2,480 matches
-
face pe Michael să ofteze adînc. — Ellie, viața nu merge Întotdeuna În direcția În care ai sperat și, uneori, mai faci greșeli sau lucruri de care nu ești mîndru. Dar singura cale de a Învăța e să greșești... Îl Întrerup, iritată de pioșenia lui. — Michael, chiar nu mă interesează. Mă bucur că ai găsit o cale de a-ți justifica ție Însuți faptul că-ți Înșeli nevasta, dar eu... — Ba nu. — Ba nu ce? — Nu am găsit o cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau se completează din condei o coloană de cifre, se îneacă. Toată lumea lui ține de-acum de domeniul trecutului. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva răgușit și amenințător, care seamănă cu Skye Boat Song. Formația, ca o procesiune, își mărește numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur că unii dintre muzicieni au folosit prilejul pentru a mai adăuga propriile contribuții, mici triluri sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asupra celor cincizeci de mii de oameni adunați să asculte o cuvântare care sfidează noua lege marțială proclamată de general. Intrarea a fost atât de îngustă, încât generalul n-a putut să-și introducă mașinile blindate, lucru care l-a iritat foarte tare, pentru că spera să folosească tunurile lor de mare calibru. Era al naibii de cald și el, ca de obicei, suferea în tăcere. Durerea generalului era permanentă, nu contenea nici o clipă, era la fel de severă ca întotdeauna. Cu toate că picioarele sale sclerotice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alice decât în Bihari. Și în craniile de păstori tibetani încap mai multe decât în Kayastha, Bihari, Naga sau pescarii Orrisan. Aceste descoperiri sunt folosite de pastor pentru a confirma importanța lui Morton, deși mărimea craniilor tibetane pare să-l irite. În timpul acestor măsurători frenologice, n-a avut nevoie de contribuția lui Robert. Rolul lui a fost de a asculta cum pastorul își expune teoriile din vasta sa bibliotecă pe teme antropologice, strânsă în cei treizeci de ani de misionariat. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și să ne exersăm numărul Înainte de-a ne duce să-l rezolvăm pe Ocky. Suntem interceptați pe coridor de Amanda Drummond, ne spune că are de gând să discute cu Sylvia și Estelle și dacă vin și eu. Sunt iritat că vaca le-a adus aici fără să mă consulte, da și Încântat de faptul co să fiu În stare să le atașez o față, un cur șo pereche de țâțe celor două futabile. — Sigur... mă răsucesc Înspre Ray, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
primu loc. Îmi verific cutia poștală și găsesc tot rahatu de la Chelmsford. Mă lași să aștept Tony. Nu-mi place să aștept. Asta mă face să mă simt singur și melancolic, iar eforturile gâfâite ale comentatorului de gimnastică pedofil mă irită și mă hotărăsc să apelez la compania vecinilor. Ziarele Încă mai zac prin jur din weekend. Pot să văd fața aia În ziar. Rup pagina și o mototolesc Înainte s-o azvârl În foc. Mai citesc o dată repede postscriptumul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ha! Te-am prins! Greșit! Vino și gustă-mi slănina baby, vino și gustă din slănina aia a mea de rahat! Intrăm În barul de la Rag Doll și aducem niște băuturi. Ne gândim că poate ar trebui să fim mai iritați de vaca asta proastă decât suntem de fapt. De fapt. De fapt! Shirley e o cățea ciudată, e disperată ca curu să și-o tragă. Totul e fals la ea, dar cu talentul ei de a se farda, poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s? Întreabă Gus. — Îmi pare rău Gus, treso tai, anunț eu, aruncându-mi haina pe mine. Emană un miros stătut și rânced, dar cel puțin m-am deranjat să-mi pun pantalonii noi de la C&A. Materialul pare că-mi irită eczema de pe interiorul pulpelor. Am o mică pistă cu un tovarăș de-al lui Ocky. Poate că iese ceva, poate că nu. Totuși tresă verific. Ne vedem mai târziu. Mă grăbesc să urc În departamentul de audio-video ca să iau camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a mea. M-am gândit la mama. Mă iritase slăbiciunea ei. Cum a putut ea să-l lase pe pateticul ăsta să-i facă așa ceva? Cum a putut să nu-i reziste? O fi vrut-o? L-o fi dorit pe el? Ea să-l fi vrut pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
