5,940 matches
-
vascular cerebral (AVC) (60%) [2]. Este clar că vârsta și factorii de risc ai aterosclerozei cresc incidența bolii. Deloc întâmplător, prezența unei stenoze la nivel carotidian este asociată cu un risc crescut de AVC sau alte manifestări ale ATS sistemice (infarctul miocardic sau alte boli vasculare periferice). Totuși stenoza carotidiană nu este singura cauză de AVC. De fapt, aproximativ 45% AVC la pacienții cu stenoză asimptomatică > 60% se datorează unui infarct lacunar sau unui embol cardiac [3]. Plăcile de aterom se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
risc crescut de AVC sau alte manifestări ale ATS sistemice (infarctul miocardic sau alte boli vasculare periferice). Totuși stenoza carotidiană nu este singura cauză de AVC. De fapt, aproximativ 45% AVC la pacienții cu stenoză asimptomatică > 60% se datorează unui infarct lacunar sau unui embol cardiac [3]. Plăcile de aterom se formează la nivelul unei bifurcații sau ramificații datorită modificărilor fluxului laminar. Astfel, în circulația carotidiană acestea se formează cu predilecție la bifurcația în ACE și ACI, la nivelul peretelui posterior
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
printr-o tehnică de eversie din carotida externă, apoi din carotida internă. După sutură (cu sau fără patch) se declampează în ordine ACE, ACC si la sfârșit ACI [14]. Ca orice procedeu chirurgical și endarterectomia carotidiană este grevată de complicații: - Infarctul cerebral: cea mai de temut complicație, datorată embolizării cu resturi ateromatoase, emboli gazoși sau re-ocluziei precoce (zona endarterectomizată este extrem de trombogenă 4 ore post-procedură). - Hemoragia intracerebrală: < 1%, datorată sindromului de hiperperfuzie cerebrală. - Crize epileptice: < 1%, focale sau generalizate, datorate embolizării
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
sau generalizate, datorate embolizării, hiperperfuziei cerebrale sau hemoragiei intracerebrale, frecvent la 5-13 zile postoperator. - Lezarea nervilor cranieni: cea mai frecventă complicație (8-10%), implică nervul hipoglos, ramul mandibular al facialului, nervul laringean recurent, nervul spinal accesor. - Complicații cardiovasculare: hipo- și hipertensiune, infarct miocardic. - Complicații ale plăgii operatorii: infecții (< 1%), hematom (< 5%). - Restenozare tardivă: 25% la 1 an cu reducerea lumenului > 50%. ANGIOPLASTIA PERCUTANĂ CU STENT CAROTIDIAN Tratamentul endovascular reprezintă o alternativă mai puțin invazivă la endarterectomie, ce pare a fi mai bine
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Cu ajutorul unui balonaș se predilată artera carotidă. Se introduce stentul și apoi cu ajutorul unui balon cu dimensiuni mai mari se efectuează o postdilatare intra-stent. Se controlează angiografic permeabilitatea arterei (fig. 5.62). Printre complicațiile stenting-ului carotidian se numără: - Complicații neurologice: infarctul cerebral, crizele epileptice, hemoragia intracerebrală și sindromul de hiperperfuzie cerebrală. - Complicații cardiovasculare: bradicardie, hipotensiune, IMA, disecție de carotidă (< 1%), vasospasm (10-15%), restenozare. - Complicații legate de instrumentar: alterarea stentului, migrare (< 1%) sau complicații locale (infecții, hematom). CONDUITA TERAPEUTICĂ În afara vârstei și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
o investigație standard care să poată pune singură diagnosticul. Un semn indirect al acestui tip de accident vascular ischemic îl reprezintă prezența la examinarea CT (computer tomografie) a accidentelor vasculare ischemice la nivelul zonelor de joncțiune a unor teritorii vasculare (infarcte joncționale). Pacienții cu ICH pot prezenta la angio-CT, angio-RMN sau mai ales la angiografie circulație colaterală atât la nivelul globilor oculari cât și leptomenigeal. Investigarea unui pacient cu suspiciune de ICH presupune de asemenea o evaluare oftalmologică (cu examinarea fundului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
