4,097 matches
-
în idealismul libertății factorul decisiv este voința (Das Wesen..., pp. 58-60). De altfel, Hermann von Helmholtz, pe care Dilthey îl citează în motoul la Einleitung... (vezi I, nota 72), accentuase deja faptul că o cunoaștere obiectivă mizează aproape exclusiv pe intelect. 56 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 151. Ulterior (ibid., p.158), Blaga vorbește despre "oroarea de metafizică" a pozitiviștilor. În subcapitolul în care vom analiza relațiile dintre Dilthey și pozitiviști (I, 3F), vom constata însă "nefilozofia" lor nu se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în care se referă la principiul universal al lui Heraclit este însă și mai interesantă, fiindcă sugerează vocația și tentația speculativă hegeliană: "Marele principiu al lui Heraclit [...] poate părea obscur, însă este speculativ; iar acest lucru este mereu obscur pentru intelectul care reține pentru sine existența și non-existența, subiectivul și obiectivul, realul și idealul" (s.n. G.W.F. Hegel, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. I, p. 432). 111 De altminteri, teza privitoare la clasicismul eleaților versus romantismul heraclitienilor ar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
heraclitienilor ar merita, cu siguranță, o tratare amplă și aprofundată, dar în păcate nu este locul s-o facem aici. 112 A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 80. 113 Comentând opiniile lui Bergson despre eleați, Blaga notează vădit ironic următoarele: "Inteligența [intelectul acela despre care vorbea Hegel vezi supra nota 110] cu conceptele ei congelate, n-ar face decât să taie porțiuni din durata reală și să descompună mișcarea în instantanee potrivit unui procedeu cinemetografic propriu ființei sale" (Despre conștiința filozofică, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
încearcă de fapt să stabilească o distincție între Kant și urmașii săi într-ale filozofiei: "Sistemul de categorii este creat și amplificat tot timpul de activitatea gândirii, nu ca în concepția lui Kant, pentru care ele erau forme înnăscute ale intelectului nostru și date o dată pentru totdeauna" (ibid., p. 666). Interpretarea lui Dumitriu este însă psihologistă. Filozofia transcendentală abordează categoriile sensibilității numai în termenii unor condiții ale posibilității de cunoaștere, făcând abstracție de orice considerație genetică. Revenind acum la apropierea evocată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 360). În reflecțiile lui Noica întîlnim evidente apropieri de viziunea lui Dilthey. Pentru a pune în evidență aceste asemănări, redăm in extenso citatul din Noica avut în vedere de M. Flonta: "Suflet spirit. Sufletul nu are decât trei demersuri: intelect (de la senzații etc.), sentiment, voință. Spiritul este totalizarea lor conștientă și îmbogățirea lor cu rațiunea. Intelect rațiune. Intelectul caută și dă cunoștințe, rațiunea dă înțelesuri. Primul se oprește (cu grecii, de ex.) și se sperie (antinomii, infinit) de irațional; al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în evidență aceste asemănări, redăm in extenso citatul din Noica avut în vedere de M. Flonta: "Suflet spirit. Sufletul nu are decât trei demersuri: intelect (de la senzații etc.), sentiment, voință. Spiritul este totalizarea lor conștientă și îmbogățirea lor cu rațiunea. Intelect rațiune. Intelectul caută și dă cunoștințe, rațiunea dă înțelesuri. Primul se oprește (cu grecii, de ex.) și se sperie (antinomii, infinit) de irațional; al doilea integrează iraționalul" (Constantin Noica, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990, p. 368). Dar cele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceste asemănări, redăm in extenso citatul din Noica avut în vedere de M. Flonta: "Suflet spirit. Sufletul nu are decât trei demersuri: intelect (de la senzații etc.), sentiment, voință. Spiritul este totalizarea lor conștientă și îmbogățirea lor cu rațiunea. Intelect rațiune. Intelectul caută și dă cunoștințe, rațiunea dă înțelesuri. Primul se oprește (cu grecii, de ex.) și se sperie (antinomii, infinit) de irațional; al doilea integrează iraționalul" (Constantin Noica, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990, p. 368). Dar cele trei "demersuri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tălmăcind lucrurile în sensul afirmațiilor lui Noica am mai spune că abia spiritul este cel ce "totalizează conștient" respectivele viziuni asupra lumii într-o Weltanschauungslehre. Cu alte cuvinte, abia rațiunea care "dă înțelesuri", și nu doar "cunoștințe", așa cum ne oferă intelectul ne înlesnește accesul la metafilozofie, adică la reflecția filozofiei asupra ei înseși. S-ar putea obiecta că o astfel de interpretare pare forțată, de vreme ce Noica nu vrea să introducă aici decât o distincție între cunoașterea exactă și filozofie (fiindcă "filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în sensul comun al cuvântului, adică conformitate cu un obiect preexistent și preconstituit" M. Flonta, Între gând propriu și sistem, p. 361) sau, cel mult, o distincție între două tipuri de filozofie: una care