3,496 matches
-
vor ridica și pe mulți vor amăgi”. Cu toate acestea, profeții își legitimează activitatea din perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților însă, apropierea parusiei se deduce din dispariția fervorii profetice și din instituționalizarea credinței. Pactizarea cu cele lumești constituie, pentru autorul Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un subiect de controversă. Pentru Irineu, autorul Apocalipsei este incontestabil Ucenicul lui Isus. Înaintea lui, Iustin susține același punct de vedere în Dial. 81, 4. Potrivit Adu. haer. III, 11, 9, existau chiar creștini (probabil alogii) care nu recunoșteau caracterul inspirat al Evangheliei după Ioan, sub pretextul spațiului prea larg acordat aici Duhului Sfânt. „Sunt cu adevărat nefericiți”, exclamă Irineu, „acești oameni care susțin că există falși profeți și care găsesc în aceasta un motiv să respingă harul profetic din Biserică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care ne vor fi utile în desfășurarea comentariului nostru. Structura tratatului a fost prezentată, în „Introducerea” pe care E. Norelli o face traducerii acestuia. Reluăm această prezentare căreia îi adăugăm două mici modificări: 1-4 ΒΔ≅≅∴:4≅< 2‑4 despre caracterul inspirat al profețiilor; Hipolit încearcă să își convingă cititorii de veridicitatea surselor folosite; 5 ΒΔ2γΦ4Η - lista punctelor care vor fi tratate pe parcursul lucrării; Β∴Φϑ4Η (6‑66) 6 natura Anticristului; portretul său moral și metafizic realizat prin contrast cu portretul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evreu), aceasta nu are de ales decât între apostazie și martiriu. Acest ton alarmant se face simțit de‑a lungul întregului comentariu, dar mai ales în secțiunile referitoare la persecuții. În prima omilie (cap. 20) Hipolit descrie scena unei arestări, inspirată probabil dintr‑un fapt real, experiat de comunitatea al cărei păstor era. Alianța paradoxală dintre romani și iudei reprezintă unul dintre semnele eshatologice: „Când cele două popoare se vor înțelege să‑i piardă pe sfinți, vor pândi ziua prielnică și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
primit pe bună dreptate ca un anticrist, venind „în numele lui Cristos” și spunând: „Eu sunt Cristos”. Anticristul nu este, așadar, un personaj eshatologic, ci un discurs (λγος) ale cărui principale trăsături sunt următoarele: - recunoaște autoritatea Scripturii; - recunoaște caracterul său inspirat; - nu se află însă în adevăr; conștient sau inconștient, falsifică mesajul divin. Pornind de la aceste considerații, Origen consacră mai multe rânduri activității hermeneutului, insistând asupra ideii de competență spirituală de care trebuie să dea dovadă. Orice exegeză trebuie făcută cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urmă. Scenariile lor sunt mult mai marcate de spiritul profetic decât scenariile lui Origen și Augustin, temperate de o exegeză intelectualistă. Cât despre apocrife, acestea sunt preocupate de trăsăturile fizice ale Anticristului și propun portrete de o înaltă semnificație simbolică, inspirate fiind de cea de‑a patra fiară din Cartea lui Daniel, capitolul 7. Trăsăturile de caracter - aroganța, megalomania, violența - sunt transformate în trăsături fizice, care subliniază monstruozitatea personajului. În fine, un ultim lucru de precizat este că nu poate exista
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Magog în Etiopia extrem orientală, considerată de antici capătul lumii și adesea confundată cu India și Persia. . Autorului Apocalipsei îi sunt cunoscute două tradiții referitoare la confruntarea eshatologică (Armaghedon și Gog și Magog), pe care le îmbină într‑un scenariu inspirat, la rândul său, de Iez. 37-38. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 159‑164; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 374‑384. . L. Peerbolte, Antecedents..., p. 162. . E. Beeson, La Didachè ou l’enseignement des douze apôtres (traducere și comentarii), Bihorel‑lès‑Rouen, 1948
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica lui erotică nu e mai izbutită decât poezia satirică ori cea de meditație. Nici versurile din 101 fabule (1869) nu ies prin nimic în evidență. Ceva mai inspirată se arată a fi poezia epică, de asemenea imnurile religioase. Compuneri ca Limba românească, Plugușorul sau romanța Hora nouă, pe muzică de Alexandru Flechtenmacher, au circulat multă vreme, dar calitatea lor nu intră în discuție. S. pătrunde însă în literatură
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