nefrectomii). Sârbu V (1999) realizează o clasificare în funcție de modalitatea însămânțării peritoneului precum și de prezența sau absența factorului infecțios (230). I. Peritonite secundare infecțioaseDeterminate de afecțiuni și traumatisme ale tractului gastrointestinal: - apendicită - diverticulită perforația dată de tumorile maligne - ulcer gastro-duodenal perforat - infarct, volvulus sau invaginarea intestinală - traumatism - tiflită indusă de chemioterapie, megacolon toxicDeterminate de leziuni ale sistemului biliar și pancreas: - colangită supurativă - peritonită biliară pancreatită - Determinate de leziuni ale tractului genital feminin: - avort septic - infecții puerperale - salpingite și infecții cu gonococ Determinate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
malignă, boala Buerger, periarterita nodoasă, lupus eritematos diseminat, ingestie de medicamente cortizonice - fenilbutazonă, aspirină, potasiu, clor, dizenterie amoebiană, lues, TBC intestinal, rectocolită ulcerohemoragică extinsă ileal, purpură abdominală; diverticulită perforantă (Meckel ori intestinală multiplă); ingestie de corpi străini ascuțiți; neoplasme; postradioterapie; infarct entero-mezenteric; ocluzii de intestin subțire; - perforație colică de natură neoplazică (mai frecvent pe colonul stâng și poate fi la nivelul tumorii, juxtatumorală sau distatică, mai ales cecală), diverticulită, ulcerație simplă, rectocolită ulcerohemoragică, dizenterie amoebiană, colită acută necrozantă, corpi străini; - origine
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
are și multiplicarea germenilor localizați în apendice. Presiunea intraluminală crescută generează tulburări vasculare: - obstrucția capilarelor și nervilor;fluxul arterial nemodificat produce congestia și angorjarea apendicelui. Ulterior, procesul inflamator infiltrează seroasa apendiculară afectând circulația arterială, cu apariția fenomenelor ischemice și formarea infarctelor din zona antimezenterică (240). Propagarea infecției la seroasă se poate produce în două moduri: - treptat, în care germenii au o virulență atenuată, iar reactivitatea organismului este normală; se produce o peritonită circumscrisă, de reacție (plastron apendicular sau apendicită acută cu
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
constituie factor important al apariției ulcerului. Perforația poate să se deschidă în peritoneul liber sau să fie localizată, acoperită, cu formare de abces și tendință la fistulizare (peritonită în doi timpi). Perforația intestinului mai poate fi determinată de: - procese neoplazice; - infarcte intestinale;strangularea anselor; - corpi străini ingerați accidental (oase, fragmente de scobitori, ace). Perforația intestinală tifică - răspândită în trecut, sporadică astăzi prin diagnostic și tratament precoce, este mai frecventă la bărbați decât la femei (5:1), și extrem de rară la copii
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
înregistrate la diabeticii fără complicații; ( b) costurile „medii”, înregistrate la diabeticii cu complicații incipiente și (c) costurile „mari”, înregistrate la pacienții cu complicații cronice majore precum retinopatia (ce necesită tratament cu laser), insuficiență renală cronică (ce necesită dializă), pacienți cu infarct miocardic sau accident vascular cerebral, etc. Rezultă deci că unul din obiectivele majore ale diabetologiei moderne este acela al prevenirii cu orice preț a complicațiilor cronice, obiectiv care trebuie să rezulte nu numai din considerentele de ordin umanitar pe care
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
în cursul sarcinii (diabetul gestațional) necesită insulinoterapie, uneori în doze mici, până la nașterea fătului. Conduita în această situație este redată pe larg în capitolul ...... „Diabetul și sarcina”. În ultimii ani s-a constatat că insulinoterapia aplicată la pacienții critici, cu infarct miocardic, insuficiență cardiacă sau alte afecțiuni severe, la care glicemiile sunt numai moderat crescute (sub 200 mg/dl), ameliorează prognosticul, chiar dacă creșterile glicemice în cauză nu au fost documentate ca „diabetice” (valorile glicemice crescute au fost descoperite cu ocazia episodului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
