6,119 matches
-
sentimentelor de inferioritate ale copiilor, în așa fel încât să poată avea un stil de viață sănătos. De multe ori se neglijează copiii cu aptitudini intelectuale deosebite. Acești copii sunt predispuși la riscuri multiple. Dificultatea de a întâlni parteneri sau interlocutori pe măsura dezvoltării lor intelectuale și a profunzimii afective reprezintă sursa majoră de alimentare a sentimentului că propria excepționalitate este o povară prea grea. Afectivitatea lor exigentă și vulnerabilă fac adesea din copilăria și adolescența acestor copii un drum marcat
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]
-
învinovăți pentru comportamentele ce nu sunt la nivelul așteptărilor noastre. Atunci când numai adultul crede că oferă varianta optimă pentru rezolvarea oricărei situații, copilul se închide înlăuntrul său de teamă să nu-l dezamăgească pe acesta. Comunicarea este relația prin care interlocutorii se pot înțelege și influența reciproc prin intermediul schimbului continuu de informații, structurate în funcție de amprenta personală a fiecăruia, de felul său de a fi. Mijlocul de comunicare cel mai des folosit este limbajul vorbit sau scris. Există o necesitate a oamenilor
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
o comunicare eficientă între părinte și copil, este necesar ca nu doar părintele să poată avea inițiativa comunicării, ci și copilul. Cum încurajăm copilul să se exprime. La baza unei comunicări eficiente stă ascultarea a ceea ce dorește să ne spună interlocutorul. Cum comunicăm eficient? Din păcate, există tendința ca adultul să desconsidere părerea copilului din cauza lipsei lui de experiență („Tu ești mic nu știi nimic!”). El manifestă o atitudine arogantă prin care își impune supremația („Aici eu sunt șeful!”). Uneori această
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
venită inițiativa comunicării din ambele părți, problema esențială care se pune în continuare o reprezintă cum e bine să ne exprimăm dorințele, bucuriile, neplăcerile, cum să ne cerem drepturile, să spunem NU atunci când situația o cere fără a ne jigni interlocutorul. Altfel spus, cum reușesc atât părintele cât și copilul să învețe să comunice asertiv (Bedell R., Lennox S., 1997). A învăța să comunicăm asertiv înseamnă a învăța să exprimăm cum ne simțim într-o anumită situație („Sunt supărată pentru că...”, „Mă
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
1997). A învăța să comunicăm asertiv înseamnă a învăța să exprimăm cum ne simțim într-o anumită situație („Sunt supărată pentru că...”, „Mă doare când...”, „Sunt mândru de ...”, „Mă simt jignită când...”, „Sunt dezamăgit deoarece...”) sau ce ne-am dori de la interlocutor („Mi-ar face plăcere să...”, „Altădată aș vrea să...”). În exemplul de mai sus, mama băiatului ar fi putut să-i spună „Mă doare când văd că nu pui preț pe munca mea” sau „Mi-ar plăcea ca, altădată, să
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
istoricizate, arhivate, verva cu care le oferă o a doua viață. Tratat de inspirație rămâne, nu numai în contextul relativei restricționări în epocă a accesului la informație, un manual neprețuit de poezie. Volumul cuprinde dialoguri (ilustrate de traduceri din creațiile interlocutorilor) cu Jorge Luis Borges, Alain Bosquet, Lawrence Ferlinghetti, Allan Ginsberg, W. S. Merwin ș.a. În fine, în romanele scrise de S. nu sunt de găsit narațiuni, ci pivotări libere ale autorului cu baza în pretextul de a întocmi o narațiune
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
subiectul își exprimă necesitățile, dorințele, sentimentele și preferințele într-un mod deschis și onest, într-o manieră socialmente adecvată. Componenta comportamentală a asertivității include o serie de elemente non -verbale, cum ar fi: Contactul vizual: o persoană asertivă își privește interlocutorul drept în ochi. Lipsa contactului vizual poate transmite mesaje nedorite, de tipul: "eu nu sunt convins de ceea ce spun" sau "îmi este foarte frică". Tonul vocii: chiar și cel mai asertiv mesaj își va pierde din semnificație dacă va fi
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
foarte frică". Tonul vocii: chiar și cel mai asertiv mesaj își va pierde din semnificație dacă va fi exprimat cu o voce șoptită (aceasta va da impresia de nesiguranță) sau prea tare, fapt care ar putea activa comportamentul depresiv al interlocutorului. Postura: poziția corpului unei persoane asertive diferă de la situație la situație. Totuși, se apreciază că, în majoritatea cazurilor, subiectul trebuie să stea drept: nici prea rigid, pentru că aceasta exprimă o stare de încordare, nici prea relaxat, pentru că ceilalți ar putea
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
o astfel de poziție ca fiind lipsită de respect. Mimica: pentru ca mesajul să aibă caracter asertiv, mimica trebuie să fie adecvată și congruentă cu conținutul mesajului. Astfel, de exemplu, dacă cineva zâmbește atunci cînd afirmă că ceva îl supără, oferă interlocutorului o informație ambiguă, care alterează sensul comunicării. Momentul administrării mesajului: cel mai eficient mesaj asertiv își pierde semnificația dacă este administrat într-un moment nepotrivit. Astfel, de exemplu, niciun șef nu va răspunde favorabil la o cerere de mărire a
