3,661 matches
-
plasa (structural) sub semnul focului -, al focului primordial; de un astfel de foc "depinde căldura sau răceala poeziei" de el și de "verbele" lui. Unii și-au revelat identitatea sub impulsul apei (Eminescu, Shelley, Elytis), ori sub acela al pământului. Individualități repetitive, mulți au scris în interiorul unui limbaj consacrat, stabilizat, impersonal, operând cu esențe gata-făcute; aceștia, numai continuatori, s-au topit netulburați în matca înaintașilor. La poetul Elegiilor, performant în cele mai variate partituri, amuzat să reorchestreze forme erodate, desuete ori
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai densă, însumează milioane de voci; obișnuitului Eu liric, subiectivității extreme i se substituie plurarul Noi, proces răspunzând parcă unei sugestii a lui Blaga (din Stiluri fundamentale) despre o etică a anonimatului. Potrivit lui Blaga, dintr-o atare etică decurge "jertfirea individualității ca individualitate și prefacerea ei în forță, pusă în serviciul unui gând care o întrece". O Baladă de Nicolae Dabija, text cu suport transindividual are anvergura unei impozante corale; suflul tonifiant al mulțimilor trece în primul plan: Cât Luceafărul răsare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însumează milioane de voci; obișnuitului Eu liric, subiectivității extreme i se substituie plurarul Noi, proces răspunzând parcă unei sugestii a lui Blaga (din Stiluri fundamentale) despre o etică a anonimatului. Potrivit lui Blaga, dintr-o atare etică decurge "jertfirea individualității ca individualitate și prefacerea ei în forță, pusă în serviciul unui gând care o întrece". O Baladă de Nicolae Dabija, text cu suport transindividual are anvergura unei impozante corale; suflul tonifiant al mulțimilor trece în primul plan: Cât Luceafărul răsare Și în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conștiința elevilor notele pe care le primesc, la stările sufletești pe care acestea le provoacă, la atitudinile pe care le adoptă elevii ca urmare a notelor primite față de obiectul respectiv, față de învățătură în general, față de profesori. Cunoașterea de către educatori a individualității fiecărui elev, a modului cum reacționează față de aprecierile profesorilor, a atitudinii pe care o adoptă ca urmare a acestor aprecieri ni se pare o chestiune deosebit de importantă, fapt care ne-a determinat să o abordăm în lucrarea de față. O
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ciclului de învățământ în care lucrează, să-și proiecteze mental tipul de personalitate pe care dorește să-l realizeze din elevii săi, adică să-și reprezinte fizionomia caracterială a fiecărui învățăcel. Se știe că orice copil sau adolescent este o individualitate cu trăsături distincte, în plin proces de formare, care trebuie cunoscute și dezvoltate. Pentru aceasta este necesar ca dirigintele să fie cât mai mult timp împreună cu elevii în cele mai diferite activități: plimbări, jocuri, vizite la muzee, expoziții, vizionări de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
psihice stabile, rotunjite într-un întreg, emblematice pentru personalitatea omului, este cunoscut sub numele de caracter. Trăsăturile de caracter imprimă individului manifestări, comportamente și atitudini constante, specifice. Nu există două persoane cu structuri caracteriale identice, după cum nu se află două individualități aidoma. Caracterul este componenta esențială, definitorie a personalității, care o aureolează sau o umbrește, este pentru oameni geniul bun sau rău - spune Epicharmus. Un caracter frumos, bine împlinit și statornicit, dă valoare și prestigiu persoanei care îl are. Cunoașterea caracterului
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
distinct în spiritul uman. Ele rămîn mereu interioare cît privește existența individuală, dar determină tot ce o caracterizează. Astfel, existența individuală nu este decît expresia acestor idei universale (ca la Platon), acestea fiind însă pur inteligibile doar în calitate de realități interioare. Individualitatea depinde de aceste Idei legate de spirit, dar care nu pot fi manifestate integral la nivel individual, nu pot ieși din existența lor pură (Psyche-ul platonician), nici în timp nici în afara timpului. Legătura dintre legea universală și ființa individuală este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sale, născute din Verbul Său, al Nenumitului care creează continuu, la infinit. La El nu se pune problema identității, Este-Cel-Care-Este. În schimb, problema se pune, uneori cu acuitate, la tot ce este creat. Vrem fiecare să fim cineva, distinct, o individualitate și să ne afirmăm ceea ce considerăm a fi identitatea noastră. Dacă cineva ne-ar spune că suntem parte din Cel-Care-Este, am avea probleme să acceptăm. Toate acestea se întîmplă pentru că funcționăm pe un ego hipertrofiat, care este, de fapt un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sedentarizat doar kalmucii. Comunică, spre sud, cu vastele întinderi micro asiatice sau iraniene unde platourile înalte alternează cu masive având o orogeneză complexă. Astfel se explică pulverizarea masei umane în zona caucaziană într-o multitudine de particule cu tot atâtea individualități (indo europene, caucaziene, turcice 59). În schimb, Carpații sunt mai scunzi și contorsionați, înconjurați de arii joase, unele, în trecut, pline de mlaștini. Au fost ocolite de invadatori, fapt ce le-a permis unor comunități să-și găsească adăpost (de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
