2,033 matches
-
de Vergiliu. În abisul În care a coborît, cerînd trecutului imposibilul, Orfeu n-a descoperit, poate, decît propria-i moarte. Ieșind spre lumina, vroia să uite frigul acestei descoperiri; ea Îi umplea ochii de Întuneric și urechile cu o liniște insuportabilă prăbușind Întreg timpul În clepsidră de unde vîntul spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fără voia noastră din noi nu îi dădeau pace. Pe drumul spre spital i se rupsese apa și nu făcuse altceva decât să îi adauge mai multă tensiune. Dar pe măsură ce ajungeau la destinație agitația îi mai scăzu. Când durerea devenise insuportabilă intră direct în sala de naștere. Valentin rămase dincolo de ușa sălii, neputând fi o companie utilă, deși voia să se implice mai mult ca prima oară, nu avea nici o șansă. Ea se simțea prinsă ca într-o buclă de timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de duminica viitoare Lina începe marea curățenie de toamnă. Bat câmpii... Ești așa de departe... Aș vrea să te știu instalată într-un cartier, ca să te urmăresc cu gândul și cu un Baedeker deschis în față. Distanța asta e atroce, insuportabilă. Azi după-masă m-am dus la poștă să întreb dacă pot trimite scrisoarea asta prin avion; am primit răspuns afirmativ și mâine o trimit. Scrie tot acasă; am dat dispoziție să mi se trimită la Mangalia, expres. S-ar putea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că ziarele ne asigură că iarna nu va fi grea, dar frig ca azi nu am văzut de mult. Am pierdut obiceiul să vorbesc deschis de ceea ce e preocuparea obsedantă acum: situația de aici. Uneori cred că înnebunesc, o atmosferă insuportabilă; sunt fericită că ai plecat, că trăiești într’o țară liberă și nobilă; aici mă sufoc. Chestiunea Stana care a vrut să-și micșoreze vârsta, în vederea mariajului, a avut repercusiuni și pentru casa noastră care a fost vizitată de un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
recunoscuse în unanimitate marea mea putere de muncă: sosită prima la școală, plecam întotdeauna ultima. Dar, cum ți-am spus, eram istovită de muncă și, dacă n-ar fi teama de urmări, aș respira mai liber, n-aș mai avea insuportabila senzație că zilnic calc pe morminte dragi, atât de iubite. Trebuie, cu orice preț, să-mi continui munca, să nu-i fac să creadă că „sabotez“ partidul fiindcă am fost exclusă. Motiv de a fi cu ochii în patru, încă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
evreii ar fi „indivizi murdari”, „puțind a usturoi și a ceapă”, scuipând pe jos și purtând „laibăre soioase”. Această populație „are ceva respingător, Întărit Încă cu necurățenia rău mirositoare de care e Îmbăcsită”. În privința femeilor evreice, aceste neajunsuri ar fi insuportabile, fiind la polul opus cu frumusețea lor proverbială : „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie” <endnote id="(366
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scârbit de lipsa de curățenie și de mirosul emanat de călugării („erau murdari și miroseau grețos a usturoi”) și de preoții români : „Curate nu sunt nici haina și nici persoana lor, iar preferința pentru ceapă și usturoi le face prezența insuportabilă” <endnote id="(760)"/>. Nici boierii români nu stăteau mai bine la acest capitol. „La București am fost de mai multe ori invitat de boieri la masă - scrie În 1833 pictorul maghiar Barabás Miklós -, Însă după prima masă nu m-am
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În celebrul său Eseu despre principiul populației (În ediția a II-a, din 1803), economistul englez Thomas R. Malthus compune un adevărat catalog al națiilor „sălbatice” din zonele extra-europene, care trăiesc Într-o stare de murdărie inimaginabilă și degajă duhori insuportabile <endnote id="(810, p. 227)"/>. De regulă, membrii grupului majoritar sau dominant sunt tentați să-i recepteze ca fiind murdari și urât mirositori pe membrii grupului minoritar sau marginal. Așa se face că, pentru englezi, irlandezii sunt cei care put
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al nostru, care șade la noi În comună de atâția ani - spune un personaj dintr-o cărticică românească din 1898 -, este un om foarte onest, dar de ceilalți [evrei] nu știu” <endnote id="(848, p. 12)"/>. „În oraș evreii erau insuportabili - declară un informator popular dintr-un mic târg din sud- estul Poloniei -, dar aici [= În târg] erau evrei buni” <endnote id="(70, p. 65)"/>. „Această stranie operație de «familiarizare» - comentează Alina Cata - a servit la reconcilierea opiniilor nefavorabile despre evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
