2,113 matches
-
din prima căsătorie a defunctului Agrippa. Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui?“ Dar, în timp ce capitala imperiului urmărea amuzată acea insolită dispută familială, Augustus a declarat solemn: „Eu mă gândesc la Roma de-a lungul secolelor, nu la puținii ani ai vieților voastre“ - și la o asemenea declarație nu exista replică. Cu siguranță, puține ceremonii nupțiale au fost atât de funebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
este însă apariția stîngii estetice moderniste, unde noutatea „emancipatoare” este afirmată în și prin artă. Desprinsă din trunchiul Literatorului, nu mai puțin efemera Linia dreaptă a lui T. Arghezi, Gala Galaction, N.D. Cocea și V. Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul intelectual” de orientare socialistă, consituind totodată embrionul din care se va naște, peste cîțiva ani, Viața socială (1910), condusă de Arghezi și N.D. Cocea. Temutul, vitriolantul pamfletar, condamnat în 1907 ca instigator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dramatice» poemelor lungi ale lui Marinetti” (v. „Note-cărți-reviste”, nr. 50-51). Sînt publicate și recenzii mai detaliate, cum ar fi comentariul pe marginea numărului despre teatru al revistei Mà. O „ciudățenie” publicitară elvețiană - Theatre Coop - atrage atenția redactorilor prin caracterul ei insolit: „Theatre Coop director Hannes Mayer (Bâle) & Jean Bard (Geneva) Buletin al Teatrului de propagandă al cooperativelor elvețiene (Uniunea elvețiană a Societăților de Consum) a participat de curînd la Expoziția Internațională de la Gand. Rolul acestui teatru este de a exprima cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În definitiv, ceea ce-i apropie pe Tzara, Urmuz, Ion Vinea, Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Geo Bogza este „sensibilitatea schimonosită”, manieristă... Mai mult decît alți critici interbelici, G. Călinescu subliniază „finețea evidentă” a spiritului urmuzian. Este apreciată cu deosebire singularitatea insolită, modernitatea radicală a autorului apărută parcă ex nihilo: „E chiar un fenomen ca, într-o vreme în care poezia noastră era încă în continuarea lui Coșbuc, să apară atitudini de acestea de negație estetizantă” (Istoria..., ediție nouă, revăzută de autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de un bovarism al capodoperei „masive” în cultura română? Relevanță valorică sau relevanță de „document/simptom” al unei crize? În anii ’70, la un anumit nivel al conștiinței critice „medii”, persistă încă întrebarea dacă „antiprozele” urmuziene au caracterul unui „accident insolit de istorie literară”. „O asemenea controversă”, scrie Nicolae Ciobanu în prefața Antologiei de proză scurtă românească. De la Constantin Negruzzi la Pavel Dan (Metamorfozele unui „gen” epic, Editura Minerva, Biblioteca pentru Toți, București, 1979, p. XLV), „are șansa de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
II-a, Editura Atlas, 2000, p. 298). Criticul vede în scrierile urmuziene niște „romane concentrate”, contes philosophiques cu funcție „evident parodică”, „mai aproape de narațiunea filozofică a secolului al XVIII-lea”. Opinia e susținută prin „universul filozofic pe care aceste scrieri insolite îl cuprind” și prin caracterul lor romanesc: „Într-un limbaj simbolic, este descrisă — spiritual vorbind — o existență de la un capăt la celălalt, un viciu vital sau un ciclu de gîndire”. În opinia lui Mihai Zamfir, este „dificil să caracterizăm textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ascuțit, atît de adecvat la real al lui I.L. Caragiale, unui Demetrescu-Buzău (Urmuz), realul, în perpetuă beată deplasare, i-a putut apărea ca dadaistic. Dadaismul a însemnat adecvarea la o realitate percepută ca delirantă, absurdă. Rezultatul a fost un insolit amestec de bizar umor și imponderabilă nebunie”. Proiectul Cumpăna era de fapt un colaj de asocieri „dadaiste” între fragmente urmuziene (din „Fuchsiada”) și heideggeriene (din „Ființă și timp”): „În Cumpănă, pentru început, textul lui Urmuz se ciocnește în mod insolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
