2,079 matches
-
pentru cei neinițiați, cultura va constitui, în antedecembrism, pricina unei ample revoluții, impusă prin "tezele din iulie 1971" ale lui Nicolae Ceaușescu. Este unul dintre momentele de maximă amploare, din cadrul unui proces de repudiere a cărții, contestat în majoritate de intelectualitate. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric dintre intelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în războiul contra revoluției culturale, are să reprezinte unul dintre momentele de maximă importanță, care intervin în salvarea de negura depărtării de cultură. Firește, "un intelectual are datoria să se implice în felul lui, fiecare în felul său.", cum afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
folosind-o de fapt, ca pe un alibi"231. O zonă parțial liberă de comunism o constituie Uniunea Scriitorilor. "Opoziția activă, față de ideile protocroniste și. în general, față de megalomania naționalist-comunistă este asigurată de gruparea de la "România literară", adevărata elită a intelectualității românești, de unele reviste din provincie (printre care, "Convorbiri literare", din Iași, "Ramuri", din Craiova), de emisiunile literare ale postului de radio Europa liberă și (surpriză neplăcută pentru regim) de însăși Uniunea Scriitorilor, din care partidul comunist crezuse la un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
consideră implicit autorul, singurele umane. Unul dintre ele este deschiderea În 1974 la Paris a primului club de body-building. Nu sunt omise, aidoma celebrului film al anilor nouăzeci pe care l-am amintit, Încrucișările Întâmplătoare dintre personaje și personalități ale intelectualității franceze (Jane, mama protagoniștilor - frații vitregi Bruno și Michel, dansează În tinerețe cu Sartre un be-bop și este frapată doar de urâțenia fizică a filosofului; Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît scrie. Avea exercițiul cugetării. în tot ce face, el urmează, parcă, sfatul lui Democrit, care îndemna „să căutăm să gîndim mult, - nu să știm mult”. Lecturile bogate nu sînt, cum se crede, cel mai bun criteriu de apreciere a intelectualității cuiva. „Cei mai mari gînditori pe care i-am întîlnit - arată în aforismele sale Lichtenberg - erau, între toți învățații întîlniți de mine, tocmai cei care citiseră mai puțin”. Un peripatetician acaparat de insolubile probleme ontologice, Bacovia a închis, destul de devreme
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unul mare”. („Curentul Bacăului”, 7, nr. 310, 21 august 1939, p. 1) în 1938, după așa-numita „revoluție din februarie”, făcută de Carol II, au fost închise mai multe crîșme cu proprietari evrei, între care și localul „Gutman”, frecventat de intelectualitate. Ecourile durerosului eveniment au fost surprinse astfel de pomenitul Sphynx, în două catrene ce oscilează între tristețe și mobilizare: „S-a tras oblonul veselei «Sorbone» (parodie a versului «S-a stins viața falnicei Veneții» - n. m.) / Clienții de la mic la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
naivitatea să cred că filosofia tomistă este în ajun de a se impune în mod universal lumii moderne. Cred că lumea modernă este mult prea bolnavă pentru aceasta, și cred, de asemenea, o mărturisesc, că tomismul este prea ridicat în intelectualitate și deci prea dificil pentru inteligența noastră umană" (4, p. 320). Aceasta este opțiunea lui J. Maritain, unul din cei mai subtili filosofi ai acestui secol. Opțiune care, ca și în cazul altora, se cuvine să fie respectată, chiar și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Camil Petrescu a închipuit chiar un sistem social bazat pe noocrație. Accentul se deplasa ostentativ către "polul noosic" al comunității, iar "noosul istoric" devenea o categorie operantă în orice reflecție asupra duratei. Este, probabil, atitudinea cea mai radicală în ceea ce privește rolul intelectualității, un rol care începuse deja să fie redefinit în direcția unui militantism specific către finele secolului XIX. C. Rădulescu-Motru și N. Iorga, mai târziu S. Mehedinți (Trilogia științei, 1936) și D. Gusti, între alții, au formulat opinii interesante despre condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sub acel unghi al devenirii, menit a înlesni o cât mai bună integrare în economia de ansamblu a lucrurilor. O etică a responsabilității trebuie să-i motiveze gesturile, oricât de timide, oricât de restrânse ca sferă de acțiune. Desigur, câmpul intelectualității e vast și o definire corectă nu se poate face în câteva cuvinte. Sociologi, antropologi, politologi dezbat de multă vreme chestiunea, examinând-o în numeroasele ei fațete și propunând interpretări demne de tot interesul, de n-ar fi să amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
