4,059 matches
-
213-216; Eugen Simion, Document. Spiritul critic, spiritul liber, RL, 1989, 52; Lucian Alexiu, Regula jocului, O, 1990, 7; Laura Pavel, Poetica retrospecției, ECH, 1990, 1-2; Al. Ruja, Mitologia realului, JL, 1990, 38-39; Papahagi, Cumpănă, 338-343; Florin Manolescu, O coborâre în infern, LCF, 1992, 19; Traian T. Coșovei, „Limbajul este fructul dezordinii”, CNT, 1992, 25; Mircea Zaciu, Poet și martor, F, 1992, 11; Virgil Mihaiu, Când poetul rămâne consecvent cu sine, ST, 1993, 10; Nicolae Oprea, Provinciile imaginare, Pitești, 1993, 167-175; Ierunca
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
și sigilând lumea cu ninsori”) și cea de-a treia sub forma nostalgiei după Evul Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și noul Hamlet reapărând într-o putredă Danemarcă. Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
uimitoare și de utilități economice la care omenirea nici nu visase, părea chiar mai frumos decât acea „Nouă Atlantidă” baconiană sau decât „Civitas Solis” a lui Campanella. S-a văzut însă repede că imaginea paradiziacă era înșelătoare; ea ascundea un infern mai terifiant decât cel biblic: era o brave new world huxleyană care apropia exagerat, dincolo de limitele suportabile, indivizii; global village purta și poartă în sine spectrul „cuibului de termite”, amenință să înlocuiască libertățile individuale reale cu pseudolibertăți amăgitoare oferite de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Lethe, fluviul letal al uitării definitive din Hadesul propriu-zis - dacă este un „suflet urât”, un „suflet ignorant”, un „caracter de nimic”; și, în fine, „sufletele mizerabile”, „caracterele abominabile” erau supuse caznelor în Tartar din străfundurile împărăției lui Hades, adică în infernul elin. Așadar, șansa desăvârșirii lui anthropos se afla în sufletul său și nu în corpul său. Oamenii banali duc o viață somatică; „oamenii mari” se străduiesc de-a lungul întregii vieți să-și cultive sufletul pentru a-și asigura athanasia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înlocuită de nesiguranța clipei... Câteva generații, oamenii au trăit în acest climat insidios, pe nisipuri mișcătoare. Atmosfera s-a încărcat însă cu un hidden curriculum nou prin care indivizii învățau să se adapteze la anarhie, să supraviețuiască și să înfrunte infernul diurn. Dar nu toți au rezistat și au căutat soluții mai sigure. Unii - precum sclavul eliberat Epictet, împăratul Marcus Aurelius și filosoful Seneca - au reînviat stoicismul. O „soluție păgână” - atât de apropiată de cea creștină, încât puteau fi confundate. „Retragerea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au generat o atmosferă culturală greu respirabilă de către omul declarat „bun de la natură” de J.-J. Rousseau cu două veacuri mai înainte și admis ca atare de Constituția „țării tuturor posibilităților”. Era vorba de o ciudată convertire a paradisului în infern. Edenul negru taylorian se baza pe două erori logice care înlocuiau aspirații umane profunde cu eufemisme îngrozitoare. Prima dintre ele fusese zămislită de Stuart Mill. Aceasta asimilase Binele cu Utilitatea. Esența utilitarismului putea fi redusă la câteva sofisme ce păreau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în aceeași ținută, într-o celulă neîncălzită ș...ț. Poți asasina și prin foame, murdărie și frig. Cine a cunoscut Kolîma, în extremul nord siberian, știe că noaptea polară înghețată este una dintre armele ucigașe cele mai sigure!”14. În infernul de la Ravensbrück, „prizonierele au putut să-și schimbe în mod regulat lenjeria până în 1942. N-au fost până atunci nici ploșnițe, nici păduchi. La Karaganda, eram obligați, an de an, zi și noapte, să avem aceleași haine. Eram în întregime
