2,305 matches
-
țeava de scurgere de desubt. Lumea Îi apăru plină de lucruri noi și extraordinare. Nimeni nu-l provoca. Nimeni nu părea că-i dă atenție. Mergea pe străzi ca o fantomă. Îi luă o oră să traverseze În modul acesta ireal și fascinant Shapherd’s Bush și Hammersmith, apoi Își Încetini pașii și deveni mai precaut, cînd găsi capătul străzii lui Fraser. Casele de aici erau mai impozante decît cele cu care era obișnuit; majoritatea erau vile edwardiene din cărămidă, convertite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine și-am mers ținându-ne de mâini, pân-am simțit adierea rafalelor de ceață ireal de frumoase în succesiuni de imagini marcate cu lumini de stronțiu camuflate... Încă mai am puterea-n mine să îți admir obrazul creponat, sărutat de duhul ce m-a părăsit
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
îmbrățișarea ta din ultimul răspuns. Bizar, dar e plină de căldură, e la locul ei, singurătatea ta îmi umple sufletul, nu mai sunt singur, înconjurat de persoane care mă iubesc, nu mai sunt singur! Îmi place îmbrățișarea ta este fictivă, ireal de plină îmi umple inima, vorbele tale îmi arată o altă fațetă! Dară tu, nu ești tu. Căutăm speranțe neîncetat... te-am găsit ? Te-am găsit virtual într-un moment vital? N-ai încredere? N-ai certitudini încă? Momentul în
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
și aleg activitatea care necesită cel mai mic efort mental, una unde nu ar conta dacă aș face greșeli. Atâta timp cât nu cumpăr sau nu vând, totul e În regulă. Am douăzeci și nouă de e-mailuri. Primul dintre ele e ireal. De la: Jack Abelhammer, Fundația Salinger Către: Kate Reddy, EMF Katharine, Nici nu-ți pot spune cât de ușurat mă simt că am rezolvat problema În timpul sărbătorilor. Sunt sigur că nici ție nu ți-a fost ușor. Vești minunate despre Toki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
reconstitui chipul. Când mă gândesc la el, nu văd decât un zâmbet larg și resimt o stare generală de bunăstare și fericire. E o dimineață minunată, una dintre acele zile newyorkeze strălucitoare care te fac să te doară sufletul. Ploaia ireală de azi-noapte dă peisajului o claritate extraordinară, ca șters cu ștergătoarele de parbriz. Apropiindu-ne de Începutul lui Fifth Avenue, văd clădirile cartierului financiar tremurând sub strălucirea vagă și apoasă, rezultat al jocului umezelii, luminii și sticlei. 08.59: Firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
legea din Costa del Sol, o zonă la fel de superficială precum broșura unui dezvoltator imobiliar? M-am apropiat de periferia Marbellei, am trecut de impunătoarea copie după Casa Albă a regelui Saud și de apartamentele „peștera lui Aladdin“ de la Puerto Banús. Irealul prospera peste tot, magnet pentru cei neavizați. Dar Frank era prea năzuros și prea ocupat cu propriile sale slăbiciuni ca să se dedice vreunui delict serios. Îmi aminteam accesele sale de cleptomanie de după Întoarcerea noastră În Anglia, cum Își strecura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
i s-ar înfățișa oare o rază luminoasă? Altfel zis: cum, oare, acel ins ar percepe, această rază de lumină? Pentru aceștia continuă Profesorul pentru animiști, obiectele constituie entități impregnate de vrednicie, în ele pulsând o stare nondefinită, dar nu ireală, răsfirată în veridicitate. Toate acestea.... Cuvântătorul se înfurie pe pipa lui năstrușnică, dominată de acel tors al arabului de argint, care-i tresărea între dinți. -...Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul e confundat cu oricare alt mit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dincolo se vor gândi mult mai bine înainte să pornească un nou atac. Iar asta înseamnă pentru ei câștigarea unui timp prețios. Mult sau puțin nu mai contează. Important este că iată, minutele se scurg în nemișcare. O tăcere aproape ireală coboară peste locul încleștării. Oare ce s-a întâmplat cu Romulus? Nu-l vede nicăieri și nu poate decât să spere că a scăpat doar cu ceva răni ușoare. Tresare la auzul unui bufnet sec în spatele lui. Se întoarce iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acelei clipe valoarea eternității, dar n-am dat-o; imediat Însă mă rectific, gîndind că nici nu era nevoie, pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă În sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, Încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită, veselă ca Întotdeauna, fără să bănuiască măcar, că În casa ei, În noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe care o ai cu acest documentar care vorbește despre un personaj real care a lăsat în urmă poezie, pictură și muzică, o mulțime de amintiri și nostalgii și care, pe măsură ce se acumulează mărturiile despre el, devine din ce în ce mai evanescent, din ce în ce mai ireal. La urma urmei, cine mai este și acest Jorge Riosse? Toți vorbesc despre el, natural, fără complexe, sunt femei în vîrstă cum este bunica Olaizolei, Rose Elena Carvaial, sau alții care l-au cunoscut en passant și pentru care bizareria
