3,685 matches
-
organism care nu mai funcționează, fiind cvasiinexistent, redus la un simplu aparat birocratic, plin de funcționărime, inutil”. Fără a emana din vreo reuniune, o simplă notă anunță, pe 17 aprilie 1956, dizolvarea Kominform. Rămâne totuși un fapt contribuția acestuia la instaurarea în rândurile partidelor comuniste, îndeosebi ale PCF și PCI, a unei „culturi” a războiului real. KOMINTERN → Internaționala Comunistă KRONSTADT Situată în largul apelor Golfului Finic, pe insula Kotlin, nu departe de Sankt Petersburg, această bază fortificată a marinei de război
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de respingere a politicii sale de „comunism de război” de către susținătorii săi cei mai fideli, Lenin* hotărăște s-o înlocuiască inaugurând Noua Politică Economică - NEP*. Desigur, aceasta nu este decât o manevră tactică pentru a găsi un fundament mai potrivit instaurării la termenul fixat a „dictaturii proletariatului”. L LIMBA DE LEMN Minciuna organizată a fost consubstanțială regimurilor comuniste, și ea a rămas acolo chiar și atunci când, în URSS* și în democrațiile populare* s-a pus capăt terorii* de mare intensitate, în timpul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la Brest-Litovsk, el satisface pretențiile germanilor, fapt care le permite bolșevicilor să-și păstreze puterea. Opt luni mai târziu, Germania pierde războiul și tratatul cade de la sine. Punerea în practică a proiectului: totalitarismul încă de la preluarea puterii, Lenin visează la instaurarea socialismului și promulgă decret după decret punând sub „control muncitoresc” uzinele apoi „naționalizând” rapid întreaga economie*, autorizând confiscarea depunerilor tuturor particularilor în bănci apoi, în primăvara anului 1918, rechiziționarea cerealelor, sarcină încredințată „armatei aprovizionării” care trece deja la acțiune cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vara anului 1918 revolta e generală, atât în rândurile țărănimii, cât și în ale muncitorilor: din ea se hrănește și războiul civil și teroarea. Dar toate acestea nu-l sperie pe Lenin care, încă din septembrie 1917 se gândea la instaurarea socialismlui: „Noi nu trebuie doar să învingem orice rezistență, oricare ar fi ea. Noi trebuie să-i și obligăm pe oameni să muncească în cadrul noii organizări a statului [...]. și avem mijloacele de a o face [...]. Aceste mijloace sunt monopolul asupra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țăranilor”. în 1914, războiul european îl face să-și înăsprească poziția: el recuză orice patriotism și cheamă la ,transformarea războiului imperialist în război civil”. în sfârșit, revoluția din februarie 1917 îl face să adopte teoria revoluției permanente a lui Troțki*: instaurarea dictaturii proletariatului și trecerea de la revoluția burghezo-democratică direct la revoluția socialistă. Dar această concepție presupune ca Rusia, țară în care clasa muncitoare e slabă, să fie imediat susținută și continuată prin izbucnirea revoluției în Europa*, în primul rând în Germania
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la care Marx aderă. în iunie 1847, la primul congres al acesteia, la Londra, Engels impune ca ea să se numească Liga Comuniștilor și se adoptă un nou statut; acesta stipulează că scopul Ligii este „răsturnarea de la putere a burgheziei, instaurarea domniei proletariatului, suprimarea vechii societăți burgheze bazată pe antagonismele de clasă și făurirea unei noi societăți fără clase și fără proprietate privată”. în decembrie 1947, Liga își ține al doilea congres, la care Marx își impune ideile, înlocuind vechea deviză
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care înțelege să elucideze enigmele economiei capitaliste este și cel care a ținut în brațe la botez Asociația Internațională a Muncitorilor. în același timp, el lasă moștenire contemporanilor săi o cronologie foarte sumară a procesului revoluționar menită unei strălucite cariere, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului” după luarea puterii de către muncitori, inițiind apoi un proces de disoluție a claselor sociale, de dispariție a statului, de edificare a unei societăți fără clase, în care „administrarea lucrurilor se va substitui guvernării oamenilor”. Există
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Germania (SED), o etapă înspre proclamarea, pe 7 octombrie 1949, a RDG și spre sovietizarea* ei. Eșecul blocadei Berlinului Occidental impuse de Stalin* din iunie 1948 până în iunie 1949, agravarea situației economice a RDG - contrastând cu redresarea economică a RFG -, instaurarea regimului comunist, toate acestea provoacă, pe 17 iulie 1953, în Berlinul Răsăritean și în întreaga RDG prima revoltă generală din democrațiile populare*. Masacrele - circa 50 de morți -, arestările și execuțiile care au urmat au accelerat fuga masivă în Occident a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în care își recunoaște greșelile. în timpul stalinizării de la sfârșitul anilor 1920, își face apariția o individualizare a autocriticii: acuza nu mai vizează partidul ca instituție, ci indivizii care îl alcătuiesc, eliberând instituția de orice responsabilitate și confirmându-i infailibilitatea. Instaurarea autocriticii publice datează din 1927 în PCUS și din 1929 în celelalte PC. Ea însăși este expusă unei noi critici: „critica autocriticii”. Acuzările mutuale constituie unul dintre mecanismele pe care se bazează epurarea, utilizate începând din 1933. în schimb, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