procedează scientist (ca pozitivismul), mizând pe intelectul care "descoperă, dezvăluie, captează", iar cealaltă care procedează speculativ, mizând pe rațiunea care "propune, instituie, în-ființează" (ibid., p. 360). Dar în momentul în care Noica vorbește despre "conștiința filozofică" apropierea lui de metafilozofia lui Dilthey, adică de conștiința de sine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unități conceptuale". Izvorâtă însă din imanența vieții, aceasta nu intervine din exterior, spre a se obiectiva în planul empiric, ca la Hegel, ci primește în cazul de față forma unei "unități structurale" sau a unei "structuri sufletești", care include deopotrivă intelectul, afectivitatea și voința, angajând deci toate componentele vieții sufletești. În condițiile în care funcționează ca "un preconcept material al faptului istoric", fără a fi însă așa ceva în adevăratul sens al cuvântului, această structură unitară este cea care asigură o continuitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reprezentanților fiecărui tip de Weltanschauung. Putem vorbi în acest caz despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic viața spirituală din natură, propunând o perspectivă cauzală, mecanică. Ei concep lumea comentează Tudor Vianu "cel mult ca o succesiune de senzații"; "liberul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
von Wright a făcut-o între tradiția hermeneutică și pozitiviști pornind de la distincția dintre Verstehen și Erklären, am arătat de ce socotim că științele spiritului (științele despre individ, societate și istorie), ce "angajează întreaga noastră ființă, implicând structura mentală care contopește intelectul, voința și sentimentul"40, sunt hermeneutice, pe când științele naturii (științele care formulează legi), angajând doar intelectul, sunt explicative (vezi I, 3F și III, 5). Adăugăm acum că în funcție de activarea mai intensă a uneia sau alteia dintre aceste laturi, ajungem să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Erklären, am arătat de ce socotim că științele spiritului (științele despre individ, societate și istorie), ce "angajează întreaga noastră ființă, implicând structura mentală care contopește intelectul, voința și sentimentul"40, sunt hermeneutice, pe când științele naturii (științele care formulează legi), angajând doar intelectul, sunt explicative (vezi I, 3F și III, 5). Adăugăm acum că în funcție de activarea mai intensă a uneia sau alteia dintre aceste laturi, ajungem să cunoaștem, să acționăm și, respectiv, să evaluăm. Pornind de la structura noastră mentală, Dilthey consideră că însuși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
drept criteriu pentru celebra delimitare a celor trei tipuri de Weltanschauungen 112, cu toate că el n-o recunoaște în mod explicit. Așa cum am mai arătat (vezi II, 2Bg), tocmai predominanța uneia sau alteia dintre "cele trei facultăți principale" ale naturii umane (intelectul, sentimentul și voința) stă la baza diferențierii între materialism (pozitivism sau naturalism), idealismul obiectiv (panteism) și, respectiv, idealismul libertății 113, oricâte semne de îndoială ar ridica într-un caz sau altul aceste corespondențe, după cum recunoaște și Dilthey atunci când se referă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre categoriile fundamentale" (s.n.)148. 5. Corelațiile comprehensiunii Din punctul de vedere al lui Dilthey, "viața" nu înseamnă viață pur și simplu, nu este doar natură, ci viață înzestrată cu spirit, care reflectează asupra ei înseși. Dar reprezentările și noțiunile intelectului nu sunt de ajuns, fiindcă recurgând numai la explicație (Erklären), transformă orice obiect al cunoașterii în obiect exterior, în natură, în lume fizică. De aceea după cum am văzut și mai sus este nevoie de comprehensiune (Verstehen). Abia aceasta ne poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de categoriile "formale" cu care operează științele naturii și deschid un nou orizont: cel al comunicării între ființele înzestrate cu spirit 158. Reluând acum analiza întreprinsă în primul capitol în legătură cu distincția pe care Noica o operează în spirit kantian între intelect și rațiune, vom spune că numai comprehensiunea acționează la nivelul rațiunii, care "dă înțelesuri", nu simple "cunoștințe", precum intelectul. Comprehensiunea poate fi echivalată cu "totalizarea conștientă a demersurilor sufletului" (intelect, sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra lui însuși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu spirit 158. Reluând acum analiza întreprinsă în primul capitol în legătură cu distincția pe care Noica o operează în spirit kantian între intelect și rațiune, vom spune că numai comprehensiunea acționează la nivelul rațiunii, care "dă înțelesuri", nu simple "cunoștințe", precum intelectul. Comprehensiunea poate fi echivalată cu "totalizarea conștientă a demersurilor sufletului" (intelect, sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra lui însuși, "îmbogățește aceste demersuri cu rațiunea", ceea ce trimite până la urmă la o integrare de tip hegelian a intelectului în rațiune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