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
în concert prin comunicare, mimică, gestică. Astfel, Arnold Bezuyen a jucat un Mime contorsionat între simțul datoriei și dorința de răzbunare, cântul său, impecabil frazat, fiind depășit doar de expresiile faciale formidabile, teribile, grotești. Vocea sa a potențat sonoritățile aproape ireale ale unui Siegfried naiv, dar îndurerat și convingător atunci când smulge tatălui adoptiv mărturisirea despre originile sale, alert, agil și victorios în desăvârșirea sabiei Nothung, arma supremă. Apariția lui Egils Silins in Wotan (Der Wanderer) a captivat prin monumentalitate. Transformat de la
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
fusese rănit, ținut prin spitale de război, nu mai avea hainele de soldat și însemnele. E de înțeles că voia să uite infernul prin care trecuse. Ca prizonier de război, răbdând de foame, a învățat să gătească, imaginându-și mâncări ireale, învățând de fapt să trăiască integral în imaginație. (De acolo se trag "găinile de vânt" și alte metafore ale sale. ) Iar după 1946, ca ucenic al unui pietrar, avea să se înscrie la Universitatea de Arte, dând frâu liber pasiunii
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
din Trier era prezent, tensiunea se prelungea, un fel de mister, de lumină stranie. În piesa islandezului Thorvaldur Thorsteinsson, "and Bjork, of course", Bjork, una dintre "protagonistele" textului, este actrița lui Trier din "Dancer in the dark". Bjork a interpretat ireal povestea tulburătoare de iubire a unei femei ciudate, marginală, altfel, cu alte cuvinte, ieșită din șabloane. Zîmbetul acela inocent, ochii mari și nepătați de păcatul trupului, marea agitată ca sufletul ei fără de bărbatul iubit vorbesc despre una dintre cele mai
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
trebuie!" "Ei, și? Nu există lege care să mă împiedice să-mi văd copilul!" "Ai să vezi că există!" Mă oprii, mirat de seninătatea cu care, actor și implicarea în același timp în rol, alimentam și urmăream ca spectator această ireală dramă. Ce-i făcuse el acestei femei? mă întrebai din sală, în timp ce pe scenă știam perfect de bine ce-i făcusem. Cuvintele? Da, din ele venise obsesia neverosimilă. Cuvintele, ele loviseră și făcuseră o rană care nu se mai vindeca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al pielii. Cu cealaltă, o apăsam pe nervurile gâtului, așteptându-i geamătul. Momentul mi se-oferea pe tavă, ca plaja pustie și vătuită. O premieră cinematografică a minții mele stricate. Îmi venea să rămân acolo, strâns, capturat, liniștit de ticăloșia ireală pe care-o săvârșeam. „Am ajuns.“ Am ocolit rondul de la „Petrom“ și-am urcat în curbă, printre gunoaie, stâlpi de beton și tufișuri uscate. Mă simțeam și trist, și recunoscător, chiar dacă nu-i spuneam Mariei nici un cuvânt. Marea foșnea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bogătani sau mafioți, femei cu blănuri albe prelinse pe coapse sau puștoaice echipate la modă, military style, aduse cu Maybach-ul de-un unchi sau de-un tată vitreg. Astea erau cele mai păcătoase: aveau degete lungi, schingiuite, de-o frumusețe ireală; licitau sume monstruoase și nu lăsau privirea în pământ. Ce se întâmpla mai departe nu puteai și nici nu era bine să știi. Nici Editorii, nici Anticarii nu trăncăneau. Aici, minciunile nu-și mai găseau locul: unii clienți plecau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoate din umilință neființei tot ceea ce geme în ea, scoate din neant neantul însuși și îi dă chip și nume"230; căci substanță poeziei nu constă numai în ceea ce este ci și în ceea ce nu este, cuprinde deopotrivă realul și irealul, ființa și neființă. Bibliografie I. a Kant, Manuel, Crítica del Juicio [Critică facultății de judecată], México, Editora Nacional, 1975. Kant, Immanuel, Kritik der Urteilskraft [Critică facultății de judecată], Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1968 (după ed. a III-a, Berlin, 1799
