2,782 matches
-
DIAZEPAM - comprimate - ACȚIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: DIAZEPAM este o substanță din clasa benzodiazepinelor, înrudită chimic cu clordiazepoxidul (Napoton) cu acțiune tranchilizantă, sedativă, hipnogenă, relaxantă musculară și stabilizatoare neurovegetativă. INDICAȚII: Psihopatologie: La adulți: stări anxioase, manifestări psihosomatice și somato-psihice, tulburări caracteriale, agitație agresivă, insomnii psihogene. La copii: pavor nocturnus, irascibilitate, instabilitate psihică, vărsături „nervoase”, anorexie, anxietate de spitalizare. Neurologie - Reumatologie: contracturi și stări spastice musculare. Psihiatrie: nevroze anxioase, fobice, obsesive, depresiuni nevrotice: - psihoze cu fenomene de anxietate. Cura de desintoxicare alcoolică, prevenirea accidentelor înțărcării
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
melodios, în care mi s-a părut că disting dragoste și respect și mândrie, ba chiar și un pic de alint, mi-a răspuns: - Tovarășul nostru învățător se numește Dumitru Dascălu. A fi învățător Nopțile lungi de toamnă-iarnă, bântuite de insomnii, îi prilejuiesc lui Dumitru Dascălu frecvente întoarceri în trecut, mai ales în cel îndepărtat, răscolindu-i amintirile, multe dintre ele răvășite și înlănțuite anapoda. Încearcă mici satisfacții când reușește să le descâlcească, să găsească un fir care să-l conducă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
făcut o primire neașteptat de rece, parcă reproșându-i că l-a lăsat atât de mult timp în grija unei vecine. Odihnit spiritual, și-a consacrat cea mai mare parte a timpului lecturii și scrisului. Orele de veghe nocturnă datorate insomniei le folosea pentru însăilarea mentală a unor idei, pentru elaborarea unor scenarii, pentru readucerea în memorie, din străfundurile subconștientului, a unor date, fapte, evenimente aparent uitate, iar după două-trei ore de somn furat, se așeza la masa de scris. Acesta
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
conservate în amintirea mea. Am privit de asemenea cu afecțiune figura lui Musset, reprodusă la începutul cărții după cunoscuta gravură a lui Gavarni. Și atât... Asta e, m-am întrebat atunci, cartea care mi-a procurat altădată atâtea nopți de insomnie și ale cărei pagini conservă încă urmele lacrimelor mele de înduioșare? Desigur asta. Sufletul celui care-i cercetează cuprinsul e însă altul, mi-am răspuns, nu fără o accentuată tristețe. * Nu pot vorbi de epoca aceasta fără a arăta ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vorbă goală. E mult Înainte, de răsăritul soarelui, totul e Încă tulbure și suflă un vînt umed și insinuant. Aud marea fără s-o văd. Dacă m-aș apropia de fereastră aș și vedea-o, prin Întuneric, albind ca o insomnie stîncile. Îmi place Însă mai mult să dau fiecărui val, după sunet, forma imaginată de mine. Dealtfel, cunosc acum În detaliu această parte a coastei. Nu știu dacă de la greci provine obiceiul de a clasifica totul, dar nu mi se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cauză de a le evita. Un lotofag n-ar fi săvîrșit această eroare. Pentru el nu există alt destin și alt zeu decît amnezia. Însă nici altă șansă... Poate că melancolia se naște Într-adevăr din comparații. CÎteva ore de insomnie au fost suficiente pentru a le declanșa, amintindu-mi cîte lucruri aș face astăzi altfel, cu mai puțină ușurință, mai puțină naivitate și, poate, mai puțin orgoliu. Ce Însemnătate mai au ele acum? Oricum, nimic nu mai poate fi repetat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
oricum, e mai puțin revoltător să mori devorat de memorie decît de un vultur insolent și murdar... Dacă ar fi vară, aș coborî În mare. Un ceas de Înot În apa plină de presimțirea zorilor m-ar spăla de orice insomnie. Așa, trebuie să mă mulțumesc să ascult valurile. Tot n-am altceva mai bun de făcut. Și În timp ce un val după altul se sfărîmă la țărm, amintirile cele mai diverse ies la suprafață. CÎndva, În adolescență, mă miram că În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
