1,887 matches
-
revalorizarea regresivă a limbajului. A spune totul își găsește echivalentul în totul despre nimic: „o poezie despre nimic în care se fabrică vidul și se cultivă absența” (Tristan Tzara, Plus de paroles!). Doar retras în sine cuvântul va germina sensuri inefabile, iar tăcerea impenetrabilă va deveni implicit elocventă. Se poate vorbi, în felul acesta, încă o dată de problema negației și a valorii sale specific antiliterare profesate de d. Refuzul categoric de a crea, promovarea autodistrugerii, gustul declarat al efemerului, autocenzura (ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Liviu Rozorea, hangiul Stavrache, se arată a fi un excelent actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii interioare. La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin personajul interpretat un inefabil amestec de forță și fragilitate, de pasiune și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
distribuiți în roluri secundare și episodice, veniți la Buftea pe frig și zloată nu pentru bani, ci din solidaritate de breaslă, care de care mai convingător, mai devotat, mai pătruns de participare, fie efemeră, într-o colectivitate străbătută de fiorul inefabil al artei. Ștefan Iordache Valentin și Radu Gh. Zaharia chelner [...]Alexa Visarion a poposit pe platou cu mentalitatea omului de teatru aureolat de prestigiul artei scenice, dorind parcă să demonstreze (și să răspundă pe risc propriu la întrebările noastre) că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca persoană, ci și ca posesor al unor calități "relațional semnificative" speciale, care pot fi descrise numai ca primordiale. Atașamentul către alt membru al grupului de rudenie nu este doar o funcție a interacțiunii. [...] El se datorează unei anumite semnificații inefabile care este atribuită legăturii de sânge" (Shils, 1957:142). Interpretarea clasică este că etosul grupului primar nu este un produs interacțional ci altceva, ceva în care atașamentul primordial, preexistent, joacă un rol foarte important. Acesta derivă dintr-o semnificație sacră
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
transcendental, ci este și în funcție de percepție: "Chiar și acolo unde afecțiunea nu e mare, tangibilitatea atașamentului către altă persoană este evidentă, în virtutea percepției noastre asupra calității sale de membru în grupul de rudenie" (Shils, 1957:142). Cu alte cuvinte, caracterul inefabil al legăturii își are geneza într-o atribuire cognitivă. Mai mult decât atât, Shils nu neagă nicidecum importanța interacțiunii, normativității și instrumentalismului, ci, din contră, la fiecare pas spune: "pe lângă interes", "nu numai interacțiunea" ș.a. Geertz este considerat, poate în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a fi născut într-o anumită comunitate religioasă, de a vorbi o anumită limbă, sau chiar un dialect al unei limbi, și din asumarea anumitor practici sociale. Aceste asemănări de sânge, vorbire, obiceiuri și așa mai departe sunt văzute ca inefabile, și uneori covârșitoare, coercitive, în și prin ele însele. Oricine este legat de ruda sa, vecinul său, cel de aceeași credință, ipso facto; ca rezultat nu numai al afecțiunii personale, necesității practice, interesului comun sau obligației, ci în mare măsură
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
înseși" (Geertz, 1963:10). E vizibilă aceeași dualitate identificată la Shils și, în consecință, se poate face aceeași dublă interpretare: legătura există, este dată, este acolo, înrădăcinată într-o afinitate naturală sau spirituală, dar în același timp este văzută ca inefabilă (sacră) și i se atribuie o importanță nemăsurată, deci își are geneza și într-o atribuire de natură cognitivă. Un alt cercetător ce poate fi inclus în categoria esențialiștilor este van den Berghe. În taxonomiile identității etnice sau naționale, concepția
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
oarecum întregit. Neștiutor de biografie, vizitatorul candid al Muzeului de Artă, în cazul celor doi magiștri, frecventatorul expozițiilor, în cazul meu, străin deci de datele unor atari biografii periodic bulversate, acest vizitator, acest frecventator, va descoperi doar unda de lumină inefabilă ce marchează, inimitabil, unicitatea. Datele se modifică în cazul unui alt vîrf al picturii ieșene, Dan Hatmanu. Afirmîndu-se ca exponent al unui realism robust, cu soluții ce-l exacerbează curajos, discipolul lui Corneliu Baba își modifică brusc și radical viziunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o dată, în ochii ei, cer de iulie, bazinul. Ce-o fi, oare, pata asta lucind atît de nemaivăzut pînă acum? Hipnoza durează cîteva clipe lungi. Înapoi, în casă. Havel. Iată un scriitor, unul important, care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit-ului madrilen, care, expirîndu-le mandatul, vor dispărea în neantul istoriei? Singur Havel va traversa eternitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de condeier într-un buzunărel al aceleiași hîrșite genți și alta, oho, alta, e să cari cu tine o ditamai ladă de tablouri. Chit că nu-ți stau în spinarea-ți de (totuși) Sisif al Bellelor Arte. (Pentru că rolul de inefabil Sisif și l-a asumat, de data asta, cu aceeași generozitate și eleganță spirituală, domnul Decebal, mecena faimoasei Latin, de altfel deținătoarea acestui corpus de lucrări.) De aici și cohorta de "probleme", una mai complicată decît alta. În clarificarea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd încrîncenatul nostalgic îmi întinde, spre lectură, copia unui text tipărit de el... unde? Îl și întreb unde: în România Mare? Da, răspunde. Pardon, zic. Totul se termină subit. Pentru totdeauna. Dar... iarăși... ce fac? Pentru ce-am venit aici? Inefabilul inventar al acestei dimineți: 1. crucea de pe Caraiman 2. Peleșul 3. Vila lui Enescu, "Luminiș"... 