6,831 matches
-
fragedă lumină îmi rămâi.” ( Atâtea ) Astea sunt instrumentele filosofiei, care se potrivesc și la poezia lui Adrian Erbiceanu. Ar mai trebui să pomenesc aici de ritm, de armonie, dar nu este nevoie, pentru că, în cele din urmă, și finitul este infinit (finit la infinit !) „Din naufragiul clipei ... între pleoape / Strivind lumina visului pierdut ... / Dar spaima cuibărește-n zări, pe ape, / Ispite ale altui început ... ” ( Neodihnă ) Să fie Universul sferic ? Adică, să renunțăm la piramidă din simplul motiv că, fără unghiuri, sfera
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
după controale medicale, care să ateste că starea de invaliditate persistă. Acest aspect îl necăjea foarte mult. Nu înțelegea cum de se poate crede că și-ar putea recăpăta vederea peste noapte... Cum timpul tace și se scurge liniștit în infinita-i dimensiune, viața își urmează cursul ei firesc, antrenând oamenii într-o diversitate de evenimente de tot felul. Cu două zile înainte de sfârșitul săptămânii, după multe și atente observații asupra manifestărilor cotidiene ale pacientului, doctorul Eugen Tomescu, secondat de colegii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
dar din care vrei să păstrezi aroma și deliciile și pentru a doua zi. Și de aceea nu guști decât cu pătrățica. Între lumi - cartea domnului Nicolae Băciuț despre Nicoale Steinhardt, este pentru mine o astfel de delicatesă rară. Cu infinită modestie și cu o anumită măreție a smereniei, Nicolae Steinhardt mărturisește prietenului său despre „semnificațiile multiple ale lui a scrie”: „-- Încă nu le-am înțeles, e aici un mister pe care nu mă sfiesc a-l numi cutremurător. Vorbirea și
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
va readuce universal la mărimea, energia și masa inițială după care va urma iarăși un Big bang și un Big Chrash într-un ciclu care va evolua la nesfârșit și unde omul este o gânganie care va fi strivit în fața infinitelor energii și mase care alcătuiesc universul. Astronomia și astrofizica din ziua de azi vrea să ne facă părtași unor scenarii apocaliptice unde Dumnezeu este scos în afara Universului pe care culmea, chiar El l-a creeat. De altfel acest gen de
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W. HAWKING de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356278_a_357607]
-
degajate ale unei biblioteci publice, primind generoasă, cărți de literatură adevărată, cărți de cultură generală și de specialitate, atât de necesare acum și oricând tuturor, nu numai tinerelor generații. „Iată niște cărți cinstite” - îți spui - răsfoindu-le cu recunoștință și infinită tandrețe, răsfoindu-le delicatele file, așa cum ai răvăși pletele iubitului sau copilului tău, pentru simplul motiv că nu s-au lăsat împinse pe făgașul amețitor al amăgirii, nu s-au lăsat agresate de cuvinte triviale. Și au rămas destule asemenea
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
și deschizându-și ca o pasăre albă, aripile către oameni. O uriașă carte deschisă, având gravată pe filele-i deschise pentru totdeauna, înțelepciunea poporului român. Era ca o invitație de a păși în Carte ca-n Țara Minunilor. O Coloană infinită susținea această operă măiastră a omului de suflet Vasile I. Cireș, artist al cărui nobil ideal a fost toată viața zămislirea monumentului cărții, o coloană a eternității spiritului românesc în spațiul carpato-danubiano-pontic, operă care ar fi trebuit să-i pecetluiască
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
stoic mărturisește că a moștenit de la tatăl său adoptiv o detașare de orice vanitate pentru pretinsele onoruri și ne sfătuiește: „Te-ai lăsa antrenat de dorința de slavă? Gândește-te la rapiditatea cu care toți sunt uitați, la abisul timpului infinit dintr-unul și din celălalt sens, la vidul cuvintelor răsunătoare, la umoarea schimbătoare și indecisă a celor care par să te laude, la îngustimea locului în care acea slavă se limitează” . Și s-ar mai putea cita și alte texte
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
spațiul restaurării, în spațiul noii creații, și al învierii έν Χριστώ. De acum, încă de când trăiește pe pământ, omul poate să își așeze trupul pe tronul lui Dumnezeu,- omul este absorbit, de parcă ar fi în cer (XXIX). Desăvârșirea dinamică și infinită este erosul ca mișcare și înclinație a persoanei atrase de Dumnezeu. Erosul dumnezeiesc este pentru Sfântul Ioan „țelul pedagogiei lui filocalice”. Scara este un dinamism. Întrebarea cea mai importantă este acum aceasta: Unde ne aflăm pe Scară? Răspunsul trebuie să
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
aflat „mereu în stare de revoltă” abuzează de bunătatea lui Dumnezeu, iar cel care abuzează de bunătatea lui Dumnezeu nu pentru sine, ci pentru a „face schimb de daruri/dragoste” cu Dumnezeu demonstrează prin influența vieții lui de bunătate iubirea infinită a lui Dumnezeu. Aceștia din urmă sunt sfinții/modelele, iar cei dintâi cetățenii. Căci în memoria posterității un sfânt rămâne veșnic un om de referință, iar un om egoist ca un cetățean oarecare. Problema răului, una dintre cele mai dificile
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
dragoste”...( execuție publică). Nicio urmă de “milă” față de cel care a trecut legat la ochi pe aleile iubirii. Captiv în rutina zile și a lucrurilor mărunte, pare să fi uitat că timpul este ireversibil, și pierdut “printre umbre” își face infinite reproșuri: “ uneori nopțile stau față în față cu mine // și mă cert că nu am privit cum se cuvine // verdele crud al primăverii // că m-am bucurat prea puțin atunci când primul // cocor își odihnea zborul cu miros de mare // că
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
un edecar al disperării sunt // un proscris răzvrătit”... ( ninge, ninsoare sălcie). Migrând în spații noi, unde jocul liber al imaginației nu cunoaște bariere, cu ajutorul mijloacelor stilistice bine șlefuie și eficiente, poetul caută conotații și căi accesibile pentru regăsirea esenței umane. Infinite, dar fragmentare sunt adevărurile “ascunse” în trecerea tipului și-n taina fiecărui anotimp. Iarna este motiv de întristare pentru sufletu-i golit de “priviri”: „ voi migra din nou în peștera ascetă // unde visurile hibernează // și clipele ning doar zăpezi gri