iulie 1990), p. 1, 3 IMPERATIVUL CRITIC Am asistat, cu ani în urmă, la un curios dialog între un reponsabil cultural din partea locului și un istoric polon. Deprins cu retorica de la ordinea zilei, compatriotul nostru lăuda tocmai alinierea deplină a intelectualității la programul oficial, când oaspetele l-a întrerupt, brusc, cu observația că întâia datorie a acestei categorii sociale este critica, nu alinierea. Gazda se arătă surprinsă, deși era vorba de un adevăr mai mult decât evident. Cine să examineze lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
eficiență programatică a intelectualului. Mircea Eliade i-a dat o expresie mai brutală, întrebându-se (și provocându-ne de atunci mereu): De ce sunt intelectualii lași ? I se părea, cum li se pare multora, că mai ales în timpul unei crize politice, intelectualitatea se vădește confuză și panicardă, incapabilă de inițiative salutare, inaptă a răspunde cum se cuvine comandamentelor sociale. Ea sublimează, în fond, o stare de spirit, o slăbiciune cu caracter mai larg, una ce privește societatea însăși. Sugestia unei asemenea interogații
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu simplitate și să gândim fără slăbiciune. Sunt, acestea, calități incompatibile cu spiritul practic? Istoria își ia sarcina de a combate o atare concluzie. Problema nu e să împăcăm latura speculativă cu aceea practică, în doze egale, ci să definim intelectualitatea prin latura ei specifică. Or, sub acest unghi, se poate spune că ceea ce îl deosebește pe intelectual în economia de ansamblu a cetății e însușirea lui de a emite idei și a prevedea, pe cât posibil, desfășurările viitoare. Destinul său e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chiar răsplătit, menajat cu grijă, se află la locul său și poate asigura exercițiul puterii. Așa se explică și refuzul obstinat al acesteia de a intra în dialog cu cei care o contestă, cu tinerimea studioasă în primul rând, cu intelectualitatea opozantă în al doilea. A venit rândul muncitorimii. "Timișoara", cu toate că simbol al Revoluției însăși, a putut și blamată în parlament, iar foștii disidenți, care s-au disociat la timp de putere, au fost supuși unei campanii denigratoare de o meschinărie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sociale, publiciști. Ideea aceasta, când compromisă de extremisme, când susținută cu profunzime, va primi tot felul de conotații în secolul nostru. Între un "europocentrism" agresiv și o insidioasă culpabilizare a sistemului european (A. Reszler, L'intellectuel contre l'Europe, 1976), intelectualitatea a ezitat mereu, cu argumente aproape egale. S-a spus chiar că ea ar fi "contra Europei", ca una pe care cultura însăși o îndruma spre localism și particularism național. În timpul din urmă, această atitudine a cunoscut o sensibilă schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deformat spiritele, a impus o schizofrenie colectivă ale cărei consecințe abia se pot închipui. Scriitorul evocă doar un episod din "acest uriaș proces de culpabilizare", ale cărui victime, nenumărate, se recunosc în orice strat social, dar mai ales în sfera intelectualității. O geografie a sistemului carceral, schițată în paginile următoare, indică oarecum dimensiunea fenomenului, iar un preambul la "dosarul Pitești" explică de ce operația de distrugere a memoriei colective a început cu studenții. Trebuia anulată nu numai opoziția efectivă la comunism, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
majoritatea teoreticienilor marxiști, Gramsci consideră că cele două elemente au înțeles doar dacă sunt analizate împreună. Schimbarea bazei este posibilă prin schimbarea suprastructurii: Gramsci consideră că, pentru ca răsturnarea sistemului capitalist să fie posibilă, clasa muncitoare trebuie să-și creeze propria intelectualitate, capabilă să impună o contrahegemonie, pentru ca ulterior să constituie un nou bloc istoric. Ideile gramsciene au exercitat o puternică influență asupra economiei politice internaționale. În domeniul Relațiilor Internaționale, ele sunt vizibile mai ales datorită operei lui Robert Cox, care a
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
la o discuție cu încă doi preoți reformați despre aprecierile unei persoane (român) despre rămânerea în urmă a bisericii reformate, a ripostat cu afirmația: «acea persoană a vorbit prostii neținând cont că întreaga cultură din Ardeal este datorată influenței maghiarilor, intelectualitatea română neavând tradiții, singurul oraș care face excepție fiind Iașul»; femeia de serviciu de la biserică a comunicat sursei că preotul D.F., după slujba religioasă, rămâne în biserică cu 10-15 tineri și ea trebuie să-i lase singuri. Cel în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