limpede: „Și iarăși ne închinăm ranelor celor de al doilea rându care ai răbdat pre sfânta icoană [...]” - prezența între podoabele mănăstirii a icoanei lui Iisus Pantocrator, cunoscuta „icoană înjunghiată”, a cărei tradiție o relatează Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon. Inspirate sau nu din izvoare bizantino-slave, cele două „rugăciuni” aparțin acestei orații funebre și, prin vădita funcție de localizare ce le este încredințată, învățăturilor... și întregii opere a lui Neagoe Basarab. * Mai rezerv câteva rânduri unui alt discurs funebru (specia s-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
interlocutorul le apreciază ca dovedind „o minte extralucidă”. Fără îndoială că dramatismul stării de spirit a criticului de la Iași, tensiunea interogației (căci totul vine în cascadă), așteptarea înfrigurată a unui răspuns salvator îl provoacă și îl conving pe N. Steinhardt. Inspirate, limpezi, deschise, vădind o irepresibilă nevoie de certitudini, de repere, de comunicare spirituală și afectivă, întrebările declanșează replici memorabile. Monahul de la Rohia analizează câteva poeme propuse de S. (din Eminescu, Esenin, Trakl ș.a.), caracterizează aforistic personalități românești și universale, definește
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
nuvela titulară, citirea viitorului etc. Un câștig ar fi, totuși, dat de încercările timide de tratare în răspăr a rețetei SF. Cuadratura cercului (1975) descoperă însă un prozator semnificativ superior celui etalat mai înainte. Subintitulat Fals tratat de urbogonie și inspirat, probabil, într-o bună măsură, de formația de arhitect a autorului, textul oferă, în maniera lui Jorge Luis Borges, o colecție de schițe pretins „documentate” ale unor orașe imaginare. În acest format narativ-eseistic se integrează optim diverse nuclee parabolice, fabula
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
și intolerantă, făcând publice liste de scriitori și de artiști care colaboraseră cu dictaturile interbelice și care ar fi trebuit „scoși” din literatură. Gruparea de șoc a aderenților săi crede în justețea orientării, mimând adeziunea la o democrație de fațadă, inspirată - spun ei - de „valorile” venite de la Răsărit. Așadar, încă de la început, cotidianul se afirmă ca organ de presă al unor insurgenți de profesie, în stare de orice. Odată depășită această fază, a luptei pentru putere, ziarul devine cu adevărat o
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
contră, literatura trebuia să contribuie la înfățișarea boierului „de neam”. „Ni trebuie - scrie N. Iorga - o cultură a tuturora, de sus până jos, dintr-un hotar al românimii până la altul, o cultură care să fie a noastră, cărți pe rândurile inspirate ale cărora să cadă deopotrivă lacrima înaltei, bogatei doamne și a săracei, cărți smulse de mâini nerăbdătoare până unde răsună graiul acestui neam.” Pentru realizarea acestui țel îndemnurile erau tranșante: „Jos nemernica băiguială străină din saloanele cosmopolite, pentru întreținerea cărora
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
decrete urgente despre/ o fericire obligatorie./ La ghișeu, Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică, în ludic, vădind o înclinație accentuată pentru calambur și combinații insolite, nu întotdeauna inspirate: „Foaie verde sângeriu,/ Doi pustii într-un pustiu. Rană mult apetisantă, / Miere crudă-n agravantă. Două friguri post-restant,/ Tu bacantă, eu vacant.” SCRIERI: Aurul din aripi, Timișoara, 1986; Ascultând ceasornicul în baie, Oravița, 1995; Cochetăria cu fulgerul, Reșița, 1995; Șantier
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
fie că este vorba de o agresivitate mascată, de una directă ca manifestare sau de o formă sublimată a agresivității (așa cum se poate desprinde din formele de suicid de mai sus). Alți autori vorbesc despre mai multe forme de suicid, inspirate mai ales din practica medico-psihiatrică (M. Quidu, P. Moron, W. Pöldinger, E. Stengel, E. Ringelr): sinuciderea reușită; tentativa de suicid; apelul la suicid ca pretentativă de suicid; ideile de suicid; șantajul suicidar; echivalențele suicidare sau jocul cu moartea. L. Proal
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Ce sentimente le trezesc culorile folosite( cele calde, reci, nonculorile). APLICĂ: La ce le folosește realizarea unor lucrări plastice frumoase( pentru a iubi natura, frumosul, arta; pentru a deveni poate pictori). APRECIAZĂ: Se clasifică lucrările după diferite principii( cea mai inspirată, cea mai ingenioasă, cea mai realistă, cea mai atrăgătoare, etc) Se fac recomandări, se acordă calificative și chiar diplome pentu lucrările cele mai bune. E. CIORCHINELE Este o metodă de brainstorming neliniară care provoacă și stimulează găsirea conexiunilor dintre idei
Metodologia aplicării metodelor moderne de predare, învăţare şi evaluare în învăţământul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Asăvoae Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1134]
-
