2,450 matches
-
fondatoare americane aduse uneori la rigoarea tezei se întâlnesc cu filmul de artă, un compromis dificil și riscant. Am urmărit acest efort al regizorului de a utiliza cărămizile unei cinematografii mai vechi pentru a înălța clădiri noi cu rateuri și izbânzi printre care aș include Mystic River, așa cum printre eșecurile evidente aș situa Changeling. În acest nou film, tezele regizorului sunt evidente, am putea spune mult prea evidente pentru ca acest accent să nu devină chiar o temă de reflecție asupra propriilor
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
fi încălcat de nimeni. Există o excepție, și anume exproprierea pentru utilitate publică, pentru realizarea unor lucrări de interes național sau local. Dl Mihai L. , Buziaș. Din păcate, o astfel de acțiune în instanță nu ar mai avea sorți de izbândă deoarece s-a prescris dreptul la acțiune. Trebuia să faceți cererea de chemare în judecată în termen de trei ani de la producerea evenimentului respectiv. Dna C.C. , Arad. Pentru modul în care a înțeles polițistul să intervină, aveți să faceți la
Agenda2005-14-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/283551_a_284880]
-
pas, când își pierdu ochelarii îi regăsi pe nas. L-au copleșit cu timpul modești milionari care-și deplâng statutul de revoluționari. Gală de box Primul părea îmbrăcat în lumină La margine de timp mult așteptat. Era foarte sigur de izbândă - Succesul nu mai putea fi scăpat. În spate avea mulți susținători, Oameni de calitate, nu circari - Onești și fără zgomot, doar părtinitori, Erau discreți și nu se dădeau mari. Iar celălalt - un lup de mare dur, Care-și delimita domeniul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai." 13. Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Șetar-Boznai, și tovarășii lor de slujbă, au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Dariu. 14. Și bătrînii Iudeilor au zidit cu izbîndă, după proorociile proorocului Hagai și ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit, au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, și după porunca lui Cir, lui Dariu și lui Artaxerxe, împăratul Perșilor. 15. Casa a fost isprăvită în ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
italian al Piemontului. A doua zi, în zori, italienii s-au întors la Torino. Cei care au consemnat momentul au afirmat că învingătorul i-a urmărit pe învinși cu priviri pline de satisfacție. După victoriile militare, el obținuse și o izbândă diplomatică. Cu toată răceala pe care Josephine o afișa în scrisorile ei, ofensivul general nu-și pierdea vremea în Italia. El cucerea localitate după localitate, cu toate împotrivirile trupelor austriece, venite în sprijinul celor italiene. La 15 mai, Napoleon a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
este o deșertăciune. 20. Am ajuns pînă acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. 21. Căci este cîte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbîndă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22. Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
surpă un zid, va fi mușcat de un șarpe. 9. Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. 10. Cînd se tocește fierul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea, la izbîndă ajungi prin înțelepciune. 11. Cînd mușcă șarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are nici un cîștig din meșteșugul lui. 12. Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. 13. Cel dintîi cuvînt care-i iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
cinci mii de unități, când îți vine la îndemână, să zicem în două săptămâni, și îți garantez o funcție. Ce părere ai? Pentru cineva care avea mai puțin de patruzeci de unități în buzunar era o propunere fără sorți de izbândă. Dacă Împărăteasa ordonase ca brevetele de ofițer să nu mai fie vândute, această ordonanță nu fusese luată în seamă de politicienii corupți. Cayle avu o a doua revelație privitoare la situația împărătesei Innelda. Ea și consilierii săi nu erau atotputernici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
