2,169 matches
-
nou în bălării, m-am așezat la pândă în spatele sălciilor și mărăcinilor, dornic să-l văd la lucru pe Hingherul care-mi devenise, dintr-odată, foarte drag. Dar nu era nimeni acolo, iar manechinul devenea din zi în zi mai jalnic. Paiele putrezeau, se înnegreau. Fularul roșu al Moașei, pus în jurul gâtului acelei caricaturi postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sunt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât o jalnică izbucnire de tandrețe era furia mea plângăreață împotriva lui Dinu? Doamne, mi-am zis, în loc să am beția libertății, bucuros că nu mă mai simt legat de nimeni și de nimic, mă bat tot alte gânduri... că nu putem fi liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un șir lung și jalnic de eșecuri, dezamăgiri și suferințe fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de pace, aducându-i În cele din urmă lui Wilky un sfârșit prematur, În timp ce el și William, care trăiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cinci ani În care neglijase arta pentru care avea un dar recunoscut. Și, dacă revenea acum, pe cine mai interesa? Nu mai publicase nici un roman de la Muzica tragică Încoace, iar vânzările, la Muză și la cărțile care o precedaseră, fuseseră jalnice În ultimii câțiva ani - nu mai mult de douăzeci de exemplare din fiecare titlu. Redactorii revistelor practic Încetaseră să Îi mai solicite contribuții. Era În pragul dispariției ca figură În lumea literară, ca să nu mai vorbim de cel al falimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și cât mă pot aștepta să primesc ca drepturi de autor, la final? Întrebă Henry. Shone examină registrul cu ajutorul unui pince-nez și Își supse golurile dintre dinți. Vreo două sute de lire, după estimările mele. Poate un pic peste. O răsplată jalnică pentru atâta muncă, pentru atâtea griji și suferințe. Gândul i se citea, se vede, pe chip, căci Alexander adăugă. — Eu o să pierd o mie cinci sute. Mai mult, se tângui Shone. — Orice piesă e un joc de noroc, zise Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
carafa). Prezența dumitale aici, după cum mă temeam, devine din ce în ce mai plăcută. Turnă și băură. Femeia se ridică c-o greu de pronosticat ușurință și scotoci după ceva, într-o arătare de scrin, cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă gălbuie, o bătu cu grație octogenară la ambele capete, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câte și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus cele din fund, până când a devenit săraca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apucară să istorisească alte alea. Vorbeau tare. Repezit. Smucit. Când unul. Când toți o dată. Ca și cum și-ar fi dorit să isprăvească tot ceea ce aveau de revărsat, înainte de a fi azvârliți - în șuturi și pe bună dreptate - afară. Întreprinseseră o chetă jalnică, în urma căreia nu se strânsese absolut nici un ban. Nici prin gând nu le trecuseră să ia în seamă protestele chelneriței cum că unitatea deja se închisese. 297 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Buzeștilor, cu mobilier străvechi, din lemn, șantaliu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care-o descotorosea, prin masaj, de micile probleme ale vieții. Nimeni nu putea spune însă care erau micile probleme din viața Juliei. Fiind măritată cu James, un bancher putred de bogat, Julia nu-și strica programul zilnic cu acel detaliu jalnic pe care îl reprezenta munca. De orice fel ar fi fost ea. Moto-ul de viață al Juliei era: „Vreau totul și vreau să-mi fie adus“. Menajera conducea casa, femeia de serviciu o curăța, iar secretara lui James făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta. — Finalmente, am acceptat să ne vedem, cu condiția să nu mă mai sune. În plus, am vrut să avem o despărțire, pe cât posibil, amiabilă. Nu am resentimente față de el. Pur și simplu, mi se pare că e un om jalnic. Și cum a decurs întâlnirea? Susan și-a schimbat poziția pe fotoliu și s-a strâmbat puțin din cauza unui junghi în abdomen. —A fost interesant. Tonul Juliei era plat. — Cred c-a fost convins c-o să mă întorc la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să recunoști că mariajul tău nu prea funcționează, dar, atunci când ți-ai târât bărbatul de lângă fosta soție, ești și mai presată să nu accepți eșecul. Sunt perfect de acord, a intervenit Julia dând din cap. Eu am fost așa de jalnică. M-am simțit atât de recunoscătoare că James și-a părăsit nevasta pentru mine încât aproape că m-am transformat într-o gheișă. Alison și-a suflat nasul într-o batistă de hârtie. Însă trebuie să-mi recunosc eșecul. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