caracterizat prin intransigența-i revoluționară și refuzul apărării naționale - hotărăște să se alăture Internaționalei Comuniste* (IC). Noul partid se naște într-un context dificil, dacă nu chiar ostil. Marile mișcări sociale din 1920 - greve muncitorești, cu ocupare de uzine și instaurare de consilii muncitorești, și ocupări ale unor terenuri de către țărani - au eșuat, în timp ce fascismul trece la ofensivă. PCI reunește mai puțin de 60000 aderenți, adesea tineri, repartizați mai ales în Italia centrală și rurală - Emilia Romagna și Toscana -, cu rare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înființarea Internaționalei Comuniste*, apoi a Kominform*, dar și a unor organizații de masă* transnaționale - FSM, Mișcarea Păcii -, a unor rețele de influență sau instituții proprii lagărului comunist în domeniul comercial sau militar (CAEM*, Tratatul de la Varșovia) a răspuns acestei necesități. Instaurarea unei noi ordini internaționale revoluționare înseamnă și o ruptură de normele și practicile diplomatice tradiționale. Atunci când este numit Comisar al Poporului la Afacerile Externe, în 1918, Troțki* se gândește chiar „să închidă prăvălia”. Această voință de eliberare față de uzanțe, ba
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Osetia de sud și în Adjaria; președintele, Eduard șevardnadze, a fost alungat de la putere în noiembrie 2003, în timpul „revoluției trandafirilor”, și înlocuit în ianuarie 2004 de Mihail Saakașvili, alegerile din martie dându-i partidului său 95% din sufragii și facilitând instaurarea unui regim autoritar. Cecenia rămâne punctul cel mai fierbinte al Caucazului și chiar al Rusiei; în noiembrie 1991, în timp ce Ingusia rămâne legată de Rusia, Cecenia își proclamă independența sub autoritatea președintelui său, Djodar Dudaev, care instaurează un regim islamizant, provocând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
principalii lideri sunt arestați, regimul temându-se de influența acestora asupra propriilor cadre, în timp ce se avântă într-o încercare riscantă: modernizarea economiei țării fără să-i schimbe temelia politică. Temeri îndreptățite, căci anii 1980 pun în evidență puternice tensiuni, între instaurarea unei legalități și noile aspirații citadine, dar și între atotputernicia PC chinez și jafurile sale. Aceste tensiuni provoacă puternice manifestații studențești în toamna lui 1986 și duc la demisia secretarului general al PCC, Hu Yaobang, considerat prea reformist de către Deng
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
creadă într-o justiție liberă. Sensul procesului: pedagogia infernală Sensul acestor procese a fost definit la 20 februarie 1922 de către Lenin: „Sarcinile momentului sunt: intensificarea represiunii împotriva dușmanilor puterii sovietice și agenților burgheziei (în primul rând, menșevicii și socialiștii revoluționari); instaurarea acestei represiuni prin tribunalele revoluționare și tribunalele populare în cel mai rapid și eficient mod revoluționar; organizarea - absolut necesară - unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidității și al durității represiunii, din punctul de vedere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
închisoarea de la Pitești, în România. EPURĂRI → Marea Teroare R RELIGIE LUPTA îMPOTRIVA „OPIULUI POPORULUI” Religia, considerată de Marx „opiul poporului”, a opus comunismului modern - ateu și materialist - chestiunea lui Dumnezeu și a spiritualității. Ea a fost adesea locul rezistenței împotriva instaurării regimurilor totalitare comuniste și și-a atras o intensă represiune. De la comunismul creștin... Oricât de paradoxal ar părea, comunismul și-a aflat numeroase rădăcini în creștinism, dar a și fost combătut foarte devreme de Biserica catolică. Astfel, Faptele Sfinților Apostoli
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maquis-uri în unele zone rurale, mai ales atunci când tineretul este împins în mod masiv în Rezistență prin rechiziționarea forțată a mâinii de lucru juvenile pentru muncă în Germania - odată cu Serviciul muncii obligatorii impus în Franța în februarie 1943 - și prin instaurarea conscripției de către Republica socială italiană a lui Mussolini. Totuși, această dezvoltare a maquis-urilor are legătură cu toate forțele de rezistență. Influența comuniștilor în Rezistență Care este forța acestei Rezistențe comuniste? Amploarea sa depinde de trei factori: puterea Rezistenței în general
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