LÎNGĂ CETATE Nebunul cetății spre turn privește, călcând pe coturn. Ce spornic e timpul, ce lin prin noi strecuratul venin! Bang-bang! Cât de bine ar fi cetatea să uite o zi că ceasul îi este stăpîn! Dar ornicul bate bătrân. Izbânzile cui n-au căzut? Și inima cui n-a tăcut? Ah, luntrele toate spre-apus un val aherontic le-a dus! [1937] * IN PREAJMA STRĂMOȘILOR Pe lespezi dacă te-apleci auzi scarabei sărutând părinteștile luturi, crengile noastre căzute-n adânc, în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. O altfel de proză Scriu Mi-am făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță din geană de soare, ca să scriu. Scriu cu cerneală din pulbere de stele pentru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu mătușa ei Urbana În portul Sevillei, unde galerele se pregătesc de plecare și unde se Întâlnește Întâmplător cu don Lope și cu Toledo, servitorul lui. A o șterge-i cu temei; că și ele pleacă de-aci. Oh, ce izbândă-i În a fugi de armele unei femei! Totul mi-a dispărut din preajmă, fascinat cum eram de cuvintele ce ieșeau din gura actorilor. Bineînțeles, după nici câteva minute mă aflam În plin Arenal al Sevillei, Îndrăgostit nebunește de Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vreun fir de lumină. S-a întâmplat, e drept, de câteva ori totuși, dacă e să străbatem cu piciorul de-a lungul și de-a latul vremurilor, însă cazurile au avut loc în solitudine ori au fost percepute ca o izbândă indi viduală. Astfel încât însăși istoria nu s a priceput să le transcrie. Și chiar cele cuprinse în vreo notă de subsol zac, după cum le arată și numele, prin cine știe ce colț uitat de lume. Altele au fost, ca mai tot ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
domniei tale, "artistul a trecut peste hotarele vînătorești; căci ne-a pus subt ochi o dramă de cele care, și dacă ațîță vitejia eroilor, însă îngheață îndrăzneala simplilor vînători. Acestora le place ca, cel puțin printre primejdii, să se întrevadă izbînda lor. Numai în asemenea caz se poate aplica calificațiunea de curat vînătoresc unui tabel sau oricărui alt obiect de artă. Acolo unde fiara rămîne învingătoare și vînătorul este sacrificat, se poate zice că artistul a ieșit din sfera artelor vînătorești
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrieți referiri autobiografice? Unde? J.B.: Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră a tuturor e un câmp de bătaie, nu-i așa? Ar fi tare plicticos un roman despre personaje fără izbânzi și înfrângeri, momente bune și rele. Datoria romancierului e să arate cu degetul și în același timp să analizeze misterul. Atitudinea mea față de viața afectivă a personajelor mele face parte din actul scrisului, și e prin urmare un amestec de
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
ființei divine este că Dumnezeu reprezintă încercarea omului de a gîndi un observator ale cărui observații să nu fie influențate de condițiile de mediu în care se află observatorul. Potrivit aceleiași teorii, o asemenea încercare nu poate avea sorți de izbîndă. A doua idee, desprinsă într-un fel din prima, poartă numele de ,moluscă de referință". Prin această expresie bizară Einstein înțelegea tocmai observatorul ale cărui proprietăți - și implicit ale cărui facultăți de observație - se modifică odată cu modificarea condițiilor în care
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
Marele defect al capitaliștilor care au inventat metroul e că nu și-au inventat și un aparat de propagandă pe măsură. Altfel nu-mi imaginez cum intelectuali occidentali s-au putut declara entuziasmați de metroul stalinist ca despre o mare izbîndă pentru proletariat, de parcă în țările lor de baștină metrourile ar fi fost făcute pentru uzul claselor de sus. În ceea ce ne privește ideea construirii unui tren metropolitan a apărut între cele două războaie mondiale, în scurtul interval de avînt economic
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
mareșal este datată și localizată: în partea stângă apare locația și data: București, 14 iunie 1930, iar în dreapta, este semnătura olografă a regelui Carol al II-lea. Conținutul Cărții de mareșal a lui Constantin Prezan: ,,Oastea românească pornită pe căile izbândei de către regele întregitor de neam, Ferdinand I-ul a fost călăuzită pe câmpurile de bătălie, în grele și hotărâtoare momente, de căpetenii care, prin bărbăția și virtuțile lor au adus la îndeplinire porunca nestrămutată a poporului românesc. Printre aceștia, cronicile
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