procent mic din cazurile cu debut după vârsta de 65 ani sunt diagnosticate printr-o complicație acută hiperglicemică (cetoacidoză, comă hiperosmolară sau acidoză lactică), aceste forme de decompensare metabolică fiind totdeauna ocazionate de prezența unui factor declanșator major: infecție acută, infarct miocardic, accident vascular cerebral, traumatisme, afecțiuni chirurgicale majore etc. Extrem de rar diagnosticul este pus cu ocazia unor manifestări nespecifice cum ar fi: cașexia diabetică neuropată, neuropatia hiperalgică, amiotrofia diabetică, otita externă malignă, necroza papilară etc. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate prin
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
decesele prin CAD sunt întâlnite la vârstnici (8). Apare mai frecvent la pacienții necunoscuți cu DZ, fiind relativ rară ca modalitate de debut a diabetului (comă inaugurală), mult mai frecvent fiind declanșată de factori precipitanți (infecții severe pulmonare sau urinare, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral etc.). deseori la persoanele vârstnice pot interveni și factori psihologici, ca și scăderea complianței la tratament (ca urmare a aterosclerozei cerebrale, bolilor degenerative cerebrale și depresiilor), cu omiterea administrării insulinei. Tulburările de vedere pot duce
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
la vârstnici: bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la pacienții vârstnici, cu sau fără DZ (65). Prognosticul este și mai sever după un eveniment macrovascular. Coexistența neuropatiei autonome poate reduce intensitatea durerii pectorale, ca simptom al anginei pectorale sau infarctului miocardic acut. De aceea, simptome ca: dispnee, tahicardie, fatigabilitate sau stare generală de rău sunt frecvent singurii indicatori ai ischemiei cardiace. La vârstnici aceste simptome pot fi atribuite eronat vârstei. Accidentele cerebrale tranzitorii sunt de multe ori greu de diferențiat
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
semnificativă a cardiomiopatiei drept cauză directă de mortalitate cardiovasculară, dar și prevalența deosebită a altor cauze de mortalitate (vezi registrul US Renal Data System) care sunt legate fiziopatologic, cel puțin în parte, de prezența HVS/cardiomiopatiei uremice (moarte subită coronariană, infarctul miocardic acut, aritmiile maligne, edemul pulmonar acut) vezi tabelul II. Dezvoltarea hipertrofiei ventriculare stângi este legată, la pacientul renal, de prezența unor multipli factori de risc, foarte frecvent prezenți la această populație și, în mare parte, sancționabili terapeutic. Acești factori
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de 432 de pacienți din centrele de dializă din provincia canadiană Newfoundland, urmăriți de la inițierea dializei până la deces sau efectuarea unui transplant renal [Parfrey et al., 1996]. 32% dintre pacienți (N = 95) prezentaseră un istoric de angină pectorală sau de infarct miocardic la inițierea dializei. Timpul mediu până la apariția insuficienței cardiace a fost de 24 de luni la cei cu cardiopatie ischemică la inițierea hemodializei, față de 55 de luni la cei fără boală ischemică coronariană la debutul terapiei de substituție (p
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
potasemiei și magnezemiei. Hemodializa în sine modifică amplitudinea complexelor QRS din cauza reducerii volumului extracelular [Ojanen et al., 1999]. Prevalența mare a HVS la pacienții uremici modifică de asemenea aspectul ECG-ul de repaus, ca și pe cel de efort. în infarctul miocardic acut, modificările ECG la pacientul uremic nu diferă de cele clasice, bine cunoscute la subiecții non-renali. Monitorizarea ECG Holter ambulatorie este mai puțin studiată la pacienții dializați. Două trial-uri oferă date despre cohorte mari de pacienți cu modificări
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
