1,897 matches
-
Caragiale. Gaudeamus! 17 iunie Văzîndu-l, pe un post t.v. de mare audiență, pe unul din generalii implicați decizional în evenimentele sîngeroase de la Timișoara, în 1989, constați că nu mai ai acea acuitate ce-ți inflama spiritul acum zece ani. Intervievatul, personaj cheie atunci, sprijinit acum în baston, după ce-l uitaseși (timp în care trecuse prin ceva procese și chiar puțin prin pușcărie), te îndeamnă la milă creștinească și la iertare. Totul consumîndu-se adică într-o normalitate (după care atît am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convocat în condițiile alin. (3) și, după caz, ale alin. (4), nu împiedică finalizarea evaluării. ... (6) Întrebările și răspunsurile la interviu se consemnează de către secretariatul comisiei de evaluare într-o anexă la procesul-verbal de ședință, semnată de înaltul funcționar public intervievat și de către membrii și secretariatul Comisiei de evaluare. ... ------------ Art. 62^4 a fost introdus de pct. 12 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.713 din 17 decembrie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 24 decembrie 2008. Articolul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186738_a_188067]
-
a fost că, astfel, Europa va putea să coopereze, mai degrabă decât să concureze cu Statele Unite ale Americii. Chiar În Franța, o țară pe care mulți americani o percep câteodată a fi În contradicție cu Statele Unite ale Americii, 90% dintre intervievați sunt de acord ca Uniunea Europeană să devină o superputere, iar marea majoritate au spus că dacă ar fi egal un al Americii, Uniunea Europeană ar putea să conlucreze mult mai strâns cu Statele Unite ale Americii 38. În schimb, americanii au o
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o serie de puncte În care cele 28 de lumi diferă foarte mult Între ele. Nu este clar dacă rudele contează mai puțin sau mai mult decât vecinii; Întrajutorarea Între vecini este mai slabă decât „Înainte”, dar la unii dintre intervievați apare ca fiind foarte puternică, iar la alții pare să fie absentă etc. În ce condiții se impune un comportament sau altul, În ce condiții ruptura dintre discurs și faptă În materie de participare comunitară se manifestă semnificativ rămâne de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
politicienii a crescut, mai ales printre săraci. Conform lui Aldo Panfichi (1997: 230), un studiu derulat în zece districte din Lima având o populație cu venituri mici a stabilit că... [...] exista o perspectivă negativă unanimă cu privire la politicieni. 90% a celor intervievați au spus că erau de acord cu afirmația că "oamenii sunt tot timpul înșelați de politicieni". Același procent a spus că "întotdeauna politicienii ajung să aranjeze treburile între ei" și 89% au fost de acord cu faptul că "politicienii și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
furtului din locuințe”. Sondajele de opinie efectuate în SUA, în 1989 și în 1993, au relevat că mai mult de 55% dintre americani se tem că ar putea fi victime ale criminalității și că între 82% și 90% dintre cei intervievați nu se simt în siguranță în casă noaptea. Între 84% și 89% dintre americani consideră că în SUA criminalitatera a crescut an de an (dar aproximativ 50% declară că a crescut și în districtul lor) (Warr, 1993, passim). Datele sondajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
anual, doar 20% au indicat-o cu exactitate, așa cum apărea în statisticile oficiale (Knowles, 1984); - în Canada, crimele cu violență reprezentau, la data efectuării cercetărilor, aproximativ 5% din totalul crimelor raportate. Totuși, în sondajele de opinie, trei pătrimi dintre cei intervievați estimau că actele cu violență reprezintă între 30 și 100% din totalul crimelor (Doob și Roberts, 1983; Gregg și Posner, 1990); - în Australia, compararea statisticilor oficiale ale criminalității cu estimarea de către cetățeni a ratei actelor infracționale (furturi, crime cu violență
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sondajele de opinie privind rata cazurilor de recidivă sunt inexacte: patru din cinci respondenți dintr-un sondaj de opinie din Canada apreciau că rata recidivelor este de 30 până la 100%, în realitatea ea ridicându-se la 13-17%. Jumătate dintre cei intervievați considerau că se situează între 60 și 100% (Doob și Roberts, 1983). Julian V. Roberts (1992, 110) conchide că, deși a fost fluctuantă în ultimii 50 de ani, invariabil în sondajele de opinie publică cei intervievați au declarat că rata
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
13-17%. Jumătate dintre cei intervievați considerau că se situează între 60 și 100% (Doob și Roberts, 1983). Julian V. Roberts (1992, 110) conchide că, deși a fost fluctuantă în ultimii 50 de ani, invariabil în sondajele de opinie publică cei intervievați au declarat că rata cazurilor de recidivă a crescut. Opinia publică despre criminalitate ca problemă socială Criminalitatea în variatele ei forme este percepută de public ca o problemă socială. Dar cât de importantă este această problemă socială? În sondajele de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