între patru ochi? — O, Doamne, aruncă Iocasta, nu suntem cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu-i stăpânirea de sine. — Prea bine, zise. Nu prea mai știu de ce-am venit până aici. Din prietenie, bănuiesc. Din obligație, recunosc. Și dintr-un sentiment de vinovăție. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am putut să devin înțelept și, în același timp, să păstrez acele însușiri care dau putere înțelepciunii. Să fii înțelept și puternic înseamnă să fii desăvârșit. Cel care este întreg este și mort. Așa că vreau să mor. Nu îmi doresc jalnica fâsâială cu care se încheie viața muritoare, ci o moarte satisfăcătoare, atent plănuită. O trecere estetică în lumea drepților. Elixirul Morții, eliberarea albastră, nu are putere pe muntele Kâf. Așa am conceput eu insula, pentru că atunci când construiești o viață, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Piatră, te voi strânge de gât bucuros, eu, cu mâinile mele, pentru tot ce i-ai făcut surorii mele. Acum, înainte ca moartea ta îndelung plănuită să aibă loc așa cum spui tu că o să aibă loc. Va fi o moarte jalnică și fără noimă, Grimus. — Măi, măi! rosti Grimus. Ce nervoși suntem. Oricum, tocmai mergeam către Trandafir. Trebuie să-l reglez în așa fel încât să deschid Poarta. Se duse către colțul cel mai apropiat de mijlocul casei. Și deschise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și-n spate. Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de companioni nocturni - iubitul Roo al lui Ben, o oaie, un hipopotam Îmbrăcat În tutu, un urs marsupial care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rămâne Înăuntru. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Ce mai faci TU? Eu am fost așa de stresată după 3 zile de vacanță, că am vrut să mă duc la mănăstire. Oare oferă programe de dezintoxicare de muncă pentru dependenți jalnici ca noi? Am fost la un hotel „primitor pentru copii“, În Somerset. Din cauză că Felix a ars siguranțele În sala de mese, la micul dejun, am fost dați afară. Și-a Înfipt furculița Thunderbird În prăjitorul de pâine și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
foc, Winston? 11.31: Documentarea pentru ședință e oarecum Îngreunată de faptul că literele din Wall Street Journal se tot mișcă. Pagina cu Profiturile de piață e toată numai linii negre contorsionate și arată ca o Încrengătură. De-a dreptul jalnic. Mă simt la fel de amețită ca o domnișoară bătrână care a dat pe gât un pahar mare cu sherry din rezerva parohiei. Maternitatea - sau abstinența adusă de maternitate - mi-a distrus capacitatea de a mă bucura de orice fel de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate; Trec, Plec Ramuri; Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum înconjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu le spariu toată casa: {EminescuOpIV 305} Când ca lupul urlu jalnic, Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios v-o creang-uscată. ISVORUL (tenor) Isvor Din munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Sburați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârful stemei "Regești, și pentru dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind, La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind. Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaer, Iar brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se uită lung la el - Cu mâna pe pumnaru-i încremeni Brigbel. Și ca să înțeleagă nainte-i ce se-ntîmplă Nebunu-și trece mâna la ochi, apoi la tâmplă, Se uită turbur, pare că și-ar aduce aminte De-o veche povestire, cu jalnice cuvinte. Cu glasul lui ce sună adânc, ca de aramă El noaptea cea eternă din evii-i o rechiamă, Arată cum din neguri cu umeri ca de munte Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte Și de cât toată lumea, de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trecutu-n viață, să văd româna dramă, Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă Și muzica română chemând din munți-n nouri, Din stelele căzînde, din văile-n ecouri, Din brazii ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluerul cel jalnic, din buciumu-n câmpie, Chemând doina română, a inimelor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stîngeri. Romînu-n trecut mare e mare-n viitor! Și tu vrei ca poetul să fie trecător, Pe-a țărei sale țărmuri să n-aibă ce să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în genunchi, a țâșnit în picioare și le-a strigat judecătorilor: "Teama voastră, dîndu~mi această pedeapsă, e mai mare decât a mea care va trebui s-o îndur". Așezată alături de acest orgoliu sfidător, umilința mea pare de-a dreptul jalnică. Ea cheamă doar disprețul, nu-i așa? ― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat. ― Mă gândeam într-o zi că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tinereții de ofițer dandy n-a mai rămas nici urmă de fior. Pe un ton distant, sever mustrător, de bărbat bine așezat În sine, Gronow Îl ridiculizează pe un căpitan englez, stabilit și el la Paris, care face o impresie jalnică prin excentricitatea sa de-a dreptul nebunească. Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]