obrajii și sprâncenele criminalului. - Probabil că latextul nu e confortabil. - Te obișnuiești repede. - Sachs, hai să vedem cum arată de fapt. Cu oarecare dificultate, îi trase jos barba și plasturii cu riduri din jurul ochilor și de pe bărbie. Fața îi era iritată din cauza adezivului dar da, era clar cu mult mai tânăr. Și structura feței îi era diferită. Nu prea arăta ca omul care fusese. - Nu e chiar ca măștile din Mission Imposible, nu? Le pui, le scoți. - Nu, în realitate, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scotocește în continuare vesta de parcă ar vrea să se ascundă. Dă din cap în semn că da, iar celălalt îl întreabă dacă și-a înghițit limba. Tânărul Brăchut răspunde că nu, dând iar din cap. Toate astea, e clar, îl irită pe judecător, care începe să-și piardă buna dispoziție pe care asasinatul i-o dăduse, mai ales că jandarmul întârzie și ouăle nu mai vin. Atunci tânărul Brăchut consimte să dea detalii, iar celălalt îl ascultă, murmurând din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
când plecaseră împreună la cursuri. Era ceva tainic care îi lega parcă și erau fericiți că se descoperiseră reciproc pentru că aveau multe de învățat unul de la celălalt. FIRUL ROȘU Ori de câte ori pomenea în treacăt numele lui Pacepa, Lăură observa că-l irită și el evita mereu subiectul. Odată o bruscă chiar. - Lăură, Pacepa e un trădător și-atât. A defectat la dușman...Termenul ,,defectat”, deși era strict de specialitate, i se părea oribil Laurei. - A făcut rău, mult rău spionajului românesc. Au
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe mine suc de morcovi, dar nici măcar nu își cere scuze, iau repede un croissant, ca și când l-aș fi furat, și mă întorc la masa mea, cu mare greutate reușesc să înghit, tot răsfățul acesta mă calcă pe nervi, mă irită, plec de acolo, mă îndrept spre scări, abia în dreptul ușii îmi amintesc faptul că uitasem să cer lămâie, toată abundența aceea era egală cu zero în comparație cu lucrul acesta micuț, de care aveam cu adevărat nevoie. Cu pași ezitanți intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
degete în gură, simțeam că, atunci când voi da totul afară, mă voi purifica, dar nu voia să iasă nimic, bulgărașii de carne mi se lipiseră de burtă ca niște fetuși nedoriți, îmi îndes din ce în ce mai mult degetele pe gât, până mă irit și-mi dă sângele, ce am făcut, lacrimi roșii cad în vasul de toaletă, mă ridic și mă spăl pe față, cu greu îmi recunosc mutra murdară, asta nu sunt eu, ce mi-a făcut, m-a transformat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mâinile lui mi se păreau foarte firave, foarte moi în comparație cu restul corpului. Era foarte ciudat acest dezechilibru între figură și mâini. Când eram copil, mă mângâia mereu pe cap, dar într-un fel stângaci. Îi simțeam mângâierea stângace și mă irita. Tata, de pildă, nu m-a mângâiat niciodată. Iar mama, foarte puțin. Foarte puțin. Dar tata niciodată. Mâinile tatei erau aspre, foarte puternice. C.Ș.: Să revenim la oaspetele preotului. A.B.: Da, deci după aceea am aflat că era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Nu-i nimeni acasă, ― Bine. A doua echipă, continuați supravegherea spatelui. (Locotenentul își făcu timp să se uite în urmă.) Merge, Ripley? Ea realiză dintr-o dată că respira foarte repede ca și cum ar fi alergat la maraton Răspunse dând din cap, iritată de propria reacție și de solicitudinea lui Gorman. Acesta se uita deja la consolă. Vasquez și Apone se strecurară în culoarul pustiu. Câteva lumini albăstrui luceau deasupra, dar iluminarea auxiliară deja slăbise, Nimeni nu putea spune de cât timp erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apărut pe tema primirii în organizațiile de pionieri și apoi în UTM. Pionier am fost, ca toți