2,961 matches
-
-i transpire capul pe sub tocă, pe căldura aia, și uitându-mă în jur, am auzit-o pe mama spunându-i ambasadorului, tovarășe ambasador, e nemaipomenit ce-i aici, și Muzeul de Etnologie, și cel de Științe Naturale pot să vă invidieze pentru aceste tezaure fără pereche, la care ambasadorul a zâmbit, zicând că nici vorbă, asta-i doar o modestă mostră, trebuise să unească între ele patru apartamente, și tot nu-i încăpuse decât o mică parte a colecției, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și doi, cu doi copii de crescut și o confortabilă asigurare pe viață pe care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o cifră de afaceri pe care o invidiau numeroși concurenți și oferea locuri de muncă la mai bine de jumătate dintre insulari. Geloșii șopteau că setea de succes a celor din familia Le Bihan nu cunoștea limite. În realitate, Gwen reușise s-o convingă pe maică-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie nu-și mai putu controla lacrimile care i se rostogoliră fără reținere pe obraji. O strînse atunci impulsiv pe maică-sa În brațe, cuibărindu-și obrazul În scobitura gîtului ei, ca pe vremea copilăriei, cînd Gildas și Loïc o invidiau pentru acel rar privilegiu. CÎnd veni clipa condoleanțelor, Armelle de Kersaint arboră la perfecție un aer de circumstanță, În timp ce la brațul ei PM Își ascundea cu greu plictiseala. Doar Juliette, care profita ca să facă pe furiș schimb de priviri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Îndepărta cu pasul lui greoi și legănat. Se simți Împăcată, avea darul să-i redea echilibrul. Deocamdată. Noaptea tîrziu, Lucas Încă se mai lupta cu fosta brutăreasă. - Știi ce cred eu, doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puternică. Atunci mai vechea mînie a tînărului Erwan ieși din nou la suprafață În Ryan. Își alese cuvintele cu grijă ca să lovească În ceea ce conta cel mai mult pentru tatăl lui: orgoliul și numele. - Nu ai pentru ce să-i invidiezi pe cei din familia Le Bihan, vulgaritatea dumitale e Încă și mai rea, nu numai că ai ucis pentru bani, dar cea căreia i-ai tăiat gîtul purta numele nostru, era soția mea și mama copilului meu! - Ce-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lor prenumele David. La vârsta de cincisprezece ani, David visa să devină rock star. Nu era singurul. Mai bogat decât patronii și bancherii, rock star-ul păstra totuși o imagine de rebel. Tânăr, frumos, celebru, dorit de toate femeile și invidiat de toți bărbații, rock star-ul constituia vârful absolut al ierarhiei sociale. Nimic din istoria umanității, de la divinizarea faraonilor În vechiul Egipt Încoace, nu se putea compara cu cultul pe care tineretul european și american Îl consacra rock star-urilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
jovial, malițios, ca la televizor - chiar mai mult decât la televizor. — Ești cu adevărat rasist, se simte, te excită, e bine. Bum bum! A făcut o mișcare grațioasă cu mâna, a scos o pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și Îi admirăm pe negri pentru că dorim să redevenim animale, ca ei, animale Înzestrate cu un mădular zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
totuși. Nici măcar nu mă cunoșteați... Mi-a plăcut ce mi-a spus despre tine. Scoate un tocător imens și greu de lemn. Mi-a spus cum te-ai scos din încurcătură zilele trecute. Ai avut o prezență de spirit de invidiat. — Trebuia să fac ceva. Îi zâmbesc ușor stresată. Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu litere mari și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca umilă menajeră. FĂ-ȚI O VIAȚĂ A TA Partenerii au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mănîncă o felie de pîine prăjită cu stafide. Fii sinceră. — Ăă... nu, spune Lissy pe un ton total neconvingător. Sigur că nu ! — Ba da, și tu crezi la fel ! Eu nu vreau să zic decît că... făceați un cuplu de invidiat ! — Știu. Știu că, la prima vedere, așa păream. Fac o pauză, Încercînd să-i explic. Dar adevărul e că n-am simțit niciodată că sînt eu Însămi În relația asta. Parcă jucam În permanență teatru. Știi bine ce spun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Oarecum, spun, strîmbîndu-mă cînd o văd pe Artemis zîmbind spre mama cu toată fața. — Știi, tocmai ziceam zilele trecute, continuă mama, cît de mîndră trebuie să fii că lucrezi pentru așa o companie mare. SÎnt sigură că multe fete te invidiază sincer pentru cariera ta. Nu crezi, Brian ? — Absolut ! spune tata. Te-ai descurcat foarte bine, Emma. SÎnt atît de uluită, că nici nu mai sînt În stare să deschid gura. Îi Întîlnesc privirea lui tata, iar el Îmi zîmbește ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu. Niciodată n‑am Înțeles de ce e atât de dezgustător „să Încremenești Într‑o casă Închiriată”, cum a scris Eliot. Oare crăpi mai plăcut În casa ta proprie? Totuși, fără să fie un tip invidios (niciodată nu l‑am văzut invidiind pe cineva), Ravelstein avea o slăbiciune pentru Împrejurimile frumoase și visa să locuiască Într‑una din clădirile elegante ocupate În trecut de exclusiviștii membri ai facultății Protestanților Anglo‑Saxoni. Când a revenit la Universitate ca profesor plin, după două decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
moarte ușoară, nici n-o să vă dați seama. Mulți călători prin ploaie au murit aici, în gara asta... Nici n-o să simțiți... O să fie ca o adiere, o să vă dați sufletul... așa... ca o creangă de măr... Întotdeauna v-am invidiat pe voi... ăștia... călătorii prin ploaie... pentru felul în care muriți... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am auzit că aveți și un cimitir pe aici... E mare? HAMALUL (Cu un zâmbet ironic.): E destul de mare. În fiecare an avem de îngropat... câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți și astronomul, deși n-ar recunoaște-o niciodată, îl invidiază acut pe fiecare din ei. 3 februarie Domnișoara Mihaela Carbon este o femeie modernă, abonată la Elle, Cosmopolitan și Financial Times. Totuși din când în când mai cumpără și câte-o fițuică paranormală, o inimă sălbatică, un magazin. Astăzi deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu ochii deschiși și dicționarul în mână, toată populația patriei noastre va dispărea, toți vor fi morți, deodată. Numai eu voi rămâne, printre palate și grădini, printre maghernițe și marile vizuine abandonate. Adio trai la bloc! Nu-l voi mai invidia pe cutărică de la primăria de sector că stă în ditamai vila pe Doctor Lister, nu mă voi mai gândi cu mâhnire la galeriile de metrou. Voi locui o vreme la fabrica de stixuri, unde proviziile nu-mi vor lipsi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de revelion la Varșovia. Era începutul lui 1944. Hoess a auzit că sunt scriitor și m-a luat de-o parte la petrecere și mi-a spus că regretă că nu poate și el să scrie. — Cât de mult vă invidiez pe dumneavoastră, creatorii..., mi-a spus el. Puterea de creație e un dar al zeilor. Hoess mi-a mărturisit că avea și el de spus niște povestiri extraordinare. M-a asigurat că erau toate adevărate, dar că oamenilor nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