comunitatea dumneavoastră criminalitatea este o problemă importantă?”. Într-un sondaj Gallup (1989), aproximativ 6% dintre respondenți au indicat criminalitatea ca fiind cea mai importantă problemă în SUA. Într-un sondaj de opinie publică desfășurat în Canada, o treime dintre cei intervievați au considerat că actele de criminalitate constituie o problemă „foarte importantă”, 38% că este o problemă „oarecum importantă”, iar 7% că nu reprezintă o problemă importantă (Environics Research, 1989). În Barometrul de opinie publică (mai 2003, 15), s-a formulat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o problemă importantă (Environics Research, 1989). În Barometrul de opinie publică (mai 2003, 15), s-a formulat întrebarea: „După părerea dumneavoastră, care credeți că sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă România în prezent?”. Una din zece persoane intervievate a menționat în primul rând corupția. Mai îngrijorătoare decât corupția (ca tip de infracțiune) au apărut, în evaluarea publică, „sărăcia” (menționată în primul rând de către 49% din eșantion) și „lipsa locurilor de muncă” (indicată ca primă mențiune de 20% din
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
construcția ei sunt lacunare și uneori inexacte. Opinia publică despre poliție și justiție De multe ori, în sondajele de opinie se cere ca publicul să evalueze activitatea poliției și a justiției. Conform unui sondaj din SUA, două treimi dintre cei intervievați au considerat activitatea poliției ca fiind „excelentă” sau „bună”, iar activitatea justiției a fost apreciată de o treime din eșantion ca „excelentă” sau „bună” (English et al., 1989). În SUA, așa cum relevă sondajele de opinie publică, poliția se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
creșterea criminalității, controlul acestui fenomen fiind o problemă socială, și nu o responsabilitate a poliției. Și în România, populația evaluează mai bine activitatea poliției decât a justiției. Conform datelor din Barometrul de opinie publică, din 1997 și până în 2004, persoanele intervievate au declarat, într-o proporție mai mare, că au „foarte multă încredere” în poliție, și nu în justiție (Fig. 2). Fig. 2. Încrederea populației din România în poliție și în justiție (%) (după Barometrul de opinie publică, 1997-2004) În octombrie 2004
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cel puțin pentru cetățenii din țările în care de peste 20 de ani se urmărește această problemă cu ajutorul sondajelor de opinie. Pentru perioada 1965-1990, sondajele de opinie publică din SUA și Canada indică faptul că între 50% și 80% dintre cei intervievați consideră că sentințele judecătorești au fost prea blânde. Proporția celor care apreciază că sentințele au fost prea blânde este în medie cu 10% mai mare în SUA decât în Canada. Așa cum rezultă din histograma prezentată în fig. 2, proporția americanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
gardianul unei închisori (în realitate, un asociat al experimentatorilor), care se prezenta în două moduri diferite: o dată ca o persoană rece, lipsită de omenire, iar altă dată ca o persoană caldă, omenoasă. Jumătate dintre subiecți au fost informați că persoana intervievată înalt reprezentativă pentru gardienii din penitenciare, iar cealaltă jumătate că este atipică, nereprezentativă. După vizionarea videocasetei, subiecții experimentului au fost chestionați ce părere au despre gardienii din închisori, în general (nu despre gardianul ce apărea în interviul înregistrat). Rezultatul experimentului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mass-media relatări despre cazurile de infracționalitate (am văzut că mass-media suprareprezintă criminalitatea, mai ales cea cu violență) induce bias-uri în opinia publică despre acest fenomen. De exemplu, dacă în Barometrul de opinie publică din mai 2003 aproximativ 22% dintre cei intervievați au indicat (în primul rând) că „legile sunt proaste”, nu înseamnă că ei au comparat legislația pe plan mondial și au ajuns la această concluzie; mult mai probabil este că au primit frecvent și chiar recent această informație din mass-media
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
36.000 gospodării. Din 1995 până în 1997 găsim circa 3.000 de gospodării care au fost intervievate în fiecare an (toate în valurile lunare din primul trimestru) și care pot fi utilizate pentru scopul studiului. Gospodăriile sunt compuse din indivizi intervievați anual, dar și din cei care dispar din panel (prin divorț, moarte, căsătorie etc.) sau apar (prin naștere, căsătorie etc.). Deoarece ipoteza principală este că excluziunea socială este în relație directă cu perioada de timp în care individul trăiește în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prestigiul sau capitalul reputațional de care se bucură respectivii scriitori, și, în consecință, s-au obținut foarte puține răspunsuri. Nici răspunsurile obținute la itemul c nu au fost suficiente pentru a construi o bază de date - prea puțini dintre scriitorii intervievați par să practice discutarea manuscriselor lor. Așadar, datele pe care am putut să le folosesc în construcția structurii perceptuale a câmpului scriitorilor au fost datele de preferință obținute din relatările scriitorilor privind relațiile de prietenie și de sprijin profesional din