amplificată la maximum de difuzoare. Panica produsă s-a datorat, după afirmațiile unor participanți, nu atât zgomotului, ci existenței unei senzații fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconștient în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil". M. M.: Așa e! Așa e! S. B.: " În acest sens, colonelul Goran, șeful Securității Capitalei, declara: "Simțeai o presiune în atmosferă, se simțea o teamă, o așteptare a unei explozii". Asemenea trăiri pot fi provocate, după părerea unor specialiști
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
rămânând totuși cantonat în spațiul fluctuant al lui „simț enorm și văz monstruos” întrucât ceea ce definește epoca pentru autor este circumscris unei dimensiuni perceptive : auzul. La finele articolului, semnatarul lui propune niște urechi de cauciuc capabile să reziste acestui zgomot insuportabil. Zgomotul a făcut mereu parte din partitura stradală a cotidianului. Caragiale pare deodată să sesizeze că dina- mis mul vieții urbane este acompaniat de tot mai mult zgo- mot. Nota bene, autorul a crescut în tumultul levantin, în zumzetul capitalei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urbane este acompaniat de tot mai mult zgo- mot. Nota bene, autorul a crescut în tumultul levantin, în zumzetul capitalei, satul cu liniștea lui patriarhală nu-l interesează și nu rezonează o clipă cu el. Când a devenit acest zgomot insuportabil ? O lectură a articolului ne lămu- rește însă asupra faptului că zgomotul epocii nu se adre- sează numai auzului. Este vorba și de un zgomot intern, de o agitație pe care o creează acumularea de informație, de un zgomot mediatic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
operei lui Caragiale „simț enorm și văz monstruos” ? Să ne imaginăm o lunetă ! La un capăt lucrurile sunt minuscule, ființele au devenit insignifiante, pixelii unei existențe discrete, neștiute. Totul în lumea de la acest capăt al lunetei devine o pledoarie pentru „insuportabila ușurătate a ființei”, pentru mediocritate, pentru omul fără însușiri. La celălalt capăt al lunetei cele mai mici detalii sunt deodată exhibate, astfel încât le putem vedea structura internă, relieful infinitezimal. Acest fapt invocă uneori comportamente monstruoase, un grotesc care inițial era
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
liul, ci înregistrează un efect de siluetă. Lovitura a creat un efect dramatic și printr-un artificiu este proiectată în surdină imaginea unei gesticulații ample și a unei căderi a trupului femeii. Acesta este și punctul culminant, vede- rea devine insuportabilă, spectatorul se retrage terifiat. Putem citi aceste episoade ca pe un lanț de întâmplări disparate, de neplăceri ale unei nopți nedormite, cu justi- ficarea unei nervozități generate de oboseala călătoriei de la Paris la Ploiești. Cei care le citesc așa nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
r)zboiul, c) securitatea Israelului fusese amenințat) și c) acesta va fi de-acum forțat s) atace. Sartre spune: „Cine pretinde c) arabii au declanșat r)zboiul, c) sunt niște criminali uit) s) ia În considerare situația palestinienilor, situație absolut insuportabil). Ei mai uit) c) de la Inceput mașinațiile englezilor i-au determinat pe arabi s) adopte o atitudine negativ) fâț) de Israel, o atitudine care persist) din 1948, când a fost provocat un r)zboi stupid”. Mulți palestinieni au suferit enorm
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu le era deloc naturală această plictiseală à la russe. Doar când le-am sugerat că dedesubt se ascunde o imensă neliniște și dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că Rusia nu e departe de Japonia și de ei Înșiși și că plictiseala e doar o mască sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi cunoșteam mai bine pe actorii japonezi, cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ori de câte ori Mr. Burness strângea Îngrozitor mâna pe care o ținea În laba lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea (strânge) și iar (strânge)... și În acel punct durerea