avea o familie, doi copii, agonisise multe, iar o lume ,,cunoscută” se întindea în fața ei. Nu-și imagina cât va rezista alături de o persoană pe care o iubea și o ura în aceeași măsură. Îi era frică. Nopțile pline de insomnii erau din ce în ce mai dese, lucru ce i se părea real. Era o teorie pe care o credea generatoare a toate care i se întâmpla. Se simțea ca o frunză-n vânt, ceva din ea murise, schimbându-i viața. Deși o familie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
meargă la întâmplare singură pe drumul vieții. Ambii trecuseră printr-o relație. Valentin suferise mult. Trecuse printr-o severă decepție din dragoste. Fusese părăsit de Tia, de prima lui soție. Cu greu își găsise liniștea. Nopțile îi erau pline de insomnii si totuși aștepta zgomotul cheii în broasca ușii s-o vadă intrând în casă. Își jurase că dacă se va întâmpla vreodată minunea asta, n-o va întreba nimic ci o va iubi, o va săruta, o va ține de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de vină fiind și regimul de viață pe care îl avusese. Îl avertizase de nenumărate ori în cei zece ani pe care-i petrecuseră împreună. Făcuse compromis după compromis, ajungând să fie bârfa lumii. Leon era chinuit de coșmaruri și insomnii, iar ajutorul Carlinei nu-i fusese de nici un folos pentru a depăși acea nefericire omenească. Ea făcuse parcă să descopere și mai mult obsesia și angoasele lui, devenind cu timpul prizonierul alcoolului, și-n cele din urmă al morții. Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
timp să mă apuc și de altceva. Simți că nu mai putea rezista nici un minut, iar starea de confuzie în care se afla dispăruse prin acceptul dat. În ultimul timp, din cauza jocurilor care îl acaparaseră, nopțile îi erau pline de insomnii, iar ziua era abătut și apatic. Această din urmă provocare era o partidă misterioasă și îl vrăji. Noaptea se topea încet ca mierea de albine și analizând bine situația își dădea tot interesul să nu se vadă cumva trudind ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să mă căsătoresc cu Livia. Gîndul ăsta mă frămînta și pînă azi, dar abia acum e pe deplin înrădăcinat în mine, a devenit deja hotărîre. Iar Tamara, noaptea mea de Ajun, prin care mă plimb cu gîndul în ceasurile de insomnie, Tamara care n-a putut să-mi fie amantă deși ar fi vrut, iar acum mi-i la fel ca o soră, m-a pus în fața acelei răscolitoare întrebări: sînt copt? Da, hotărît lucru! Sînt copt pentru căsătoria mea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răspunde. E greu de lucrat sub tensiune. Să opresc? Nu. Mă descurc eu. De sus, din nori, cad fulgi deși, învăluiți de vînt. Ușa e lovită ritmic de ușorul metalic, iar zgomotul ei mă trimite cu gîndul la nopțile de insomnie ale copilăriei, cînd auzeam cum viscolul urla pe sub streașină și scutura zdravăn ușa de la intrare, în fața căreia, cuibărit pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochi, sprâncene, nas, gură, moi, calde, vii... Îmi vine să plâng. Noapte bună, Monica! Luni, 6 octombrie [1947] Eri, o zi proastă cu tristeți, cu vești de familie, la fel ca acelea de dinaintea plecării tale. Azi, după o noapte de insomnie cu scularea la 4 fără 20, cu 5 ore de lecție, fără cărți, deci cu rol ultra-activ, reîntoarcerea la 2 și ¼, dejun, pregătire de marmeladă de mere. La 5 m’am dus la Vama Poștei pentru Revista Fund[ațiilor] și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prudentă. Nu fuma mult. Lasă trupului tău tânăr puterea și mireasma dulce a busuiocului... Monica, Monica... Ce greu îmi e fără de tine. Iubito! Marți seara Zi apăsătoare, de plumb. Azi-dimineață, trezire ca de condamnat la galere, după o noapte de insomnie. Griji și tristețe; o zi în care ți se pare că orașul îți spune cuvinte aspre, în care versurile lui Baudelaire îmi răsună sinistru în urechile sensibile și speriate. Dimineață cursuri de la 8½ la 12½ , apoi alergătură disperată; încărcată cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dat înapoi cu toate kilogramele câștigate la Mangalia. Cu copiii am început să mă obișnuesc, dar sunt bucuroasă când vine seara și rămân singură în biurou. Două seri m’am refugiat în pat; [n’]am adormit, m’am frământat cu insomnii și griji. Am de gând să plec miercuri la Slatina; voi sta joi și vineri și sâmbătă mă voi reîntoarce ca să fiu prezentă la întâia ședință a „Sburătorului“ care e fixată pentru 19 oct[ombrie]. Mi-a adus Chirana de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în Cronica, despre carte) . Cum eu uit ușor, pentru felul în care se poartă acum, încep să uit de amărăciunile pe care mi le-a pricinuit adeseori dl. Ciopraga... Acum nu fac aproape nimic. Mă lupt doar cu astenia, cu insomniile, cu mine însumi, într-un cuvînt. și, desigur, observ lumea... Cîteva rînduri de la tine mi-ar face bine sufletește. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Sînt liniștit dacă aflu că ai primit această scrisoare. P.S. Vei fi văzut, cred, ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