modalitate de schimb, provoacă imense dezordini sociale. Țărănimea se refugiază în autosubzistență; criminalitatea se răspândește în sate și orașe, în relație directă cu distrugerea serviciilor judiciare; vagabondajul bandelor de copii ai căror părinți au fost asasinați devine un fenomen curent. Instaurarea NEP*, breșă în proiectul de înfăptuire a comunismului, este întâmpinată cu o imensă ușurare. Noua Politică Economică reinsuflă viață economiei și societății. La acea dată, țărănimea încă reprezintă 80% din populație; este atomizată și nevoiașă (așa-zișii „chiaburi” - țărani bogați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asupra mijloacelor de producție, „burghezii”, și cei ce sunt excluși de la ea, „proletarii”, statul burghez deghizând sub argumente fals-universaliste voința sa de a prezerva „interesele clasei dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului”, însărcinată să pregătească trecerea la socialism*, ceea ce incită, de fapt, la disoluția oricărei societăți civile. Acest obiectiv, bolșevicii* l-au radicalizat, revoluția lor părând un demers metodic de distrugere a societății civile, inițiată în timpul lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1924. în 1925, Cecenia este ocupată la rândul său, iar Unschlicht, seful GPU, își încheie astfel raportul: „[...] represiunea militară nu este eficace decât în măsura în care este urmată de o sovietizare în profunzime a țării”. „Sovietizarea” are deja un sens precis: instaurarea puterii arbitrare a partidului-stat* comunist rus, recrutarea unui embrion de partid comunist local, capabil să ducă mai departe directivele Moscovei, razii ale Armatei Roșii și ale poliției politice în toată țara, etatizarea economiei*. încrezător în urma acestor succese, dobândite de unul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să acorde prioritate, în 1964, acțiunii teroriste. în 1974, ETA se divizează în ETA militară (ETA-M), care se dorește o rezistență armată față de „ocupantul” spaniol, și ETA politico-militară (ETA-PM), care combină lupta armată cu acțiunea politică. Moartea lui Franco, instaurarea democrației, autonomia acordată în 1979 Țării Bascilor spaniole slăbesc cele două ramuri ale ETA, care își multiplică atentatele, sperând că represiunea îi va determina pe basci să li se alăture. ETA a fost susținută de regimurile comuniste europene, care furnizau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Pot. VIAȚĂ COTIDIANĂ PENURIE șI PRIVILEGII Cu toate că a impus distrugerea proprietății private și etatizarea întregii economii, Revoluția din Octombrie a generat, în mod paradoxal, o societate profund preocupată de problemele materiale și puternic ierarhizată. Proiectul societății socialiste Proiectul revoluționar de instaurare a unei societăți fără clase implică o modificare profundă a comportamentelor, începând cu cele legate de economie*. Astfel, Lenin* introduce în 1919 principiul zilei de lucru suplimentare neplătite, căci, declară el: „Comunismul înseamnă o productivitate superioară celei a capitalismului; productivitatea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
A treia criză apare atunci când conducerea încearcă dificultăți în coordonarea ansamblului de unități autonome care par a-și urmări propriile interese în locul celor ale întreprinderii (criză de control). • faza a IV-a: creștere prin coordonare. Această fază este caracterizată de instaurarea unui sistem de coordonare care privește procedurile de planificare, audit și control. Acest dispozitiv asigură coordonarea între unități în cadrul unei linii strategice globale. În același timp, multiplicarea procedurilor birocratice dă naștere la birocratizarea întreprinderii și declanșează o nouă criză (criză
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
semnatarilor și o zonă neutră sub controlul Iranului. Aici, compensația constă nu numai în cedarea suveranității, ci mai curând în rezervarea pentru beneficiul exclusiv al unei anumite națiuni a unor teritorii pentru exploatare comercială, infiltrare politică și militară și, eventual, instaurarea suveranității. Cu alte cuvinte, o națiune are dreptul să acționeze în propria sferă de influență în absența concurenței sau opoziției altei națiuni, fără a deține drepturi exclusive asupra teritoriului în cauză. În replică, cealaltă putea să pretindă aceleași drepturi pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a VIII‑a" PROBLEMA PĂCII Pacea prin limitareTC " PROBLEMA PĂCII Pacea prin limitare" 23. Dezarmareatc "23. Dezarmarea" Problema păcii în timpurile noastretc " Problema păcii în timpurile noastre" Două războaie mondiale pe parcursul unei generații și amenințarea războiului nuclear au făcut ca instaurarea ordinii internaționale și menținerea păcii internaționale să reprezinte principalele preocupări ale civilizației occidentale. Războiul a fost întotdeauna detestat și considerat un flagel. Pe măsură ce ivirea statului național a transformat Sfântul Imperiu Roman din organizația politică veritabilă a creștinătății într-o nucă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
coincis cu încercările lui Napoleon de a-l reînvia, iar în mai puțin de un deceniu a început acea perioadă a istoriei moderne care a făcut din restaurarea ordinii internaționale unul dintre principalele sale obiective. Originea morală a tentativelor de instaurare a unei ordini internaționale stabile și pașnice poate fi găsită în caracterul pozitiv și tot mai civilizat al relațiilor umane înregistrate în ultimele secole în lumea occidentală. Filosofia Iluminismului și teoria politică a liberalismului au postulat respectul pentru viața umană
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]