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Cunoștința și iubirea devin una. A-L simți și a-L cunoaște pe Dumnezeu vor fi unul și același lucru. Unificarea întregului dinamism uman necontenit sporită ne revelează aspectul cel mai profund al spiritului ca libertate. Căci libertatea este posibilitatea infinită a spiritului curat, mereu reînnoit, de a depăși necontenit finitudinea sa. Libertatea este urcușul continuu spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
lucru. Unificarea întregului dinamism uman necontenit sporită ne revelează aspectul cel mai profund al spiritului ca libertate. Căci libertatea este posibilitatea infinită a spiritului curat, mereu reînnoit, de a depăși necontenit finitudinea sa. Libertatea este urcușul continuu spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemișcată în sine, și este infinită în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate. „Natura îngerilor și a sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemișcată în sine, și este infinită în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate. „Natura îngerilor și a sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să progreseze la infinit”. Urmează de aici că natura nu e ceva terminat, ci, datorită
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
prin dorință, sau în creșterea ei, nu are un sfârșit. În acest context, observația și rmarca Sfântului Vasile cel Mare, potrivit căreia „De aceea, Binele fiind infinit în natura lui, participarea la el va fi și ea, în mod necesar, infinită în mișcarea ei, deci capabilă să se lărgească la infinit”. Deci pe drept cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, e desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
căreia „De aceea, Binele fiind infinit în natura lui, participarea la el va fi și ea, în mod necesar, infinită în mișcarea ei, deci capabilă să se lărgească la infinit”. Deci pe drept cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, e desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în același experiența infinitului și a finitului, adică în fiecare clipă există o distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, e desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în același experiența infinitului și a finitului, adică în fiecare clipă există o distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența noastră realizată. Mereu avem conștiința ambelor acestor lucruri. Căci distanța parcursă de noi, oricât ar fi de mare, rămâne minimă în raport cu infinitul. Natura umană călătorește veșnic pe distanța dintre finit și infinit, dar
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența noastră realizată. Mereu avem conștiința ambelor acestor lucruri. Căci distanța parcursă de noi, oricât ar fi de mare, rămâne minimă în raport cu infinitul. Natura umană călătorește veșnic pe distanța dintre finit și infinit, dar este lansată prin dorință și printr-un fel de experiență înaintea finitudinii sale în lăuntrul infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu este niciodată totul, dar este începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
experiență înaintea finitudinii sale în lăuntrul infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu este niciodată totul, dar este începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor experiențe ale infinitului este recunoașterea deosebirii neconfundate între natura divină, infinită ca act, și natura umană, infinită în potență” dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu este niciodată totul, dar este începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor experiențe ale infinitului este recunoașterea deosebirii neconfundate între natura divină, infinită ca act, și natura umană, infinită în potență” dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
de fațete ce se succed în planuri amețitoare. Un perete al muntelui tăiat în linie dreaptă acum îți lasă spațiu pentru a privi alt munte cu o altă tăietura dreapta, ori în trepte, ori cu rotunjimi sau scări, cele mai multe cu infinite și complicate forme geometrice, căci fantezia naturii a întrecut orice închipuire. Adâncimea, șerpuirea râului Colorado care-și adună apele din mai multe râulețe, miile de forme, planuri și axe în multe culori, fumurii, roz, alburii, gălbui, maro, verde, cărămiziu, mov
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
nici acea plăcere dureroasă frică aceea continuă de a pierde Am un ac înfipt în inima mi l-am înfipt acolo voluntar după fiecare noapte de dragoste e acolo să-mi amintească mereu că iubirea dincolo de plăcere e doar o infinită suferință. Referință Bibliografica: Iubirea dincolo / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IUBIREA DINCOLO de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356422_a_357751]
-
mă pândește la orice pas ispita, / Un lucru e știut, nu poate-a mă supune. În clipa-n care mama m-a adus pe lume, / La vatra focului stătea-n genunchi Prea-Sfânta / Răspunsul a venit când Adevăr trecut-a / Prin infinitul labirint al minții. / În clipa-n care m-au zămislit părinții, / Alăturea de ei stătea-n genunchi Prea-Sfânta . Dorul-dor este firul care o conduce spre Început pe Ioana Stuparu. Dorul arzător, dorul cel fără-de-sațiu, acela care doare, care mișcă munții
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
succes și poporul nostru român. Natură este cea mai indispensabilă, valoroasă și grandioasă comoară prin care omul a fost desăvârșit de Dumnezeu. Iubita patrie - România, este asemeni unui imens palat ce cuprinde minunate taine stropite cu vraja magiei în necuprinsul infinit al farmecului, sfâșietor de suflete flămânde de noutatea și gradul de intrigare al aventurii în lumea frumosului reunite cu puritatea, candoarea clipelor de neuitat, a extazului la nivel maxim. Tot ceea ce ne înconjoară ascunde în sine o simbioză dintre mistic
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]