umede din interiorul continentului negru, condensându-se în Valea Nilului și Lacul Ciad104. Ultimele trei clanuri au migrat din Anatolia spre nord, traversând Caucazul, unde au pus bazele culturii Maikop. În perimetrul nord caucazian, descendenții lor fie și-au păstrat individualitatea, fie s-au amestecat cu alte populații venite dinspre sud. Important este că, la un moment dat, aceste trei triburi s-au hotărât să meargă spre apus. Ajunse în arcul carpatic, au rămas timp de milenii. Aici, unii s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
basculează într-o logică dezinstituționalizată și intimizată, axată pe căutarea senzațiilor și a mai-binelui subiectiv. Faza III înseamnă noul raport emoțional al indivizilor cu mărfurile, raport instituind primatul senzației, schimbarea semnificației sociale și individuale a universului consumatorist care însoțește înflorirea individualității în societățile noastre. Pasiunea pentru mărci și consumul democratictc " Pasiunea pentru mărci și consumul democratic" Consumul emoțional indică oare victoria lui „a fi” asupra lui „a părea”, a autenticului asupra look-ului slăvit necontenit de observatorii de tendințe și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe stiluri de viață comunitare. Rezultă de aici îndoieli și temeri individuale privind aspecte ale consumului care, în trecut, erau de la sine înțelese, organizate fiind în funcție de tradițiile de clasă. Cultul mărcilor este ecoul procesului de detradiționalizare, al presiunii principiului de individualitate, al incertitudinii hipermoderne născute odată cu disoluția coordonatelor și a atributelor culturilor de clasă. Cu cât stilurile sunt mai puțin comandate de către orânduirea socială și de către sentimentul de apartenență la o clasă, cu atât se impun forța pieței și logica mărcilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sale. De unde rezultă că opoziția pe care am scos-o în evidență, dintre individualism și „tribalismul” postmodern, este perfect artificială și înșelătoare: în ciuda dimensiunii sale comunitare, marca exhibată este subiectivizantă, ea exprimă, fie și ambiguu, o adaptare personală, căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un eu care-și revendică, în ochii tuturor, semnele apartenenței sale. Puterea și neputința hiperconsumatoruluitc "Puterea și neputința hiperconsumatorului" În vreme ce universul consumului tinde să se emancipeze de confruntările
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
decizie și prescriptor, consumul apare ca un mijloc de „a cumpăra pacea” în familie, un mod de a face să ți se uite prea îndelungatele absențe, ca și un drept al copilului fondat pe dreptul la fericire, la plăceri, la individualitate. Power Agetc "Power Age" Schimbările nu sunt mai puțin remarcabile dacă luăm în considerație clasa de vârstă numită, de prin anii 1990, senior, adică persoanele de peste 50 de ani. Reprezentând circa 30% din populația totală, dispunând de o putere de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
s-a schimbat, dar de aici nu rezultă câtuși de puțin că această schimbare este purtătoarea unei inversiuni a logicii consumative. Discontinuitatea e doar de suprafață, evoluția la care asistăm nefiind altceva decât accentuarea, fără îndoială ireversibilă, a dinamicii principiului individualității. Ni se cer dovezi? Ele abundă. Ce este mai specific individualist, narcisic chiar, decât noile preocupări pentru sănătate, pentru corp și înfățișare? Există tot atâta, dacă nu și mai multă motivație individualistă în creșterea consumului legat de sănătate ca în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lipsească pe copii de reguli, de cadrul ordonat și regulat necesar structurării lor psihice. Rezultă de aici o puternică insecuritate psihologică, personalitățile vulnerabile nemaidispunând de disciplina interioară, de schemele structurale care permiteau altădată înfruntarea dificultăților vieții. În acest context, proliferează individualități dezorientate, fragile, marcate de „slăbirea identificărilor” și de absența rezistenței interioare. În vreme ce copilul tinde să-și piardă capacitatea de a învinge frustrările, adultul e din ce în ce mai puțin pregătit să înfrunte conflictele, să suporte reversul existenței și șocul circumstanțelor. La baza fragilității