devenea insuportabilă și n-ajungeam niciodată mai departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu barbă, Încovoiat de spate, demodatul Mr. Cummings, care mi-a predat desenul În 1907 sau 1908, fusese și profesorul de desen al mamei. Venise din Rusia la Începutul anilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umile de la baza capului ras, pentru vitejia lui, pentru mișcările nervoase ale bețigașului lui, deasupra căruia - ca niște pisoi care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre sfârșit, monotonia ședinței devenea insuportabilă; operatorul emoționat nu mai găsea a patra placă, amestecând-o cu cele deja folosite și În timp ce Lenski aștepta răbdător În Întuneric, câțiva spectatori Începeau să-și proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat; dintr-odată, un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uneori ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea lui e afectată și de moartea „neînsemnată”. O ședere la Paris îi e umbrită „din cauza unui porumbel mort, sfârtecat” (151). Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să se proiecteze pe fundalul unui plâns de femeie. Mai grav, mai tulburător, chipul unui medic omenos, devotat pacienților săi, se suprapune pe aderența lui la nazism. Luată în întregul ei, viața trăită în totalitarism a fost o vreme a insuportabilului, dar și a marilor speranțe. Din ea n-a lipsit fericirea, numai că, potrivit reflecției melancolice a autorului, „orice fericire se plătește” (105). Ceea ce pare numai o sonoră apoftegmă devine realitate în viața lui Valeriu Cristea, iar aceasta tocmai atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vecina noastră de la etaj, o femeie în vârstă, micuță cât un copil, venită să dea și ea un sfat, să mă ajute cumva și pe care, în lumina euforiei aceleia de animal egoist ce ne încearcă de câte ori o suferință fizică insuportabilă ia sfârșit, o vedeam ca pe o zână, ca pe o ființă benefică, salvatoare. Înțelegând că „mi-a trecut”, deși încă slăbit, abia ținându-mă pe picioare, am hotărât să mă duc la înmormântarea care avea loc chiar în acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mine aproape o abstracțiune. Cât de puțină milă am cheltuit pentru propriul meu copil, pentru singurul meu fiu, născut mort. O singură dată, la mult timp după aceea, am fost zguduit de o violentă criză de vinovăție, am simțit o insuportabilă remușcare, o stare vecină cu teroarea, de parcă eu însumi l-aș fi ucis, ceea ce într-un fel putea fi adevărat. Era târziu, ne culcasem deja și nu știu cum am început să vorbim - ca niciodată - despre el. Fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca în Dostoievski (autorul Fraților Karamazov are un asemenea pasaj undeva, poate chiar în Frații Karamazov), unghiile micuțe ale copilașului nostru uitat, perfect desenate, formate. Și abia atunci l-am văzut (abstracțiunea se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a izbutit să înghită nici măcar o gură de aer, care n-a avut răgazul să cunoască afecțiunea nimănui, în afară de cea a mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
contribuit din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și totuși, o cauză supraindividuală „leagă” parcă aceste morți. Respingând excesiva politizare ce bântuie după revoluție, îmi este cu neputință totuși să ignor, evocând șirul colegilor dispăruți, factorul politic, atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80. Victime ale destinului, ale bolilor, ale altor oameni, uneori chiar din preajma lor, ale diverselor presiuni, încă neelucidate, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Sorin Titel, Ioana Creangă, Dana Dumitriu, Marcel Mihalaș și chiar George Ivașcu pot fi considerați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așa măsură viață, o formă de viață, uitată și retrăită acum cu un soi de cutremur al întregii ființe, doar în aparență disproporționat. Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale, intensitatea viului mi se pare insuportabilă, de parcă aș fi într-adevăr un înviat, iar groapa învierii mele - stadionul. Senzația pe care o am e că, după un stagiu de moarte, aflându-mă într-un fel de permisie, nimeresc pe neașteptate în mijlocul șuvoiului vieții care, evident, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]