1,875 matches
-
de United States Information Agency (USIA), UȘ State Department și de Institute for Internațional Education (IIE) la Universitățile Stanford, Urbana-Illinois și Michigan (1983). În 1994 a obținut doctoratul în muzicologie ("SUMMA CUM LAUDE") la UNMB, cu teza "Componistica muzicală - un inefabil demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrica". Începând din 1971 a predat la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de compoziție, orchestrație și forme muzicale. A început cariera didactica pe post de asistență universitară, în perioada 1971-1990
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
una din șansele durabilității ei: n-are nimic de-a face cu manufacturile conjuncturale, tumefiate verbal, care - vai - atât de des pretextează incursiunea istorică pentru a obține un nevoiaș beneficiu de o zi în schimbul uitării eterne. Hotărârea conține acel parfum inefabil al cuceritoarelor povești adevărate, care te transpun în epoca evocată și te invită la reverie în timpul prezent.”, Valentin Silvestru, Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București,1983. „Piesa impune; deține în ea o largă forță de propagare. Are densitate
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
corpurilor și astfel palparea esențelor ultime. Prima etapă către euforie constă în eliberarea - constituirea vidului - de conținut al noțiunilor (golirea de sens a lumii). A doua etapă este reprezenată de unificarea plenitudinii dincolo de definiții și limite: reconstituirea unui sens propriu, inefabil, care necesită trasarea printr-un cadru universal (dar fără pretenții universaliste) întrega materie astfel încât orice devine orice. Plenitudinea are întotdeauna nevoie de lumină, singura care poate goli spațiul de greutatea sa materială; umbra și cenușiul nu fac decât să încarce
Prezent trecut, trecut prezent () [Corola-website/Science/303007_a_304336]
-
cât de infernală este viața, Eugen Ionescu sfârșește prin a o iubi, astfel trăindu-și paradoxul: epuizarea infinitului de materialitate și tentația insațioasă a eternizării emoției unei stări de conștiință nu pot totuși decât să umple o biată clipă cu inefabilul miracolului euforic.
Prezent trecut, trecut prezent () [Corola-website/Science/303007_a_304336]
-
prezent chiar și atunci cînd lipsește. Traseele lui fizice se compun din flanări noc- turne, evanescente și romantice iar silueta lui gracilă și ele- gantă lasă urme în aerul populat de umbrele celebre ale orașului. Practic, un contabil cu gustul inefabilului a con- semnat probabil alura seniorială a artistului într-un protocol destinat să anime iluzorii serbări galante. Cu siguranță că un Watteau sau Bouché l-ar fi trecut pe lista invitaților de onoare la balurile de la curte, mondenitatea personajului fiind
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
este altceva decît expresia vizuală a unei dezbateri fără cuvinte, o căutare înfrigurată a esenței ce mai întotdeauna ne scapă. Prin idee ne apropiem cu pași mărunți de teritoriile ei, prin exprimare ne îndepărtăm ireversibil. Ipoteza incită, demonstrația stabilește ordinea. Inefabilul generează un echilibru fragil și efemer iar starea de beligeranță cu limitele conferă peratologiei o actualitate veche de cînd lumea. În respectul deloc convenient al factologiei, trebuie remarcat că debutul ieșean al artistului a avut impactul pre- vizibil. Pictorul, tratat
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
niște «figurativi». Un amator de pictură din secolul XIX nici n-ar realiza că sforile înnodate, legate cu o ață subțire de un cîine, de un papagal, sînt femei. Și totuși, ca la Matisse sau Pallady, aceste nuduri au efervescența inefabilă a goliciunii pictate și transmit emoția intimității unui atelier. În aceasta stă clasici- tatea «Arlechinelor»: în faptul de-a fi fost pictate și-n făptul de-a fi fost văzute. Pictorul pare un faun ratat, care mută pădurea în atelier
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Viața seamna în opera să cu un veritabil și continuu elogiu adus feminității, maternității ca elemente constituționale ale misterului lumii. Afin soluțiilor irimesciene a știut să facă diferența prin idee și un mod personal de a se raporta la dialogul inefabil dintre volum și mediul ambiant, spațiul precis configurat în geometria lui naturală. Noțiunea timpului este nuanțata din perspectiva timpului că un concept abstract, obiectiv și infinit, ale cărui racorduri cu umanul pot fi identificate în noțiunea mai nuanțată, aceea a
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
noțiune cheie a taoïsmului (filozofie religioasă chineză), la care face referire și confucianismul. Conform filozofiei menționate, Tao este forța fundamentală care curge în toate ființele și lucrurile inerte din Univers. Este esența însăși a realității și, prin natura sa, este inefabilă și indescriptibilă. Este reprezentată de "tàijítú", simbolul reprezentând unitatea dincolo de dualismul yin-yang compus din principiile de energie pozitivă și negativă. Artele marțiale chineze reprezintă o cale pentru a parveni la această unitate între cele două principii și a avansa pe