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
aleagă dacă romii pot sau nu să se stabilească în localitatea lor. Mai multe cercetări concluzionează că stereotipuri puternice și persistente sunt prezente la procente importante din populație, în special în legătură cu categorii de persoane precum homosexualii (aproape jumătate din populația intervievată consideră orientarea sexuală minoritară o boală care trebuie tratată, 40% consideră că homosexualii și lesbienele nu ar trebui să trăiască în România, numai 9% ar accepta ca persoane aparținând minorităților sexuale să locuiască în aceeași localitate și numai 7% declară
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ar permite romilor să călătorească în străinătate, 48% ar susține o politică demografică care să limiteze creșterea populației de romi, iar 82% consideră că cei mai mulți dintre romi încalcă legile). 86 Stereotipuri care limitează integrarea pe piața muncii. Multe dintre persoanele intervievate sunt reticente în ceea ce privește popularea locului lor de muncă cu categorii de persoane "indezirabile", iar cele mai puternic respinse sunt persoanele cu orientare homosexuală, persoanele infectate cu HIV, romii și membrii unor secte religioase. Stereotipuri și prejudecăți de gen în opinia
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
romii și membrii unor secte religioase. Stereotipuri și prejudecăți de gen în opinia publică. Prejudecățile și atitudinile discriminatorii rămân larg răspândite și față de femei, inclusiv în ceea ce privește asumarea de noi roluri în sfera profesională și în viața publică. 39% din populația intervievată menține stereotipul conform căruia bărbatul este cel care conduce familia, iar deciziile, firesc, trebuie să îi aparțină. Femeia are însă, și ea, un rol bine determinat în zona privată, conform percepției a aproape jumătate dintre subiecții Barometrului discriminării, realizat de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
situația economică diminuează oportunitățile de angajare. Bărbații rămân cei care au dreptul, în principal, să își asume roluri de conducere și în zona publică, profesională. În primul rând pentru că sunt mai capabili să o facă, după cum cred 36% dintre persoanele intervievate, dar, mai mult, rolurile din zona privată, a familiei, în care sunt în mod special active femeile, nu le mai permite acestora timpul necesar pentru a fi manageri. Există și opinia conform căreia femeilor le este, oricum, frică de mari
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
consecințe atât la nivelul restricționării accesului la anumite ocupații în funcție de sexul persoanei, cât și la nivelul veniturilor, domeniile și ocupațiile feminizate fiind, de cele mai multe ori, cele mai prost plătite. O cercetare în domeniu evidențiază faptul că procente importante din persoanele intervievate percep existența mai multor domenii ca fiind masculine sau feminine. Domeniile considerate a fi masculine, tendință evidențiată prin procentul mare de subiecți care au răspuns că bărbații sunt mai potriviți pentru a fi angajați, sunt mineritul și metalurgia (87,5
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
este foarte vizibilă pentru majoritatea angajaților când se gândesc la locul de muncă, deși, mai ales femeile, consideră că evoluția pe piața muncii este discriminatorie; * deși se recunoaște existența legislației specifice egalității de șanse, doar o mică parte din managerii intervievați au dat exemple de măsuri legislative. Instituțiile care ar putea avea un rol în soluționarea discriminării de gen sunt aproape necunoscute de către majoritatea managerilor intervievați. La fel se întâmplă și în cazul angajaților și ai responsabililor de resurse umane; * deși
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
deși se recunoaște existența legislației specifice egalității de șanse, doar o mică parte din managerii intervievați au dat exemple de măsuri legislative. Instituțiile care ar putea avea un rol în soluționarea discriminării de gen sunt aproape necunoscute de către majoritatea managerilor intervievați. La fel se întâmplă și în cazul angajaților și ai responsabililor de resurse umane; * deși își cunosc drepturile, angajații consideră că angajatorii le respectă doar într-o mică măsură. Angajații nu recunosc decât în mică măsură situațiile de discriminare șide
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]