previzibil” În Comèdii la porțile Orientului, Andrei Pleșu observă același lucru, autonomia pe care o dobândește clișeul și felul în care acesta se recomandă aproape obsesiv în spațiul mental-discursiv : „Citatul din Caragiale stă asupra noastră ca o fatalitate, ca o insomnie. Orice pățim, orice spunem, orice gândim în spațiul politic și social al României de azi se regăsește gata pățit, gata spus, gata gândit în textele magistrului” Printr-un decupaj recognoscibil la nivelul unei vulgate avem în dotare un bagaj de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cl)diri noi hidoase. Lui Kollek, cred eu, Îi este rușine cu ele. Wolfson Condominium este cât se poate de neatr)g)toare. Multitudinea de ferestre ale noului Hilton Îmi par niște pleoape obosite că ale celor care sufer) de insomnie, tânjind dup) odihn). Kollek, susținut de un comitet consultativ internațional, s-a Împotrivit atât celor Ins)rcinați cu dezvoltarea orașului, cât și arhitecților acestora. Totuși, uneori a trebuit s) cedeze În fața bancherilor și a constructorilor. Ierusalimul are urâciunile lui și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse, ca de pildă Oak Eggar-ul ruginiu care se poticnea printre tufe. Am observat (acesta este unul din misterele majore ale copilăriei mele) o aripă moale, verde-pal, prinsă Într-o pânză de păianjen (pe atunci știam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cea mai prolifică). Flăcările roșiatice albăstrui, În care văzusem o bătălie Închipuită, se micșoraseră, licărind acum sinistru ca un apus de soare arctic printre brazi brumați. Și totuși nu mă Înduram să mă culc, temându-mă nu atât de insomnie, cât de inevitabila sistolă dublă, produsă de răceala așternutului și totodată de ciudata afecțiune numită anxietas tibiarum, o stare dureroasă de neliniște, o chinuitoare accentuare a Încordării musculare, care te face să-ți schimbi continuu poziția membrelor. Mai adunam niște
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi cunoscut dincolo de ceea ce nu este cunoscut, neputința, frigul, Înnebunitoarele Încolăcituri și interpenetrări ale spațiului cu timpul. Este un obicei bolnăvicios, dar n-am nici o putere Împotriva lui. Poate fi comparat cu mișcarea necontrolabilă a limbii unui om suferind de insomnie care bâjbâie după un colț de măsea În bezna gurii, zdrelindu-se În timp ce face asta, și totuși perseverând. Am cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei serii sistematice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei). Nu argumente, într-un sens sau altul, în favoarea existenței sau a inexistenței etc. așteptam de la Marin Preda. „Simplul” lui răspuns - am avut, am această impresie - ar fi constituit cel mai puternic argument. * Pe când eram mai tânăr și aveam deseori insomnii, de Sfinții Constantin și Elena auzeam, noaptea târziu, din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
directe sau indirecte, în favoarea existenței lui Dumnezeu, strălucitoare ca niște nestemate, depun și eu, cu modestia cuvenită, o pietricică (nu știu cât de prețioasă). Argumentului meu i-aș putea spune argumentul mirării. În După-amiaza de sâmbătă am evocat cum, în nopțile de insomnie, când rămân singur-singurel cu mine însumi, când reușesc să-mi identific și să-mi capturez eul meu cel mai profund, un fel de „ochi magic” al ființei, ideea că acesta ar putea să dispară mi se pare imposibilă, absurdă; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
joace scena un actor ce interpreta un personaj din una dintre piesele sale, personaj ce se trezește asaltat de confesiunea altuia, ce ar trebui să facă el în timp ce ascultă spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]