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
asertiv trebuie să fie precis, descriptiv și direct. O persoană care deține această competență comunicațională știe și poate să-și exprime dorințele, să spună ce gândește, să refuze, să rezolve conflicte într-o manieră fermă, dar fără să și jignească interlocutorii, menținându-și, în același timp, controlul asupra focarelor conflictuale. Caracteristica tipurilor de comportament Își reține emoțiile și sentimentele (pozitive și negative); Își consideră ideile și opiniile ca fiind neimportante; Își devalorizează propria A. Tipul indiferent - grad redus de agitație emoțională
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
față de ei, pozând în victime sau în martiri. Această metodă funcționează numai în situațiile în care persoana vizată nu realizează ce se petrece. Model de antrenament asertiv în patru trepte: 1. Formarea comportamentului asertiv non-verbal. Persoana asertivă trebuie să privească interlocutorul drept în ochi atunci când i se adresează și trebuie să se plaseze drept în fața acestuia. Adoptarea unei posturi care să exprime deschiderea și tratarea cu calm a interlocutorul. 2. Recunoașterea propriilor drepturi și efectuarea unor exerciții de luptă pentru obținerea
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
patru trepte: 1. Formarea comportamentului asertiv non-verbal. Persoana asertivă trebuie să privească interlocutorul drept în ochi atunci când i se adresează și trebuie să se plaseze drept în fața acestuia. Adoptarea unei posturi care să exprime deschiderea și tratarea cu calm a interlocutorul. 2. Recunoașterea propriilor drepturi și efectuarea unor exerciții de luptă pentru obținerea acestora.Se prezintă o listă cu drepturi pe care acesta le-a uitat din cauza educației sau a experiențelor de viață trăite ulterior.Se recomanda să se citească lista
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
flexibilitate. În același timp oferim un mediu educațional fizic și social confortabil, îmbogățit, deschis, securizant, stimulativ, flexibil. În acest mediu, copilul este subiect al învățării care presupune implicare activă, utilizarea experienței, opinie personală, responsabilitate și are noi roluri: de partener, interlocutor, gânditor, prieten, organizator, ascultător, persoană care rezolvă probleme, evaluator. Copilul se implică în comunicare, negociere, interacțiune, luare de decizii. În acest context, cadrul didactic are roluri de: manager, facilitator, partener, designer, observator, prieten, mentor, evaluator, motivator, sursă de informare. Familia
Strategii educaţionale de abordare integrată a copilului cu / fără cerinţe educaţionale speciale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Daniela Gurgu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1155]
-
mai interesat În a stopa tendințele expansioniste rusești În Peninsula Balcanică. Într-o convorbire cu reprezentantul austro-ungar la București, Carol I evidenția dificultățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și necesitatea asigurării unei situații „conformă cu interesele și cu demnitatea țării”. Interlocutorul său, dând de Înțeles că aprecia justețea unor astfel de năzuințe, socotea pripit orice demers În această direcție, Întrucât „ar putea să compromită excelenta situațiune pe care România o ocupă astăzi” <ref id="27"> 27 Memoriile Regelui Carol I, vol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
către Rusia și formulând anumite obiecții În acest sens, lordul Beaconsfield era Îngrijorat, de fapt, de restrângerea dreptului de liberă navigație pe Dunăre. Liniștindu-și colegul de dezbateri În privința libertății comerțului, contele rus Șuvalov Încerca să-i convingă pe distinșii interlocutori că „problema Basarabiei” nu este una de „ambițiune și de interes”, ci o „cestiune de onoare” pentru Guvernul Imperial. Gorceakov adăuga la rândul său că cele trei districte basarabene fuseseră cedate Moldovei prin Tratatul din 1856, act internațional Încălcat de
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
limbajului, două persoane, sau „două Euri” realizează un contact inteligibil, o punte de comunicare sufletească. Limbajul este expresia Eului personal, prin intermediul căreia acesta „comunică” altuia propriul său conținut intrapsihic și, concomitent, prin intermediul căreia ia „cunoștință” de conținutul sufletesc ideo-afectiv al interlocutorului său. Limbajul serveșterelația dintre interioritatea sufletească a persoanei și exteriorul lumii real-obiective a acesteia. În felul acesta, limbajul are un caracter implicit, prin realizarea unei punți de legătură între Eul personal intrapsihic și lumea exterioară persoanei. El este funcția psihică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-medico-psihologic”, despre bolnav și boala psihică, are un conținut și o semnificație simbolică, pe care le vom explica mai departe. Narațiunea clinică a bolnavului prezintă două grupe principale de conținuturi, care caută „să comunice” și în același timp „să explice” interlocutorului propria sa suferință. Această „comunicare” este posibilă printr-o auto-comparare a stării actuale, modificată de procesul patologic, cu starea anterioară, considerată ca normală. Din acest motiv, în cuprinsul narațiunii sale, bolnavul se va raporta fie la „cel care a fost