degrabă de Legea lustrației. Desecretizarea arhivelor Bisericii ni-i va arăta, mai degrabă, pe potențialii lustrabili» - a adăugat ministrul Culturii. El a susținut că, în ordinea priorităților, importantă este curățarea clasei politice și apoi trecerea la nivelul oamenilor de cultură - «intelectualitatea colaboraționistă care a distrus sufletul nației» [...].” Cu ocazia inaugurării unei biserici a Jandarmeriei Române, patriarhul Teoctist s-a arătat jignit de către ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, care declarase că o serie de preoți i-au turnat la Securitate pe enoriașii care
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
conducerii statelor și economiilor dar și ca mișcare internațională. Dar contrar presupunerilor făcute, aceasta nu semnifică sfârșitul poveștii. Socialismul marxist are încă un viitor cu acțiune morală, ca o disciplină academică, ca o predilecție a oamenilor muncii și chiar a intelectualității în țările în care regimul comunist a existat.10 Este important ca impactul pe care o asemenea ideologie îl are asupra maselor să nu fie uitat sau desconsiderat. „Consolidarea stabilității strategice a fost și continuă să fie, motivația centrală pentru
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
Marcu. Tot Goga va fi și director al seriei a doua, alături de Alexandru A. Hodoș, redactor responsabil. În numărul inaugural, ca și în numărul 17/1908, în articolul-program Către cărturarii noștri, semnat de Octavian Goga, este reamintită obârșia țărănească a intelectualității române, precum și datoria cărturarilor de a retransmite cultura spre lumea rurală: „Să-i dăm carte țărănimii noastre; carte înțeleasă [...]. Să-i dăm țăranului o gazetă cuminte și cinstită”. Sub acest aspect, Ț.n. se aliniază sămănătorismului și poporanismului epocii. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290068_a_291397]
-
cuvîntul de onoare să nu fac un pas fără ordinul expres al șefului conservatorilor-democrați". Concomitent, Caragiale reia în ziarul conservator ieșean Opinia un mai vechi articol dedicat lui Take Ionescu "în momentul de față cînd întreaga suflare românească, cînd întreaga intelectualitate a țării are privirile ațintite asupra fascinantei și superioarei personalități a lui Take Ionescu", gest considerat de un confrate gazetar un "mezelic la banchetul cu care, neapărat, constituirea noului partid conservator-democrat va fi sărbătorită", pentru a adăuga în continuare: "Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
implică natura relației arhitecți - putere, consider că este foarte bine reprezentat de experiența canalului (Canalul Dunăre - Marea Neagră), un proiect de dimensiuni colosale, care a fost utilizat atât din rațiuni propagandistice, cât și ca o metodă foarte eficientă pentru a decima intelectualitatea vremii prin forțarea la muncă obligatorie. Pentru teza mea de doctorat, va fi interesant de aflat cum la acest proiect, Întâi abandonat și apoi reluat, au luat parte mediile de profesioniști din cadrul arhitecturii, urbanismului și al construcțiilor. Care erau relațiile
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
economic, Partidul Comunist dorește o creștere cantitativă a clasei muncitoare, masă de manevră și pepinieră de cadre. Pe de altă parte, tot propaganda cinematografică promovează un proces invers : tinerii ingineri, medicii, profesorii să meargă în sate. Proletarizarea țărănimii și ruralizarea intelectualității sunt obiectivele a căror realizare asigură PCR o structură socială convenabilă politic. Ambele servite cu sârg de cinematografie. Când primăvara e fierbinte (1961) sau Balet de imagine pe margine Cu Viața nu iartă, Manole Marcus și Iulian Mihu fac prozeliți
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în „fabrica” interogatoriilor, la capătul cărora nu poți ieși decât cu ochii goi, recunoscând cele mai aberante acuzații. Este redat aici mecanismul marilor procese din URSS, montate în anii ’30 de Stalin împotriva unor vârfuri ale nomenclaturii bolșevice și ale intelectualității care-l deranjau. Cei dinainte condamnați nu erau demni să fie executați decât după ce recunoșteau că sunt agenți, spioni, complotiști, că se căiesc, că îl iubesc pe tovarășul Stalin și așteaptă judecata Partidului. Modelul acesta a fost apoi exportat în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
altfel spus, să depășim condiționările noastre pragmatice obișnuite, rămânând, cu toate acestea, oameni. Altundeva, filozoful francez detaliază: Să ne concertam prin urmare asupra a ceea ce avem, în același timp, cel mai detașat de exterior și cel mai puțin pătruns de intelectualitate. Să căutăm, în zonele cele mai adânci ale sufletului nostru, punctul unde ne simțim cât mai aproape de propria noastră viața [s.n.]. Atunci vom plonja, din nou, în durată pură, o durată în care trecutul, mereu în marș, crește, fără încetare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]