insolit amestec de bizar umor și imponderabilă nebunie”. Proiectul Cumpăna era de fapt un colaj de asocieri „dadaiste” între fragmente urmuziene (din „Fuchsiada”) și heideggeriene (din „Ființă și timp”): „În Cumpănă, pentru început, textul lui Urmuz se ciocnește în mod insolit cu acela al lui Heidegger. Cuvintele «cînd curajul gîndirii își are obîrșia în exigența Ființei, abia atunci limba destinului se află în largul ei» (Aus der Ehrfahrung des Denkens, tradusă de Th. Kleininger și G. Liiceanu) sînt urmate de «Fuchs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la nevoie, poate îndeplini și funcția de "înger exterminator". Precum se poate vedea din textele semnalate, sursa generativă a imaginarului este, în proza Roxanei Pavnotescu, refuzul banalului, alungarea lui și a tot ce e oribil în realitate prin creația de insolit, de extraordinar, de fantastic, de miraculos (precum și de absurd, în Umbrela); pe scurt, prin satisfacerea nevoii de inefabil. Această satisfacere se obține mai cu seamă pe două căi: recursul la copilărie și asumarea erosului. Vizitată de îngerul ei, cel căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a stabilit mai recent între anumite cercetări plastice și diverse descoperiri științifice, în legătură cu fenomene microscopice de pildă, indică dacă nu cumva demonstrează caracterul unitar al cunoașterii și universalitatea acesteia, fiecare producție cu-adevărat originală, și prin chiar acest fapt insolită, din domeniul creației grafice sau picturale putând să-și susțină asemănarea neprevăzută, însă incontestabilă cu un document oarecare scos la lumină de cercetarea fundamentală și să primească de la aceasta un soi de validare. Astfel, Kandinsky a fost bulversat când a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
parcă de ritmul obsedant al acelorași două cântece Waiting for the miracle și Closing time pe care vânzătorul ambulant de casete și fan Leonard Cohen nu obosise să le transmită Încă de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu insolit prin anacronismul vestimentar. Hainele lor aveau patina lucrurilor scăpate ca prin minune după război, când nimic nu e demodat și nimic nu prisosește. În plus aveau aerul straniu al unor veșminte protectoare prin care nu trece nici frigul, nici glonțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
observă Petru, Încă În căutarea unui punct stabil Într-o lume care Îi scăpa de sub control și În care până și tablourile păreau a-și fi pierdut autonomia și contururile precise, pentru a se topi Într-o singură pânză provocatoare, insolită și anonimă, prin complicitatea jucăușă a celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dată În viață simțea că el era cel privit de doi ochi mărunți, reci și indiferenți, de culoarea lavandei. Semănau cu ochii plictisiți ai vameșilor la schimbul de tură. Închise ochii, dacă nu Încântat, cel puțin mai bine dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora din călcâiul rănit al unei fete ce nu se mai zărea demult. Era liniște... Nici măcar sirena Salvării nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu numeroșii prieteni dandy același refuz al sufocantului spirit burghez, paradoxal, el ajunge „portdrapelul revoltei intelectuale Împotriva dandy-lor. Ambiguitatea acestui comportament, specifică numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de călărie și Înoată noaptea În lagună, D’Annunzio pilotează avionul, Montherlant ia parte la cursele de tauri și Macedonski, cu nimic mai prejos, aspiră și el la trăirea integrală a vieții ș...