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ca dislocare a „obiectului” din ordinea realității date și, în același timp, coagulare promisă (dar nerealizată, rămasă deschisă) a unei lumi ca proiecție a dorinței sale de depășire a limitelor impuse de „formulă” și „convenție”. Cum afirmă J.-P. Sartre, „irealul e produs în afara lumii de către o conștiință care rămâne în lume, și omul imaginează tocmai pentru că este transcendentalmente liber”, iar „imaginarul este în fiecare zi acel «ceva» concret către care existentul e depășit”. Altfel spus, „imaginarul reprezintă în fiecare clipă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să bată, Din hamul de furtună să se desfacă vântul. Îți treci ca un descântec mâna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită în muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie înseamnă încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele fațete ale trăirii, dezvăluite fără preconcepție, în însuși actul producător al discursului liric: Și-n vers voi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decât oricând, urmând în genere firul unor „evenimente” - fapte împrumutate adesea cotidianului, însă transformate în tot atâtea “întâmplări în irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar învăluite într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente într-un spațiu oniric („Da, pe drumul acesta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
celelalte persoane, realizând un echilibru între sine ca centru al spațiului, și celelalte persoane, ca centre ale aceluiași spațiu. O persoană umană singură n-ar avea nevoie de spațiu și s-ar simți străină în el, sau l-ar considera ireal"47. Acum putem reveni la părerea postmodernilor despre transferul centralității lui Dumnezeu către centralitatea fiecărui individ uman. Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu liberul arbitru tocmai pentru a-i da "centralitate" și nu spre a i-o impune pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Platon și Aristotel, ceva în sensul arheului eminescian, cu care are multe afinități: "Antimetafizica, așa cum am conceput-o noi doi împreună, nu se opune concretului și realului, dar scrâșnește și se uită cu asprime blândă și disprețuitoare asupra excesului de ireal atribuit realului, care, și fără de acesta, are caracter fascinant și mirabil"354. Ne amintim, și Ștefan Lupașcu repusese în discuție transdisciplinară conceptele fundamentale din gândirea aristotelică. În antimetafizica lui Nichita Stănescu e ceva din dorul nemărginit eminescian și din afectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
descoperă lumea prin intermediul jocului și al interpretărilor metaforice ale realității, miraculosul, magicul făcând parte din viața lor cotidiană. Așteptarea cometei Halley, lumea de basm de la moșia Câmpurile, vacanța ca expresie a libertății totale, curiozitatea stârnită de legende și superstiții, focul ireal de la Poiana Sărată jalonează evoluția spre maturitate și, implicit, accesul în lumea adulților. Importanța amintirii, a conservării micilor experiențe și senzații dă un caracter particular narațiunii, care atinge pe alocuri un dramatism spectaculos, așa cum se întâmplă în descrierea unei furtuni
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
rapidă (de parc-ar fi fost un făcut) și concluzia bătrânelor, care pun totul sub pecetea norocului de a fi fost agățată În par. Venirea la târg, când - fără să se cunoască - eroii se Întâlnesc din nou, are un aer ireal: cuvintele și faptele lor par să se plieze unui scenariu pe care ei nu-l cunosc, dar căruia trebuie să i se conformeze. Tatăl fetei, țăranul, invocă tradiția atunci când șovăie 43 să-și dea fata după un necunoscut; fata o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu“. Privind din exterior, situația este ireală: un fiu își întemnițează propria mamă, aceasta izbutește să evadeze sărind pe fereastră, apoi pornește în fruntea unei armate pentru a-l înlătura de la domnie. În această situație era nevoie urgent de un mediator pentru aplanarea conflictului dintre cei doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]