Tao () [Corola-website/Science/299507_a_300836]
-
Rimini, Orvieto, Ancona, Florența, Napoli. Achiziția cea mai importantă a acestei perioade cuprinse între 1819 - 1840 și supranumită "intermediară' este, alături de decantarea continuă a luminii, de frăgezimea, transparența, puritatea ei, dizolvarea imperceptibilă a formei, absorbirea și mutarea ei înrt-un plan inefabil. Alt peisaj semnificativ :"England:Richmond Hill". Cu prilejul expoziției din 1823, Turner prezintă, printre altele, "Golful de la baiae cu Apollo și Sibila" și într-o vastă versiune "Bătălia de la Trafalgar". În timpul verii anului 1825, Turner vizitează Olanda, Belgia și nordul
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
după moartea prematură. Obiectivul central al oricărei vizite în Salzburg rămâne Casa Mozart, adulată cu emoție și venerație de specialiști, dar și de miile de turiști, un adevărat sanctuar al sunetelor. Fiecare dintre noi încercăm să găsim ceva din farmecul inefabil al creatorului de frumuseți nemuritoare. În apropiere, Residens, asemenea Odeonului elen, ne introduce în atmosfera elevată a sălii de concerte mozartiene. Domul cu zidurile înnegrite de trecerea vremurilor (secolul al XVII-lea) este lăcașul spiritualității divine, când localitatea era un
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
că Nicolaescu a vrut să facă un film în stilul filmului "Ghepardul" al lui Luchino Visconti, dar că nu a reușit din cauza faptului că nu s-ar putea ridica la culmea atinsă de Visconti, neavând "„știința și talentul să surprindă inefabilul șarm al aristocrației apuse”". Actorii au fost criticați că au jucat slab, având roluri imobile și lipsite de reacții, iar filmul "Orient Express" a fost catalogat ca fiind "„un film rușinos, care a înghițit o groază de bani din bugetul
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
dreptei vestiri, tablourile să desfacă, mereu emergentă din axul lor constructiv, o trimitere irezistibila către Logos. Nu la un preambul expozitiv conlucrează, deci, literele inscripției picturale, ci la o reiterata simbolizare a nașterii din vecie. Un dor de absolut înfioară inefabil liniștea fosforescenta a suprafețelor, pictorul se face ecou, tainic, cutremurului din enunțul grandios al lui Ioan Evanghelistul: "La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul..." Orice întrezărire descriptiva ar fi neavenita, sub incidența unor asemenea
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
simbolist. El rămâne în mod fundamental un romantic de formație pașoptistă, euforic, exuberant, vitalist. Deși în poezia lui apar unele simboluri, poetul are grijă ca, aproape de fiecare dată, să le explice, să le împrăștie întreaga aură enigmatică, să le distrugă inefabilul atât de caracteristic poeziei simboliste, așa cum procedează, de exemplu, și în Noaptea de decembrie. Dar nu e mai puțin adevărat că în poezia macedonskiană apar și primii germenii notabili de simbolism românesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
dorziene o constituie Golgota, „izvorul nețărmuritei și veșnicei iubiri”, și biruința învierii lui Iisus cel Răstignit. Pentru unii, poetul ar putea să pară o liră monocordă: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe această liră, cântarea poetului ne face să simțim adâncimile inefabile ale credinței. Aceasta, pentru că în Iisus, așa cum ne spune apostolul neamurilor, „sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței” (Col. 2, 2-3 ) și de aici, îndemnul aceluiași apostol: „Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă în dragoste, care este legătura desăvârșirii
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
înțelegere și a fost studiat în profunzime psihologică, profesionist și fără a fi abordat cu o mare determinare în a crea o asemănare a fizionomiei plastice cu modelul real. Dimpotrivă, boarea lirică specifică lucrărilor lui Pierre-Paul Prud'hon și grația inefabilă învăluie în mod evident atmosfera plină de o irealitate vaporoasă chipul portretizat. Toate aceste calități stilistice și de compoziție au fost prezente cu siguranță și în "Venera" și în celelalte pânze pe care Henția le-a expus la Expoziția din
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Bertrand constă în arta de a intra / ieși din paradox spre a surprinde „fisura“ / „fanta“ dintre jumătățile ființei lirice, ființă ce pare anterioară "Androginului", ca să se re-elanseze în "holopoem", prin extraordinara capacitate a descoperirii / alegerii și rostuirii liremelor în spațiile inefabile ale Logosului, pentru ca la „momentul-eclat“ al textului, să rotească labirintul vocalelor și „să rostească“ simbolul, ori (mai rar) starea absolutei libertăți a Eului, a acelui Eu fără corsete, un Eu „decorticat“, fără blindajul „normelor“, întrucât, în ultimă instanță și mai