De vreme ce nimeni n-o să mai trăiască prea mult, zise ea, nu văd de ce nu ți-aș spune că te iubesc. E foarte drăguț din partea ta. — Vorbesc serios, chiar te iubesc, insistă ea. Când trăia Helga și veneați amândoi aici, o invidiam pe Helga. Când a murit Helga am început să visez cum o să cresc și o să mă mărit cu tine și-o să fiu o actriță celebră și tu o să scrii piese pentru mine. — Mă simt onorat, i-am spus. — Asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca un diamant; ar fi putut tăia sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să mi le arate Melanie, la timpul potrivit, spuse Philip Cantley, ripostând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de treabă! Louise, plină de adorație, o porni după Ben, care se duse să-l caute pe Philip. Nu mă puteam abține să nu-l admir; știuse perfect cum s-o ia. Margery avea dreptate. Era foarte capabil. Nu-l invidiam pentru următoarea sarcină pe care o avea de îndeplinit. Îl văzusem pe Philip Cantley cu o zi înainte, care era la fel de neliniștit ca un alcoolic intrat în sevraj. În jumătate de oră trebuia să înceapă spectacolul și electricianul șef venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cafea. — Vorbiți-mi despre selvă. Ce vreți să vă spun? — Vreau să aflu cum trăiți acolo, singur, fără să vedeți pe nimeni zile întregi, departe de trafic, de fum, de problemele economice, de clienții prost dispuși... În ultimul timp, îl invidiam pe Robinson Crusoe. Era personajul meu favorit, dar n-am crezut niciodată că cineva ar putea deveni un Robinson voluntar. De cât timp stați acolo? — De doi ani. Asta e prima mea ieșire. — Vreți să spuneți că ați petrecut doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mi-am ascultat părinții și am fost perseverentă. S-a întâmplat să trec de multe ori pe stradă, cu multe cărți sub braț și să văd alți copii de vârsta mea, râzând și tândălind prin parcul cartierului. Nu i-am invidiat și nici nu le-am reproșat ceva. Nu m-am simțit nici pedepsită, nici prizonieră a propriului vis, deoarece eu nu am renunțat la copilărie. Îmi amintesc și acum ziua de februarie a anului 2011, zi în care am aflat
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
într-un parteneriat stabil, profund implicat, bazat pe dragoste și care să facă din copii o posibilitate, mai curând decât o utopie. Pe de altă parte, Alice avea o carieră proeminentă, un apartament minimalist neipotecat, localizat într-o zonă de invidiat, în Central Park, și tot atât de multe perechi de pantofi pe cât și-ar putea dori vreodată o femeie. Dac-ar fi vrut, își putea permite să zboare până în Maldive sau în Paris cu un bilet first-class, fără dificultăți. Deși, ca să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Așa că, în timp ce alte femei de vârsta ei se ocupau de familie, Alice nu făcuse altceva decât să continue să muncească. Era acum o femeie bogată, de succes și fără nici o obligație sau responsabilitate. Într-o poziție care era una de invidiat. Și, cu toate că Alice își dădea seama că viața înseamnă mai mult decât atât, situația ei era totuși o opțiune rezonabilă. Sherry a ieșit morocănoasă, iar Alice s-a ridicat ca să meargă în biroul lui Brant. Era limpede, uitându-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce putea. Dar, până la urmă, de ce naiba se mai obosea? Unde era distracția? Ce sens avea totul? Chiar își dorea șeful ăsta? Sau serviciul ăsta? Sau orașul ăsta? Acel apartament elegant, minimalist, neipotecat, chiar și așa, cu poziția lui de invidiat de lângă Central Park? Șirul gândurilor pe care Jake îl inițiase părea imposibil de oprit. La fel ca și procesul împotriva revistei Style. Iar asta nu era singura preocupare a lui Alice. Ciclul trebuia să-i vină la câteva zile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a răspuns Hugo scurt. Cu copilul, presupun. Laura s-a așezat încrucișându-și picioarele îmbrăcate în ciorapi negri, a scos la iveală un pachet de țigări și și-a aprins una. Să dea naiba, dar să știi că te invidiez, i-a spus ea Amandei. Fergus n-ar face ceva pentru Django nici picat cu ceară. —Django? a repetat Hugo. —Ce nume minunat; ești foarte isteață, a exclamat Amanda. Oricât de straniu ar suna, ăsta a fost unul dintre numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]