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
estompeze pe cât le este posibil, nefirescul pe care-l resimt ca urmare a unor „transformări” ale persoanei lor. În aceste cazuri relatările sunt sărace, simple, caută să evite tema suferinței sau a bolii, mai mult decât atât, caută să convingă interlocutorul că ei sunt perfect normali. Limbajul fabulativ, inventiv, are un rol de acoperire a realității și apare în două situații întâlnite destul de frecvent: mitomanie și simularea bolilor. Ambele situații sunt caracterizate prin limbaje care urmăresc să modifice realitatea existentă de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simulanților care este un „limbaj de acoperire”. Primul relatează situații imaginare ireale, pe când cel de-al doilea relatează tulburări sau trăiri imaginare. Primul urmărește să prezinte o realitate schimbată în conformitate cu tendințele bolnavului, pe când cel de-al doilea urmărește să convingă interlocutorul de existența unor tulburări imaginare sau inexistente; fiind conștient de acest fapt, o face în scopul realizării unor interese personale. Tot în această categorie se înscrie și „limbajul suferințelor imaginare” din cursul ipohondriei, limbaj care, spre deosebire de cel „inventiv” al simulanților
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Interesant este faptul că bolnavul nu numai că relatează, dar concomitent caută să „explice” și să „argumenteze” această „narațiune clinică”. Limbajul delirant este una dintre formele de expresie lingvistice cele mai complexe cu care este confruntat, în calitatea sa de interlocutor, psihiatrul sau psihologul. Limbajul bolnavilor deliranți este un tip de limbaj neologic, încărcat de simboluri și care șochează adesea prin înlocuirea planului realității logice cu cel al iraționalului împins până la absurd. Limbajul delirant este un „limbaj dereistic”, străin și straniu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideilor delirante ale bolnavului. Acesta având un caracter tematic precis, bine delimitat, limbajul va avea coerență și conservă din punct de vedere formal aparența logică a judecăților silogistice. Este un limbaj prețios, căutat, argumentat și care caută să se impună interlocutorului. El este de regulă minoideatic sau monotematic și persuasiv. Adesea acest tip de limbaj, la persoanele cu constituție emotivă sau ușor sugestibile, poate induce idei similare, devenind convingător și sfârșind ca printr-un proces de „inducție psihică sugestivă”, interlocutorul să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impună interlocutorului. El este de regulă minoideatic sau monotematic și persuasiv. Adesea acest tip de limbaj, la persoanele cu constituție emotivă sau ușor sugestibile, poate induce idei similare, devenind convingător și sfârșind ca printr-un proces de „inducție psihică sugestivă”, interlocutorul să „adere” la ideile bolnavului. Limbajul schizofrenicilor constituie o temă dintre cele mai dezbătute de specialiștii psihiatri sau psihopatologic (E. Kraepelin, J. Séglas, S. Piro, B. Calieri și L. Frighi, J. Bobon și G. Maccagnani, C. Enăchescu). La vremea sa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unde ele lipsesc. Aceste erori de înțelegere a fenomenului psihic morbid construiesc un „fals domeniu de cunoaștere”, favorizând disputele antipsihiatrice, care, în esența lor, privesc „confuziile” dintre limbajul bolnavului și limbajul psihiatrului. Aceste confuzii datorate „dezacordului” înțelegerii dintre cei doi interlocutori compromit sau chiar desființează „obiectul” psihopatologiei sau eșuează în discuții sterile. Din aceste considerente limbajul, atât în psihologie, cât și în psihopatologie, ni se pare a fi una dintre problemele cele mai importante, întrucât, dat fiind caracterul particular al fenomenelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hermeneutic este însă reprezentat prin „întâlnirea dintre bolnavul care comunică și medicul care ascultă”. Această comunicare, realizează un tip special de „relație atmosferică” (H. Tellenbach) în care sunt concentrate experiența și cunoștințele psihiatrului cu impresiile venite din partea bolnavului, considerat ca interlocutor, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: BOLNAV „narator” MEDIC „ascultător interpret” „Atmosfera” După H. Tellenbach cei doi sunt uniți prin „ceva-sferic” care-i unește și-i învăluie oferindu-le în felul acesta posibilitatea de a se înțelege
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
112???. Fig. ms. p. 112 BOLNAV Atmosferă alienată ? MEDIC Atmosferă normală Spațiul comun de întâlnire/comunicare medic-bolnav În cazul de mai sus, din punct de vedere hermeneutic nu se mai poate realiza o „întâlnire/contopire a orizonturilor” înțelegerii celor „doi interlocutori”. Imposibilitatea „contopirii orizontului” între medicul psihiatru și bolnavul psihotic, pare a bloca orice formă de comunicare sau de colaborare comună, anulând în felul acesta orice posibilitate de înțelegere. Medicul psihiatru percepe, vede ceea ce este „străin” spiritului logic, normal, în cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]