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din acea instituție și nu meritau asemenea „cinste”; în definitiv, ar fi primit, pe nedrept, avantajul unei situații (de a locui singuri) pe care noi nu numai că nu o avusesem, dar ei contribuiseră să o resimțim ca pe un infern. Am scăpat de această „binefacere” - «colocatarii» - (care ne-a urmărit până șí în „Epoca de Aur”) abia în 1969 sau 1970, cuplul de «colocatari» și-a cumpărat un apartament. Nu mult după aceea, a decedat șí F. Am cheltuit mult
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pușcărie nu trei săptămâni, ci trei luni sau trei ani...” (Filichi, 1994, p. 57). Rezistența la anchetă Cum s-a rezistat la anchete în așa fel încât victimele să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut a fi cedat în fața anchetatorilor) sau chiar prin revoltă și insolență în fața celor care îi agresau fizic și psihic. Nu puțini au fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
27; Nora Rebreanu, Raportul dialogic, ECH, 1990, 3-4; Simion, Scriitori, IV, 693-702; Țeposu, Istoria, 139-140; Ioana Pârvulescu, Memorialul deportării, RL, 1994, 31; Negoițescu, Scriitori contemporani, 459-461; Ruja, Parte, I, 86-89, II, 57-61; Ruxandra Cesereanu, Deportații, ST, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, Infernul deportării în Bărăgan, LCF, 1995, 23; Lovinescu, Unde scurte, V, 201-205; Cornel Ungureanu, Cronicarii, actorii și autorii, O, 1996, 7; Andrei Bodiu, Un moralist de sfârșit de secol, VTRA, 1996, 5; Mihai Dragolea, Încercări epice în anii din urmă, VTRA
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
178; Nae Antonescu, „Rusalii ’51”, VTRA, 1996, 10; Gheorghe Grigurcu, Conștiința Timișoarei, RL, 1996, 46; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 171-174; Perian, Scriitori, 198-204; Mircea Mihăieș, Tratat de disperare, O, 1997, 6; Daniel Cristea-Enache, Căldură mare, ALA, 1997, 327; Ioan Stanomir, Infernul cotidian, LCF, 1997, 39; Ruxandra Ivăncescu, Două fețe ale realului, două fețe ale textului, VTRA, 1997, 11; Gheorghe Perian, Un roman despre arșiță și moarte, VTRA, 1997, 11; Ruxandra Cesereanu, „Între hanger și sofa”, ST, 1998, 11-12; Nicolae Breban, Cămila
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte (1995), Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun încercarea de a reconstitui suferințele unor personaje de condiție socială umilă, de obicei aparținând mahalalei, sau ale unor conștiințe dislocate din normal. Motivele, circumstanțele sunt
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Iași, 1996; Patimi în Labirint, pref. Constantin Dram, Iași, 1997; Infernul albastru, Iași, 1999; Noaptea păsării de aur, pref. Constantin Dram, Iași, 2001; Sintagmele ochiului, pref. Al. Husar, Iași, 2003. Repere bibliografice: George Bădărău, „Imposibilă, pânda”, „Timpul”, 1994, 11; Ion Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 233-234; Bogdan Ulmu, Radiografia suferinței, CRC
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Aura Christi, Delirul promiscuității, CNT, 1994, 43; Octavian Soviany, Epopeea din strada Oltețului, CNT, 1994, 44; Alex. Ștefănescu, Mărturisire la sfârșit de an, RL, 1996-1997, 51-52; N. Scheianu, Ioan Es.Pop, „Nord magazin”, 1997, 36; Mircea A. Diaconu, Mortificare și infern, „Bucovina literară”, 1997, 11; Regman, Dinspre Cercul Literar, 165-168; Ion Pop, Versuri din lumea fără ieșire, VTRA, 1998, 2; Marin Mincu, Un poet textualist: Ioan Es. Pop, VR, 1999, 1-2; Ruxandra Cesereanu, Mic dicționar de poeți români onirici...Ioan Es
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și al rusificării. Personajele sunt niște dezrădăcinați, înstrăinați în vatra strămoșească, ale cărei temeiuri morale au fost surpate. Ideea încrucișării absurde a mistreților cu scroafele este o proiecție grotescă a experimentelor monstruoase care au distrus comunitatea rurală basarabeană. P.