efort a prezentat o sensibilitate de doar 52% pentru diagnosticul pozitiv de boală a arterelor coronariene. Markeri biochimici ai ischemiei miocardice Măsurătorile seriate ale creatin-fosfokinazei (CPK), a izoenzimei MB a CPK și a izoenzimelor lactat-dehidrogenzei (LDH) sunt utile în diagnosticul infarctului miocardic acut la pacienții renali, însă valorile superioare ale normalului la această categorie de pacienți reprezintă încă subiect de controversă, aparent fiind caracterizate printr-o specificitate redusă [George și Singh, 1999]. Astfel, nivelurile serice ale CPK totale sunt crescute persistent
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cresc în mod acut în cursul ședințelor de hemodializă, atât din cauza efectului de hemoconcentrație asociat ultrafiltrării, cât și din cauza eliberării enzimei din leucocitele activate datorită contactului cu membrana de dializă. Nivelurile serice ale TGO nu prezintă utilitate deosebită în diagnosticul infarctului miocardic acut la pacienții renali; nivelurile serice ale TGO sunt crescute cu până la 50% la 10-90% dintre subiecții hemodializați cronic [Cohen et al., 1976]. Mai mult, imediat postdialitic are loc o augmentare a nivelului seric al enzimelor hepatice, fenomen explicat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
endemică la această categorie de pacienți. Alte cauze de creștere a nivelului TGO la pacientul renal sunt 323AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL reprezentate de medicația hepatotoxică, hemodiseroză, infecții cu citomegalovirus și herpes simplex. Dintre enzimele miocardice utilizate clasic în diagnosticul infarctului miocardic acut, doar izoenzima CPK-MB prezintă sensibilitate și specificitate acceptabile, însă la niveluri mai ridicate decât în populația generală. Recent, interesul s-a mutat asupra troponinei T și a troponinei I ca markeri ai lezării ischemice în desfășurare la pacienții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a enzimei miocardice. Conform ghidurilor europene (elaborate de European Society of Cardiology) și americane (ale American College of Cardiology și American Heart Association), troponina T și troponina I reprezintă markerii biochimici de preferat în detectarea lezării miocardice și în diagnosticul infarctului miocardic acut. Nivelurile serice ale troponinei T pot fi utilizate nu numai în diagnosticul evenimentelor coronariene majore, dar și în stratificarea riscului pentru acestea. Astfel, un studiu prospectiv efectuat pe un număr relativ mare (258) de pacienți asimptomatici a evidențiat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
troponinei T (și ale CPK-MB) s-au corelat semnificativ cu supraviețuirea la 2 ani. Nivelurile serice mai mari de 0,1 ng/ml au reprezentat factori de risc independent pentru dezvoltarea de evenimente coronariene acute majore definite ca angină instabilă, infarct miocardic acut sau moarte de cauză coronariană ulterior acest risc crescând cu 90%. în schimb, nivelurile serice ale troponinei I nu au fost predictive pentru evenimente coronariene majore în acest studiu [Iliou et al., 2003]. O investigație și mai amplă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
investigație recentă, multicentrică, cuprinzând peste 7.000 de pacienți cu angină instabilă [Aviles et al., 2002] a arătat că subiecții care prezintă niveluri ale troponinei T mai mari de 0,1 ng/ml au un risc similar de a dezvolta infarct miocardic acut sau de a deceda, indiferent de nivelul clearance-ului creatininic. Mai mult, indiferent de nivelul funcției renale, troponina T reprezintă un factor predictiv independent. Aceste date contrazic temeri mai vechi, care considerau că valoarea predictivă a troponinei ar fi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a scintigrafiei cu thaliu în detectarea BAC au fost bune: 92, 89, 71, 98 și 90%. După o urmărire mediană de 2,8 ani, 12 pacienți au prezentat cel puțin un eveniment coronarian major (4 morți de cauză cardiacă, 5 infarcturi miocardice acute și 3 cazuri de revascularizație). Opt dintre cei 17 pacienți cu fixare anormală a thaliului (47%) au suferit un eveniment coronarian major, comparativ cu numai 4 din 43 de pacienți (9%) cu scintigramă miocardică normală (p < 0,001
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]