ceilalți, oarecum automat, până s-a ajuns la „munca voluntară”. Duminica eram scoși cu școala la așa-zisa muncă voluntară. Asta m-a iritat foarte mult. Eu voiam să citesc, să fac orice altceva, nu muncă voluntară. Antagonismul acesta era mult mai primejdios. S.A.: Erai indisciplinat acum până la ceea ce se cheamă nesupunere civică - păstrând proporțiile. M.I.: Da. Aici nu mai puteai să sufli și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Harvard, regretam deja, fiindcă la Philadelphia mi se promitea un post cu o mulțime de bani, de vreo zece ori mai mult decât cele patru mii, tocmai când eu aveam o așa mare nevoie de bani. Tot anul am fost iritat la Harvard pe chestia asta, dar n-am vrut să-mi stric relațiile cu șeful studiilor ebraice de acolo, căruia îi promisesem că vin. Și asta a fost o decizie bună, fiindcă de atunci am revenit la Harvard de cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Radu. I se dă drumul atunci când Tovarășul ajunge la un cuvânt-cheie. Când spune bunăstare, intră banda cu scandarea numărul 10, să zicem, Ceaușescu să trăiască, România să înflorească! De trei ori, de patru ori, cât s-a stabilit... L-a iritat întrebarea ei sau faptul că i-a împins mâna, arătând că nu mai are chef s-o facă încă o dată? - Deci delegații pe care îi vedem la televizor doar deschid gura și o închid la loc, fără să strige? întreabă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
rândul lor, că sunt ascultați. Ce este atât de greu de înțeles pentru o minte luminată ca a ta?! răspunde el, brusc plictisit. - Nu îmi vine să cred că nu greșește nici unul! chicotește ea. Vocea ei s-a arcuit, pițigăiată, iritată de iritarea lui. Se surprind privind amândoi în aceeași direcție, spre pendula kitsch din perete. - Firește că nu greșește nici unul, doar știu ce i-ar aștepta!... - Și dacă au nevoie să meargă la closet, ce fac? - Voi, scriitorii, n-aveți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
o iubeam, nu însemna că-i ador și grotesc-fastuoasa defecație-n brusturi, și feerica micțiune irizată-n sufletul meu de micșunea bălegată de-o dragoste necondiționată, nestăvilită de prejudecăți și fleici pasagere? Pudibondocii mă oripilau, vampirizdele mă extaziau!!! Speram să irit doar pe cei ce meritau să fie scoși puțin din ghete! *** Visul meu secret a fost să-l combin cumva pe Sade cu Sadoveanu... mai adăugând și un soi de umor, de altfel intrisec celor vreo cinci-șase cuvinte atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ambii holtei. Unul, iubitor de jazz, ne ironiza entuziasmul cu care primeam noutăți futile, gen Amarok sau Islands. Desigur, aprecia și el solistele lui Oldfield, dar nu atât de mult ca pe focoasele negrese ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi aproape identici cu cei ai tinerei neveste, pe care nu se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi permitea să vadă fără ochelari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
am ridicat capul din poziția incomodă în care mă aflam, sub masa de cafea, și m-am uitat cu ochii întredeschiși în jur. Venise noaptea, iar camera era relativ întunecată. Lângă mine, Sebastian începu să se miște încet. M-am iritat de la mochetă, am anunțat victorioasă, și mi-e foame. —Vai, ce răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că ar trebui să gătesc cina acum? Am putea lua mâncarea indiană la pachet de care ziceai mai devreme, am sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se schimbau pe măsură ce dădeam paginile. Dar indiferent de perioadă, portretele ei ocupau cea mai mare parte a spațiului. Se pare că arta fotografică Îl preocupa de foarte multă vreme, căci erau poze măiestrite, luate din toate unghiurile posibile. Ceea ce te irita Însă era atitudinea ei neplăcut agresivă, pe care i-a surprins-o În toate. Una dintre fotografii Îi reprezenta fața reflectată În oglindă ca și cînd se machia, fără urmă de timiditate. Un chip conștient de faptul că este privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]