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
de stiluri, registre, tonalități diferite, succesiune ilogică de întâmplări, sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
o piesă în care a jucat toate rolurile”, unic actor în spectacolul creației de sine. Organizat secvențial, demersul critic montează scrieri și episoade ale biografiei rimbaldiene (poemele în limba latină, corespondența, Corabia beată, relația cu Verlaine, Iluminările, Un anotimp în Infern etc.), vizând stabilirea corespondențelor între cele două planuri. Ipoteza pare incitantă, deși se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca „o fantastică transpunere imagistică a unui coit in extenso”). Interpretând poezia lui Rimbaud drept
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
Victor Ion Popa duce mai departe o anumită sensibilitate etnică, regionalistă. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Ciuta, București, 1924; Păpușa cu piciorul rupt, București, 1926; Pufușor și Mustăcioară, București, 1926; Floare de oțel, București, 1930; Mușcata din fereastră, București, 1930; Shakespeare în infern, București, 1932; Velerim și Veler Doamne, București, 1933; Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934; Acord familiar, București, 1935; Cuiul lui Pepelea, București, 1935; A fost odată un război, București, 1936; Încercarea, București, 1936; Povestiri cu prunci și
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Cellei Serghi. C. Rădulescu-Motru este autorul articolului Filosofia lui Caragiale, cu publicistică sunt prezenți Constant Răutu, Petru Comarnescu (Capitala și provincia), Ion Potopin. Nu lipsesc transpunerile din literatura universală: Petre Stănescu traduce cartea a VI-a din Eneida (Charon, luntrașul infernului), Ion Tundrea transpune fragmente din Divina Comedia de Dante, Const. Vulturescu dă fragmente din Kalevala, A. E. Baconsky tălmăcește Îngerul de Lermontov și Prietenilor de Pușkin, poet din care este tradusă și poezia Viscol (Anna Barbu), Petru Sfetca oferă o
PROVINCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
în lumea muritorilor. Următoarele romane - Rezervația de pelicani (1983), Orașul îngerilor (1985), Dumnezeu în bucătărie (1994), Truman Capote și Nicolae Țic (1995) nu continuă nici unul din cele două cicluri (F și Viața și opera lui Tiron B.). Primul mitizează un infern concentraționar; al treilea încifrează mituri în ambianțe de lume românească sud-vestică din ultimii ani, unde oamenii se numesc Gogoneață, Cașuba, Titirișcă, textul incluzând și reproducerea unui interviu al lui Zinoviev, cu referiri la Gorbaciov. În afara ciclurilor se află și un
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
unor cărți de critică, estetică, poezie, însoțindu-le de prefețe, postfețe, bibliografii, cronologii, note etc. Avea în șantier o traducere a Divinei Comedii de Dante, din care a încheiat și a publicat parțial în periodice - „Apostrof”, „Echinox”, „Vatra” - prima parte, Infernul. A fost distins cu Premiul Internațional „Eugenio Montale” (1988) pentru tălmăcirea poetului în românește și cu Premiul Internațional Diego Valeri-Città di Monselice pentru întreaga activitate de traducător (1997). Era ofițer al Ordinului francez Les Palmes Académiques (1994). Debutează cu critică
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
anul următor. Ulterior, atras de „vocea” documentelor, P. se concentrează asupra studiului istoriei contemporane. În 1988 publică la Veneția Requiem pentru Convenția de la Geneva, o reconstituire a destinului tragic al prizonierilor germani capturați în România după 23 august 1944. Epistolarul infernului (1993) cuprinde corespondența dintre Ion Antonescu și liderii democrați Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Gh. Tătărescu, alte mărturii și investigații istorice fiind incluse în volumele Sioniști sub anchetă (1993), Legendă și adevăr (1994), care se referă la atitudinea evreilor în timpul invaziei
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
și pianiști, pref. Laurențiu Fulga, București, 1967; Inaderență, București, 1968; Miorița nu s-a născut lângă stele, București, 1973; Căderea Plevnei, București, 1977; Șa pierdută pe mare, București, 1983; Speranța, București, 1984; Requiem pentru Convenția de la Geneva, Veneția, 1988; Epistolarul infernului, București, 1993; Sioniști sub anchetă, București, 1993; Legendă și adevăr, București, 1994; Culisele spionajului românesc. DIE (1955-1980), București, 1997; Operațiunile „Melița” și „Eterul”. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate, București, 1999; Miza războiului: 6 septembrie 1940-12 iunie 1941, București
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
și alta care transcrie pagini dintr-un posibil roman în care este vorba de un doctor Luca - filosof privat - și de custodele unei biblioteci dintr-un loc care se cheamă Asybaris. Asybaris înseamnă, în ficțiunea lui P., partea noastră de infern. Interesul, la lectură, merge spre jurnalul propriu-zis (jurnal de idei etice). Aici se poate intui mai ușor portretul omului care nu știe să-și facă prieteni, omul sentimental care poartă în el o tristețe nelămurită și se rușinează să vorbească
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]