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu la noile epifanii ale Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
organizarea „științifică” a muncii sau recordurile stahanoviștilor comuniști a rămas în urma noastră. Trebuie optimizate nu numai cunoștințele, ci și modul de trai, sentimentele, toate componentele personalității individuale. Odată cu managementul hipermodern, eficiența a ieșit din momentul său taylorian, tehnocratic, obiectivist, potențialele individualității devenind factori de performanță. Se schițează nu atât o societate a performanței, cât o nouă etapă a eficacității, caracterizată prin criterii din ce în ce mai bine conturate, axate pe indicele calitativ 1. Mai mult: în ochii unor observatori, sub auspiciile competiției și ale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ambianța muzicală omniprezentă, pasiunea pentru look, spectacole și imagini: tot atâtea fenomene care constituie împreună semnul expansiunii sociale a dorinței de frumusețe, al unei estetizări a comportamentelor și al aspirațiilor majorității oamenilor. Odată cu faza III se afirmă un tip de individualitate cu sensibilitate estetică, o estetizare a stilurilor de viață și a consumului marcată de distanțarea față de utilitarul strict și de finalitatea experiențelor făcute doar pentru plăcere 37. Pe măsură ce abundența îi permite fiecăruia să aleagă dintre nenumăratele elemente ale ofertei, gusturile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu apelurile la „a-ți bate joc de fericire” vor schimba ceva. Nimic nu va opri promovarea în toate direcțiile a împlinirii subiective. O piață tot mai mare, tot mai multe îndemnuri la un trai mai bun; tot mai multă individualitate, tot mai multă exigență de fericire: aceste fenomene sunt strâns legate unele de altele. N-a avut loc nicio răsturnare de logică, ceea ce se întâmplă e un efect coerent, pletoric, ultim al civilizației individualist-mercantile care-și deschide neîncetat evantaiul de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
light, în perfectă concordanță cu hiperconsumatorul experiențial: avem de-a face nu atât cu o „revoluție spirituală”, cât cu una dintre ipostazele consumului-lume. În culturile vechi era vorba despre despuierea integrală a omului, despre depășirea eului repliat asupra strictei sale individualități prin eliberarea de toate poftele deșarte. Ele presupuneau o schimbare totală a felului de trai trecând prin exerciții spirituale repetate, prin indiferența față de lume, o adevărată performanță ascetică. Suntem foarte departe de așa ceva. Ce căutăm noi astăzi la mentorii noștri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
agenții sunt supuși unor riscuri care sunt imposibil de prevăzut în orice economie de piață, chiar și într-una foarte bine organizată sau consolidată. Levin (2002) definește sistemul adaptiv complex pornind tot de la trei proprietăți ale acestuia: 1) diversitatea și individualitatea componentelor; 2) interacțiunile localizate între aceste componente; 3) existența unui proces autonom care utilizează rezultatele acestor interacțiuni pentru a selecta o submulțime a acestor componente pentru replicare sau consolidare (mecanism de adaptare). Dacă primele două proprietăți sunt ușor de înțeles
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
este autonomia, independența, absența suferinței, a tulburărilor, existența fericită și viața filosofică ce o permite. Exercițiile spirituale, reflecțiile, dialogurile, meditațiile, relațiile de la magistru la discipol, toate acestea vizează edificarea unei subiectivități radioase, solare, independente și libere. Iar din făurirea acestei individualități se naște o plăcere, plăcerea în sine. Eudemonismul face atunci posibil hedonismul - pe care-l definește capacitatea de a te bucura de tine însuți ca de o ființă ce trăiește în pace cu sine, cu lumea și cu ceilalți. Aceste
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pură și simplă conjuncție de simulacre căreia poți să i te sustragi; îți afirmi puterea asupra ființei prin intermediul percepțiilor; iată tot atâtea îndemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitând prilejurile de neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie a corpului material. Pe teren filosofic, Democrit îl reia pur și simplu pe Leucip: realul este constituit din atomi înlănțuiți între ei în vid; cauzalitatea este imanentă și materială; nu există rațiune divină; totul trece
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește, în consecință, bucuria de sine ca o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEATC "MOMENTUL AL DOILEA" Întrebuințări terapeutice ale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]