său liric. Și vederea cuprinde totul, de la eros la fantasma universului care moare. De mare efect sunt, în O viziune a sentimentelor și în volumele ulterioare, poemele de dragoste. S. este un mare poet erotic, printre cei mai originali, mai inspirați și mai inventivi pe care i-a dat limba română. Nu este o necuviință a-l pune, la acest capitol, în vecinătatea lui Eminescu și a lui Blaga, mari poeți ai erosului. Spre deosebire de ei, aduce nuanța de joc și de
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
marii poeți moderni, Bacovia, cel care despodobise, într-adevăr, versul românesc și avusese curajul să introducă expresia brutal prozaică (de tipul „barbar cânta femeia aceea”) în discursul liric. Rezumând, S. nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirism care reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor modernității. Ea operează nu cu cuvinte-vehicule
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
afirmă că unul din principalele țeluri urmărite de redacție este acela de a face din T. „un centru de lucrare literară”. Punând cu generozitate coloanele gazetei la dispoziția tinerilor literați, redactorii au urmărit să stimuleze și să sprijine literatura originală, inspirată mai ales din realitățile transilvănene. În 1890 s-a organizat un concurs de creație literară al cărui câștigător a fost Virgil Onițiu, mențiuni revenind lui Ion Pop-Reteganul și lui Ioan Popovici-Bănățeanul. S-au publicat, în același timp, operele literare ale
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
multe limbi (franceză, olandeză, polonă, maghiară); editat în Franța, la Editura Denoël, romanul Lunga călătorie a prizonierului a înregistrat în 1976 un succes de critică, iar în Olanda scriitorul și-a găsit, în persoana lui Jan Willem Bos, un exeget inspirat și pasionat. După un scenariu scris de T. a fost realizat, în regia lui Stere Gulea, filmul artistic de lung metraj Iarba verde de acasă (1977). Alte scenarii de film (Toată lumea vrea să joace Hamlet, Vreau să cânt la violoncel
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt convocate inspirat. În studiul monografic Enescu, redus ca dimensiuni, T. comentează convingător viața și opera compozitorului, utilizând o variată gamă de mijloace analitice și de contextualizare. Deși accentele proletcultiste ale vremii nu lipsesc, cercetarea e riguroasă, echilibrată și nu alunecă în encomiastic
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
literare”, de fapt amintiri despre Otilia Cazimir, D. Popovici (profesorul său de la Iași), Ion Pillat, Magda Isanos, Eusebiu Camilar și câteva pagini de jurnal, Ț. publică numai versuri. Încă din placheta Liane crude, el se dovedește un poet delicat, imagist inspirat care, servindu-se de metrul clasic, creează, pe linia sentimentalismului minor, o atmosferă de limpiditate și echilibru. Lirica lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări sau de îndoieli. Prohod pentru zi relevă aceeași apetență pentru
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
cerințele ideologice ale momentului, se situează și Ora de istorie (1953), unde U. reia subiectul „eliberării” - cu misiuni și cercetări, probe de prietenie și vigilență, cu bravura „pandurilor” și mândria de a fi „elev matroz” - într-o serie de povestiri inspirate, probabil, de evenimente reale, din biografia sa de combatant. În aceste narațiuni cu personaje conturate maniheist, copiii învață de mici să urmeze exemplul taților căzuți pe câmpul de luptă, iar ofițerii români conlucrează pentru binele țării cu „tovarășii sovietici” și
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
și cea dintre estetica preponderent postmodernă a generației și contextul politic premodern al comunismului românesc. Mai importantă este însă altă contradicție - între asumarea livrescului, a intertextualității și a unui epigonism alexandrin, pe de o parte, și căutarea unui limbaj inaugural, inspirat, capabil să înființeze lumi, pe de altă parte -, în care U. vede nu numai un simptom al retardării noastre culturale, ci și o promisiune de depășire a crizei postmodernismului, care va fi explorată în a doua parte a volumului prin
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
de tranziție de la povestire la roman. De aceea, după decenii, va reveni la înzestrarea adevărată, aceea de povestitor, în Legende române (1891), corpus de proză scurtă, reluat și completat în câteva ediții. Povești, legende, snoave, anecdote transpuse într-o expresie inspirată, alertă, plastică, ca într-un joc, autorul lăsând impresia că „povestește de dragul poveștii” (I.L. Caragiale). Țară fără bătrâni, bunăoară, o prelucrare ingenioasă cu modelul în romanul popular Archirie și Anadam, a avut o mare circulație, intrând și în manuale. Atractive
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]