distincția pe care Noica o operează în spirit kantian între intelect și rațiune, vom spune că numai comprehensiunea acționează la nivelul rațiunii, care "dă înțelesuri", nu simple "cunoștințe", precum intelectul. Comprehensiunea poate fi echivalată cu "totalizarea conștientă a demersurilor sufletului" (intelect, sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra lui însuși, "îmbogățește aceste demersuri cu rațiunea", ceea ce trimite până la urmă la o integrare de tip hegelian a intelectului în rațiune 159. Tocmai de aceea vorbim despre științele spiritului ca științe ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoștințe", precum intelectul. Comprehensiunea poate fi echivalată cu "totalizarea conștientă a demersurilor sufletului" (intelect, sentiment, voință) la nivelul spiritului, care reflectând asupra lui însuși, "îmbogățește aceste demersuri cu rațiunea", ceea ce trimite până la urmă la o integrare de tip hegelian a intelectului în rațiune 159. Tocmai de aceea vorbim despre științele spiritului ca științe ale comprehensiunii. Rolul și importanța corelațiilor comprehensiunii reies mai ales când înțelegem lucrurile la nivelul "conștiinței filozofice", care, fiind "un exercițiu al rațiunii", "vine după experiența vieții, cunoaștere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
58. 159 Interesant este faptul că Noica vorbește mai întâi despre "demersurile sufletului", și nu de-a dreptul despre demersurile spiritului, ceea ce-l apropie încă o dată de viziunea lui Dilthey, pentru care sufletul apare ca o "unitate structurală" a triadei intelect sentiment voință, prezente în integralitatea ei în științele spiritului. În viziunea celor doi filozofi, spiritul continuă să nu fie un Widersacher der Seele, așa cum se întâmplă la Klages, pentru care spiritul înseamnă doar "cuprindere (Erfassen), înțelegere prin conceptualizare (Begreifen) și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintr-un alt motiv. Din punctul de vedere al filozofului român, ființa umană se poate împlini tocmai prin profunzime speculativă, nu prin claritate științifică. Abia atunci când omul depășește faza "paradisiacă" (în care "își organizează cognitiv orizontul <<dat>>", apelând la categoriile intelectului "ce-și au sediul în conștiință") și "există luciferic în orizontul misterului ce transcende lumea dată", omul este "deplin", căpătând "dimensiunea istoricității", pentru care "este echipat" cu categoriile stilistice ale inconștientului. Abia "omul luciferic" ca "purtător de categorii stilistice" "devine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cele din urmă tot o viziune metafizică. Pe de altă parte însă, ca teorie a sistemelor, proiectul lui Dilthey își propune să descopere relații, aspecte structurale, singurele în legătură cu care putem avea o cunoaștere obiectivă, de tip științific, bazată pe categoriile intelectului altfel spus, singurele pe care le putem exprima (fiindcă natura reală a lucrurilor în sens filozofic ne rămâne inaccesibilă, "insondabilă", necomunicabilă), după cum apreciază chiar un om de știință de importanța lui Poincaré, contemporanul lui Dilthey (vezi II, 2Bj). Prin urmare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întorc asupra metafilozofiei: ceea ce s-a încercat să se depășească prin demersul metafilozofic revine inevitabil chiar în același demers. Fiindcă, asemenea filozofiei predispuse concomitent spre speculație și spre știință -, metafilozofia aspiră deopotrivă să instituie (ca rațiune) și să descopere (ca intelect). 6. Asumarea creativității În Censura transcendentă, Blaga pune la un moment dat în balanță tezele lui Platon (care "produc o neliniște și ne pun în mișcare prin această neliniște") și teza despre existența atomilor (care nu ne stârnesc nici un "ecou
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tinde să fie "maximă" în cazul tezelor metafizice și "minimă" în cazul celor științifice 91. Credem că acest concept poate fi pus în legătură cu "trăirea" lui Dilthey, întrucât și conceptul de Erlebnis angajează "totalitatea ființei noastre", implicând în unitatea ei structurală intelectul, sentimentul și voința deopotrivă (vezi III, 3). Dar continuă Blaga "rezonanța atitudinală" este condiționată de fapt de o anumită "dimensiune proprie unei idei, unei concepții sau viziuni". În cazul metafizicii, această dimensiune e "verticalitatea", iar în cazul științei orizontalitatea. "Verticalul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adică în "profunzimea" lor în varianta diltheyeană. Însă din pricina faptului că nu putem avea o cunoaștere cu valoare obiectivă decât despre relații, dar nu și despre natura reală a lucrurilor, orice explorare în adâncime descoperă mereu ceva "insondabil", dincolo de care intelectul nostru nu mai poate înainta. În ciuda acestei "slăbiciuni", a acestui eșec susțin adepții modelului relativist -, este bine că se întâmplă așa, fiindcă aici avem de-a face în fond cu "o limitație ce nu limitează", care constituie tocmai "tăria" ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]