prin priceperea și hotărârea domniei tale s-au putut stăpâni și învinge împrejurările tragice din iarna anului 1916 și primăvara anului 1917, iar din încercatele armate române a răsărit acea minunată oaste, care a câștigat victoria de la Mărăști și memorabila izbândă de la Mărășești, încheind mai apoi, epopeea neamului prin victoria de la Tisa. Pentru marile însușiri ostășești și faptele mărețe cu cari ai împodobit izbânda noastră națională, te înalț la RANGUL DE MAREȘAL Drept care îți înmânez acum spre cinstirea oștirei și răsplata
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
din încercatele armate române a răsărit acea minunată oaste, care a câștigat victoria de la Mărăști și memorabila izbândă de la Mărășești, încheind mai apoi, epopeea neamului prin victoria de la Tisa. Pentru marile însușiri ostășești și faptele mărețe cu cari ai împodobit izbânda noastră națională, te înalț la RANGUL DE MAREȘAL Drept care îți înmânez acum spre cinstirea oștirei și răsplata personală însemnele acestei înalte demnități. “ București, 14 iunie 1930 Carol Cartea de mareșal evidențiază vocația militară a lui Constantin Prezan care și-a
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
mă exprim mai exact, promovarea in corpore. ("Confunzi, stimabile, adunarea umană cu turma - notă Ioanide - și personalitatea cu personalismul.") De aceea suntem constituiți pe centurii și decurii și ne numim centurioni, decurioni și camarazi, trăind laolaltă și beneficiind solidar de izbânzile comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea stând la baza concepției dinamice pe care o profesăm. Acesta e motivul pentru care am adoptat o uniformă de aspect militar și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privește, lucrul nu e absolut sigur înainte de verificarea prin timp, și afară de aceasta tata nu poate să construiască spre a-și revela geniul. Are deci nevoie de o forță politică spre a-l propulsa. Singura șansă de a ajunge la izbândă prin aventură este la noi politica în care trecutul s-a remarcat. Românul nu e născut poet, cum zice Alecsandri, ci om politic. Sub raportul acesta intrarea noastră pe scena lumii s-a făcut printr-un act politic de răsunet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puteau trage profit în cazul unui seism social. Impresia în aceste cercuri era că organizația ilegală va putea fi la timp oportun încălecată și dominată de regia din umbră a aristocrației. Conspiratorii sperau și ei același lucru: să înlăture după izbândă și după familiarizarea cu treburile publice pe Hangerliu și toată tagma lui. Deocamdată, ambele tabere, conștiente de rezervele mentale reciproce, mergeau solidar împreună pentru atingerea primelor obiective. Prin urmare, ideea că Max era sincer trebuie exclusă. Totuși se poate vorbi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că ai claritate în idei. - Alții, însă, mult mai rari, vor să schimbe viața, se așazăîn contra ei. - Ah, vasăzică, Gavrilcea e idealist! - Toți suntem idealiști mai mult sau mai puțin. Gavrilcea nu se mulțumește să viseze, el crede în izbânda ideilor lui. - Vasăzică e un luptător. - Da. Și are o voință extraordinară, care te convinge. - Nu e cine știe ce greu să convingi o femeie. - Tată, dacă l-ai cunoaște n-ai vorbi așa! - În fine, nu vreau să te contrazic, spune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-a întors la sediu, a ieșit pe ușa obișnuită, închizînd-o ca și când n-ar fi fost nimic, sub ochii agenților. - Calmul și hotărârea sunt calități puțin comune. - Alții iau lucrurile în glumă, sau se gândesc să tragăprofit în caz de izbândă. El e absolut sincer și dezinteresat, și ia asupra lui tot ce nu fac ceilalți. Pentru el nu mai există altceva pe lume decât organizația, stă la sediu sau pe teren zile și nopți întregi. I-am spus să-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
admițând că ar fi trecut provizoriu peste această susceptibilitate, știa că membrii Mișcării nu-l gustă și nu i-ar da vreun ajutor serios lui, de dragul său personal. Mișcarea îl folosea pe el și cercurile sale numai tactic, până la obținerea izbânzii, după aceea precis l-ar fi înlăturat. Faptul că prin simplu accident scăpau de el era pentru ei o afacere excelentă. Înlăturau o competiție supărătoare pentru mai târziu. Nici germanii n-aveau vreun interes să salveze și să întărească un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]