția, ci se cere un hatâr, o favoare, un avantaj pentru „un om de-al nostru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Orice poziție de putere Înseamnă și tranzacție, negociere, schimb personalizat de servicii. Dacă n-ai ce oferi, ești „pierdut”, n-ai nici o perspectivă de succes. Concluzia lui Adrian Marino: suntem marcați de o ereditate socială profundă, organică, structurală, de un individualism care exclude capacitatea de a munci sistematic și organizat În echipe, Într-o disciplină colectivă a solidarizării și construcției. Pot confirma această teză cu exemple din experiența proprie și a altora care au Încercat construcții instituționale durabile după 1989. toți
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a munci sistematic și organizat În echipe, Într-o disciplină colectivă a solidarizării și construcției. Pot confirma această teză cu exemple din experiența proprie și a altora care au Încercat construcții instituționale durabile după 1989. toți s-au lovit de individualism, de tendințe centrifuge care se drapau În proiecte personale, dar beneficiind de resursele obținute prin munca și efortul celorlalți. Efectul personalizării vieții sociale și comunitare: românii (aici ar trebui să precizăm: unii, mulți, o parte) nu aderă la ideea de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Dar desființarea lor lipsește partea cea mai săracă a comunității rurale de mijloacele tradiționale de existență. Drepturile de uzanță (spicuială, dreptul de pășunat și folosirea pădurilor și a pășunilor comunale) constituiau singurele posibilități de a supraviețui. Pentru acești oameni săraci, individualismul agrar, inseparabil de înnoire, constituie deci un pericol împotriva căruia ei se opun, uneori cu forța, împiedicînd în felul acesta acțiunea de împărțire a bunurilor comunale și de împrejmuire a pămînturilor. Avansată în Anglia, începută în Franța, în Italia sau
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
-o rezumă astfel: Tocqueville pleac? de la o reflec?ie istoric?, care este o ipotez? asupra evolu?iei societ??îi occidentale ?i anume aceea c?, �nc? din Evul Mediu, Europa cunoa?te un impuls irezistibil spre libertate ?i egalitate, care favorizeaz? individualismul, ajung�ndu-se la o anumit? nivelare a condi?iilor. Democra?ia, �n forma ei american? său francez?, s-ar �nscrie �n aceast? mi?care. Tocqueville, eruditul ?i omul politic Acest aristocrat, magistrat de meserie, descindea prin mam? din Malesherbes (ministrul
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
apare că un r?spuns la industrializarea for?at? ?i la doctrinele care pretindeau s? o justifice; argumentele sale s�nt mai mult de ordin moral dec�ț economic. Este un socialism esen?ialmente comunitar, care caut? s? rup? cu individualismul societ??îi burgheze, propag�nd modele de societ??i alternative. �n Sco?ia, Robert Owen (cu cooperativele de consum), �n Fran?a, Charles Fourier (cu falansterul), Prosper Enfantin, cap de serie al bisericii saint-simoniene ?i chiar Pierre-Joseph Proudhon (cu federalismul
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cauza acestuia. Propun�nd un model (sau un �tip-ideal�) care are meritul de a simplifica rela?iile �ntre fenomenele amintite �ngro?�ndu-le, el avanseaz? subtil ipoteza c? protestantismul a putut furniza capitalismului diverse elemente esen?iale (cum ar fi cultul individualismului, gustul efortului �mpins p�n? la ascetism, ra?ionalitatea conduitelor economice sau dezvr?jirea lumii, evocat? mai �nainte) care disting net capitalismul european la originile sale ?i-i justific? superioritatea intrinsec? fă?? de lumile concurente, mai ales fă?? de cele
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
rile lui Vierkandt �l situeaz? pe acest universitar berlinez venit din etnologie (Vierkandt, 1896) la r?scrucea unor influen?e multiple din care �ncearc? o sintez?. �mpreun? cu Simmel, d? că sarcin? sociologiei definirea �formelor� primordiale ale socialului, dar respinge individualismul ?i pozitivismul. El refuz? s? reduc? socialul la ac?iunea reciproc? a elementelor componente ?i prefer? s? văd? esen?a socialului nu �n grupul �nsu?i, ci �n �dispozi?iile sociale� (precum instinctul de supunere sau cel de c?utare
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Convins de rolul istoric al unei sociologii a c?rei voca?ie era aceea de a permite actualizarea valorilor colective, el s-a ar?tat favorabil nazismului. La Viena, aceea?i grij? l-a f?cut pe Spann s? opun? individualismului societ??ilor cu clase purt?toare de anarhie sau de machiavelism, universalismul societ??ilor ordinii (Stande), singurele care permit omului s? se realizeze (1914), ?i pe care el sper? s? le văd? restaurate (1931). �n?elegem de ce lucr?rile lui
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
i emergen?a unui punct de vedere structural care nu se intereseaz? de actorul social dec�ț ca loc de interiorizare ?i de exercitare a mecanismelor de reglare ?i control proprii sistemului; de unde, referirile la structuralismul lui Durkheim ?i la individualismul lui Weber, la biologia lui Cannon ?i la antropologia lui Linton, la psihanaliza lui Freud ?i la cibernetică lui Wiener� Ascensiunea opozi?iilor Hegemonia parsonsian? ?i, dincolo de ea, a func?ionalismului fac, la sf�r?ițul anilor cincizeci, obiectul unor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ia prestigiului (1979). Aceast? paradigm? � care se �ntoarce la concep?iile �presociologice� ale ac?iunii sociale [11] � cunoa?te o larg? posteritate �n lumea occidental? sub forma teoriilor neo-utilitariste ale �alegerii ra?ionale� (Heath, 1976; Elster, 1986) sau sub forma �individualismului metodologic� (O'Neill, 1973) pentru care preferin?ele ?i/sau constr�ngerile actorilor explic? conduitele lor. �mbog??ițe prin teoria economic? ?i prin cea a jocurilor (Schelling, 1963) aceste teorii au intrat �n c�mpul sociologiei politice (Buchanan ?i Tulbock
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Crozier s-a extins la societatea global? (1970, 1979, 1980, 1987) pentru a-i identifica �blocajele� ?i condi?iile dezvolt?rîi capacit??ilor colective de inovare (a se vedea ?i: Gremion, 1976; Sainsaulieu, 1977; Dupuy ?i Thoenig, 1983; Reynaud, 1989). ��Individualismul metodologic. Dup? Raymond Boudon (1979; Boudon ?i Bourricaud, 1982) (membru al Institutului ?i profesor la Sorbona), aceast? paradigm? poate fi rezumat? �n formulă: M�=�M{m[S(M')]}, adic? orice fenomen social M este o func?ie de agregare a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
al criticii sale la adresa birocra?iei, Boudon �l revendic? �n mod expres � at�ț pentru premisele individualiste pe care le-a decelat la acestă, pentru nominalismul s?u fundamental, c�ț ?i pentru demersul �comprehensiv� replasat �n cadrul utilitarismului anglo-saxon. �Individualismul metodologic� reanim? de asemenea pe Tarde antisociologistul, afl? �n Durkheim un practician timid al metodei comprehensive, recunoa?te lui Pareto intui?ia efectelor perverse ?i face dreptate formalismului lui Simmel. Nu traduc toate acestea marea deschidere a sociologiei franceze, chiar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]