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
expozițional demonstrează din plin ireproșabila execuție tehnică și perfecta stăpânire, de maestru, a mijloacelor de exprimare artistică. Se poate, de asemenea, observa că vizualitatea formelor este construită rațional, într-un demers “programatic” eficace, dar culoarea răspunde unor “stări de grație” inefabile, de beatitudine poetică, în deplin acord cu inflexiunile conceptuale proprii motivelor plastice evidențiate. Elena Greculesi, după o îndelungată experiență de viață și familiarizare cu arta sa, pare să fie un spirit calculat și auster, dar operele sale sunt marcate de
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
și răzbunător) și, respectiv, Dumnezeul necunoscut până acum, inaccesibil, deci Străin (care nu intervine în treburile de pe pământ). Profeții Bibliei au fost toți inspirați de un Dumnezeu care anunța numai catastrofe, deci de „Dumnezeul rău”. Gnosticii căutau pe Dumnezeul absolut, inefabil, inaccesibil, pe acel „Străin” din vârful ierarhiei tuturor dumnezeilor oricărei religii existente. Există așadar o ierarhie cerească ce include toate ființele spirituale și toate identitățile divine, toți „Dumnezeii” în care cred reprezentanții religiilor existente. Structura acestei ierarhii era imaginată diferit
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
stare crepusculara, confuzue, comă vigilă, și 2.de alterare calitativa : perplexitate, rătăcire, dezorientare dintre care cea mai curioasă este “starea de ciudățenie ” paroxistica sau de durată cât mai lungă, ea este o senzație neplăcută a unei stări bizare. De nedefinit, inefabila, uneori de anomalie a ambiantei, a locurilor, a persoanelor, a momentului și a duratei trăite și chiar a propriei persoane cu anxietate și îmbrăcând uneori formă stării de vis sau de vis treaz(cu ochii deschiși). discernământul O definiție operațională
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
remarcă mai întâi de toate o concepție despre cultura aplicată practic: nu o cultură elitista și aristocratizantă, privilegiu al câtorva aleși, (actori și spectatori) suficient de <sensibili> pentru a surprinde <sublimul rafinament> al unor <creații inefabile>; ci cultură că opera colectivă, a tuturor, pentru toți”. (Guevara Mesa 2015)1</p> Mișcările cele mai ample și bine documentate în privința auto-organizării atelierelor muncitorești anarhiste sunt cele argentiniene. În cele mai multe provincii din nord, în Buenos Aires, Rosario sau Entre
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
a fost smuls), ușile, scările, balcoanele, culoarele, penumbra, întunericul, frigul, oboseala, somnolența sunt doar câteva elemente ambientale pe care trauma le-a transformat în adevărate obsesii. Atmosfera aparent absurdă din lucrările lui Kafka a fost asociată de unii critici cu inefabilul misterului divin. Max Brod a vrut să vadă în Kafka un « înnoitor al religiei antice iudaice » și a considerat că romanele "Procesul" și "Castelul" reprezintă cele două forme de manifestare a lui Dumnezeu: judecata ("Gericht") și harul ("Gnade"). Gershom Scholem
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
trupesa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor cu care se întorcea din aceste campanii putea să pară puțină celor cu vedere scurtă. De fiecare dată se adaugă, totuși, în zestrea lui inefabilă, un nu știu ce care intrigă și pironește, cu atât mai mult cu cât artistul se ține suveran departe de orice virtuozism, de orice facilă captare a succesului. O pasăre „obișnuită“, un miel ce pare împiedicat, de talie tot mai exigua, de
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
fățiș? Fiindcă etalată brutal, în plină lumină, fără camuflajul vecinătăților- este drept, adesea asupritoare -riscă să își piardă văzduhul. Văzduh de la văz și duh- nu este, simplu, doar aerul cosmic dislocat de volumul formei, ci mai degrabă o specie a inefabilului înrudită cu „aerul de sub aripă” despre care vorbea altădată poetul. Vizual, privirea îl simte ca suflu al formei sculpturale, ca paloare morfologică proprie și inconfundabilă. Însă tocmai acest văzduh este cel care caracterizează substanța formei ca făcând parte din specia
Vasile Gorduz () [Corola-website/Science/317106_a_318435]
-
plasau idealul lor suprem în viziunea luminii divine. Pentru a ajunge aici, ei dispuneau de o metodă proprie. Într-o retragere solitară, isihastul trebuia să spună rugăciunea lui Iisus, ținându-și răsuflarea în timp ce o pronunța: treptat, un sentiment de fericire inefabilă îl învăluia, văzându-se înconjurat de raze de lumină divină supraterestră, lumină increată, aceeași pe care martorii transfigurării lui Iisus o contemplaseră pe Muntele Thabor. Credința în eterna vizibilitate a luminii taborice isca contradicții, metoda practicată de isihaști provocând critici
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]