28 septembrie Curată nebunie peste Ocean: toată lumea urmărește cu sufletul la gură o emisiune t.v., denumită, cam sumbru orwellian, Big Brother-ul televizat, însă neavînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vreo treizeci de ani, într-un spațiu destinat cu totul altor activități, a fost improvizată (iarăși improvizație) o galerie de artă care, împotriva vicisitudinilor municipale, și-a păstrat statutul inaugural, rămînînd și astăzi incinta-creuzet în care se consumă consecvent o inefabilă alchimie a artei practicate în acest oraș între orașele țării. La parterul impozantului Braunstein se află pe cale de a deveni și ea impozantă Galeria Cupola. Un scurt interludiu anecdotic, și asta doar din dorința de a pigmenta un pic așa cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bănuite, descopăr timoranta masivitate a fortăreței cenușii. Cu, se-nțelege, opulența confortului interior. Franța inexpugnabilă și strălucitoare! (De revenit imediat și sistematic. Ajutat de corpolentul set de pliante, atît de rememorative, ce se va converti, la reîntoarcerea în atelier, în inefabilă pardoseală.) Trec zilnic prin fața anticariatului de pe Avenue Grammont, în a cărui vitrină îmi place să forțez păcătoasa juxtapunere: Istoria prostituției în Tours și Frumoasele catedrale din Tours. După o săptămînă, cartea vîndută e, ați ghicit, prima. 22 iunie Masă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei experiențe, oglindirea întregului : întregul ființei tale particulare, întregul lumii reale și întreaga încărcătură de posibil pe care realul o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Nyssa, Origen vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se află o serie de contrarii, care, dominate de Unitate, acoperă aspectele realului : Exteriorul și Interiorul sau Vizibilul și Ascunsul, înnoitorul și Conservatorul, întîiul și Ultimul, Cel ce dă și Cel ce ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele inefabil, pe care divinul și-l comunică, poate, în experiența mistică, atunci cînd ființa e zdrobită și realcătuită de cunoașterea lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a mai fi apanajul unor grupuri marginale, populismul devine o practică permanentă a tuturor partidelor de masă, care, în efortul de a-și consolida bazele electorale, țintesc dincolo de contururile ideologice asumate inițial și se poziționează de partea figurii tot mai inefabile a poporului politic. Sergiu Mișcoiu Sergiu Gherghina În aceeași colecție, au mai apărut (selectiv): • Constituția libertății, Friedrich A. Hayek • Democrația și alternativele ei, R. Rose, W. Mishler, Ch. Haerpfer • Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl • Democrație și democratizări, Leonardo
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată: decoruri misterioase, tablouri luminate de vis și de lună, codri seculari, stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin vagul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
De nu e originală în premise și concluzii, îndatorate și unele și celelalte stoicilor, în special lui Marc Aureliu, căruia istoricul i-a și consacrat un studiu, concepția lui P. este profund personală în accente, în articulațiile interioare, în vibrația inefabilă a ideii. Modalitatea argumentării, temperatura opiniilor, stilul sunt ale unui cărturar modern în care s-a întrupat un înțelept din Hellada. Gânditorul se exprimă sacerdotal, frazele au o cadență gravă, unele sunt versete, tonul general este poematic, dialogurile - căci uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
binecuvântarea divină. Numele, aici, are o functie revelatoare a existenței, identității și comportamentului celui care îl poartă. Mesajul profetic se autentifica prin semnătură pe care o constituie Numele. „Care e numele tău?” întreabă omul biblic, iar răspunsul sugerează atât caracterul inefabil și transcendent al dumnezeirii, cât și relația acesteia cu omul. Coranul se prezintă nu ca răspuns la întrebările omului, ci că revelație gratuită determinată total de inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este determinată de context; puterea este un aspect al măreției inefabile a divinității care se manifestă într-un eveniment cosmogonic sau istoric. Semnificații de bază: măreț, strălucitor. 3.1.7. Puternic 3.1.7.1. ‘Izzóz: „tare” (toate traducerile românești); krataiós (LXX); „fortis” (Vg); „le fort” (BJ); „strong” (RSV). Acest adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
celui care a ajuns să fie desemnat în mod preponderent că „Tatăl”, pe de altă parte. Cu acestea din urmă se cuvine să începem. 3.2.1. Nume date „Tatălui” 3.2.1.1. Nume generice și înlocuitori ai Numelui inefabil Noul Testament s-a constituit și s-a scris în cadrul unei culturi de limba greacă, pe baza unei tradiții și terminologii veterotestamentare mediate de Septuaginta. Acest fapt se reflectă și în felul în care este numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Celui Prea Înalt?” (C). 3.2.1.1.10. tò ónoma: „Numele” (toate trad. românești); „nomen” (Vg); „Nom” (BJ); „Name” (RSV). În paralelismul poetic al imnului din Lc 1,49, tò ónoma este echivalat cu alt nume ce înlocuiește Numele inefabil, ho dynatós249: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós / kaì hágion tò ónoma auto¤: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic/și sfânt e Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]