ț”2. Numai că, din nou, gustul insolitului, al epatării Îl determină să aleagă cel mai excentric sport practicat pe atunci În București: ciclismul. Ne vine destul de greu a ni-l imagina pe autorul rondelurilor călare pe velociped, alături de un discipol de la Literatorul, mai tânărul C. Cantilli, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă și dor”. Portretul său fastuos constituie un fel de infrastructură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nimeni nu se poate Întâlni de două ori cu șansa Într-o singură viață”. Și necunoscutul i-a Închis ușa În nas. Peste câțiva ani, avea să citească Într-un magazin ilustrat povestirea unui autor american care reproducea În detaliu insolita Întâmplare de la Monte Carlo și a dedus că individul excentric era și el american. Convins că În ceea ce se petrecuse era mâna providenței, Nicolae Corbu s-a conformat sugestiei necunoscutului și n-a mai jucat niciodată. Mai mult, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În cap că se poate și o să vezi că, Într-adevăr, se poate. Bergman a putut, ai auzit cu urechile tale. Ai aproape douăzeci de ore Înainte. Folosește-le, merită! 27 Eveline a avut dreptate: a fost o zi grea. Insolită, penibilă și chinuitoare până la granița cu insuportabilul. Dacă mi-ar fi spus cineva că vreodată o să fac pe ventrilocul ore În șir, plimbându-mă de colo colo și repetând ca apucatul câteva cuvinte, i-aș fi răspuns că ori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
calificativul maxim summa cum laudae, și fusese invitat să se alăture grupului de lucru americano-nipon căruia guvernele celor două țări tocmai Îi alocaseră o subvenție fabuloasă pentru proiectul studierii ecuației lui Fridman. Atunci s-a consumat actul al doilea al insolitei Întâmplări care i-a marcat existența. Actul Întâi se petrecuse În urmă cu două decenii, În primul an al studenției sale de provincial sărac, obligat să-și drămuiască atent resusele financiare, constând În bursa de merit și puținii bani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult mai puternice, În inextricabilul lor, decât prețioasa lui rațiune. A Înțelege este unul dintre orgoliile supreme ale omului. Până la urmă, nici măcar nu era cine știe ce de Înțeles, cel puțin În datele prezentului imediat. Dacă aș fi putut face abstracție de insolitul existenței acestui Centru cu tot ceea ce presupunea istoria, actualitatea și viitorul lui, așa cum se profila el În viziunea lui Zoran, lucrurile s-ar fi simplificat simțitor. Dar nu puteam, iar faptul că oricine În locul meu ar fi fost la fel de neajutorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de subiectul mult mai important (pentru mine, cel puțin) privitor la convingerea Centrului că, mai devreme sau mai târziu, Ceilalți vor sista experimentul, vor arunca În aer Pământul și vor reda acestui colț de Univers configurația anterioară plantării aici a insolitului laborator. Veselia de pe fața lui Roger s-a evaporat la fel de subit cum apăruse. M-a privit o clipă cu ochii lui ca o imensitate verde și apoi a oftat, coborând pleoapele: - Adam, știi deja multe. Nu spun „prea multe”, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ciudatele dosare. Două detalii mi-au atras atenția. Ai observat, probabil, că am vorbit tot timpul despre texte, nu despre cărți, volume, ediții. Nu Întâmplător: nici unul nu era tipărit. Arhiva-depozit a Centrului adăpostea o imensă bibliotecă de manuscrise! Cealaltă constatare insolită am datorat-o norocului de a fi nimerit câteva lucrări ce purtau semnătura unor istorici a căror operă o cunoșteam foarte bine. Cel puțin așa credeam. Am fost nevoit să admit că mă supraevaluasem: dacă manuscrisele erau autentice, iar datarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dumnezeu Întârzie atât semnalul Evelinei? - După cum o parte dintre dumneavoastră știți, nu mă aflu În Centru de foarte multă vreme. Mărturisesc că, inițial, am avut o serie de Îndoieli, de Întrebări și de nedumeriri inerente primului contact cu o realitate insolită, cu o pararealitate, aș fi tentat să spun, dificil și de admis, cu atât mai puțin de asimilat de către un istoric, a cărui deontologie presupune adevăruri verificate, documente, mai presus de orice ambiguitate, dovezi... Și am ținut-o așa, profitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice cu lux de amănunte particularitățile insulei, vorbindu-le și despre ciudații ei locuitori. Era evident că femeile se simțeau atrase de sălbăticia peisajului, de frumusețea lui naturală și insolitul faunei, și mai cu seamă le atrăgea foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]