2,068 matches
-
semnează „Săptămâna tiparului“ cu două teme: „Cărți & cărticele“ și „Reviste & foi zilnice“. În nr. 24 din 15-22 februarie 1915 Îi semnalează pe Tudor Arghezi și George Bacovia, dar la 6 septembrie 1915 Îl respinge pe Aron Cotruș În articolul „Versuri jalnice“. Este, cred, singura respingere categorică formulată de C. Beldie. În Noua Revistă Română, la 5 mai 1915, pedagogul din Hemeiuș, județul Bacău, Grigore Tabacaru publica un articol intitulat „Activitatea extrașcolară“, În care se referea și la Stroești, semn al intervenției
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
banal și a pune capăt dezorientărei artistice de la Noua Revistă Ro mână, a lăsat câmp liber tuturor experiențelor interesante lite rare și critice. Astfel, au fost publicați În Noua Revistă Română câțiva poeți care au surprins... Pe această «cale de jalnică sterilitate» au mers, la Noua Revistă Română: G. Bacovia, A. Maniu, I. Vinea, Emil Isac, N. Davidescu și alții - și simultan, cucerind opinia publică și revistele cele mai obtuze: Tudor Arghezi, Ion Minulescu - adică tocmai cei care, azi, reprezintă poezia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să le repetăm: Revoluția a fost furată, Securitatea n-a dispărut, ci s-a metamorfozat. Autenticilor eroi și adevăratelor victime ale comunismului nu li s-a făcut dreptate nici până în ziua de astăzi. România este condusă de o clasă politică jalnică și odioasă, descendentă direct din nomenclatura comunistă ceaușistă și dejistă. În vreme ce foștii activiști și foștii securiști au acaparat în bună măsură economicul, politicul, mass-media, în care proliferează cancerigen de douăzeci de ani încoace, odraslele lor își fac doctorate prin Occident
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
începând a bate mătănii, din care nu se mai oprea. Între timp călugărului de la strană, i s-a alăturat altul ca să-l sprijine, dar cu o voce și mai stridentă, mai răgușită, ca a celui dintâi, lansânduse într-un duet jalnic, pe alt glas, cântând în falset cât îi țineau gura, o noua cantar bisericeasca. În acest timp Dragoș al nostru, continua să bată mătănii, ridicându-se și trântindu-se întruna pe genunchi cu capul până la podea, apoi făcându-și cruci
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
pe banda de reportofon, cu vocea sa zbuciumată, venită din adâncul sufletului, redau cu adevărat profunzimea dramei unei mame, drama Basarabiei și a întregului neam românesc, pentru care se fac vinovate toate guvernările țării, vinovate se fac și pentru starea jalnică de sărăcie în care au adus marea masă a populației țării, jaful ce se petrece fără ca vinovații să fie trași la răspundere. Dacă ar trăi măicuța Natalia să vadă ce graniță s-a făcut acuma la Prut, și ce greu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care a ascultat înregistrarea cu ochii plini de lacrimi și a propus ca această înregistrare să fie ascultată și la sediul Asociației “Pro Basarabia și Bucovina” din Iași. Aici, stupoare. Președinta, în loc să fie mișcată de starea măicuței Natalia, o stare jalnică și jenantă pentru neamul românesc, mă întreabă: Cine v-a plătit să mergeți la Taxobeni și cine v-a dat voie să o înregistrați pe Natalia Ilașcu?” Incredibil! Domnul prof. Ioan Alexa a comunicat fiicei domniei sale din California, Elvira Opran
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun decît nimic. În zorii zilei următoare, camionul unei companii de țigarete a trecut pe acolo și ne-a luat și pe noi, ducîndu-ne mai aproape de destinație; dar, În timp ce camionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mîncare, ceea ce reprezenta tot ce aveam nevoie. Următoarea dimineață am mers În vizită la pacienții din micul spital. Oamenii care sînt la conducere fac o treabă grozavă, chiar dacă trece fără a fi băgată În seamă. Starea generală a locului este jalnică; două treimi dintr-o zonă mică - mai mică decît o jumătate de cvartal - este destinată unei „zone bolnave“, acolo desfășurîndu-se viețile a 31 de condamnați. Așteaptă sosirea morții rămînÎnd indiferenți la trecerea timpului (cel puțin asta cred eu). Condițiile sanitare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt ostenit... de iluziile mele, de dorințele mele, de această realitate care mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o săptămână... Iar eu în tot timpul acesta mă voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
opposées: soit dans une activité fébrile qui ne me laisse point de temps à la reflexion, soit dans une totale immobilité. Et je ne fais que passer de l’une à l’autre. Despărțirile ratate sunt asemenea sinuciderilor ratate - adică jalnice! (De la Mihai citire.) Într-o seară, venind pe la noi acasă după ce nu mai fusese un timp destul de lung, Mihai a avut surpriza să găsească și un cățel - pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sine... și vom rămâne suspendați în vid precum fantoșele, cu sentimentul că nous n’y sommes pour rien și că toate acestea s-au întâmplat independent de voia și dorința noastră. și abia atunci ne vom da seama cât de jalnică și de zadarnică a fost toată agitația, toată zarva noastră din moment ce, în fond, nu putem nimic și că totul - tot ce ne privește - se decide și se realizează pe planuri nebănuite, cu care nu avem aproape nici un fel de contingențe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Călărașu, a căror nimicnicie se ascundea sub o terminologie savantă și găunoasă, împrumutată din arsenalul lui Stanislavski, de care ei însă nu aveau habar! Se înțelege deci că, în ciuda muncii noastre fanatice și a bunelor intenții, a ieșit un spectacol jalnic, ce nu avea altă scuză decât ignoranța noastră și abordarea unei teme mult prea dificile pentru incompetența și sărăcia noastră... Dar, ca și în anul I, am avut o șansă: profesorul de la catedra de film documentar, Ion Bostan, care nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
produs începea cuminte, așa cum se cuvine să înceapă orice basm german: „A fost odată“, continuând așa cum încep toate basmele în românește: „A fost odată ca niciodată“. Chiar și numai acest început clasic de basm românesc, pentru noi cu trimitere la jalnica țesătură de minciuni a regimului, era un motiv suficient să râdem în hohote. Apoi povestea continua pas cu pas: „A fost odată așa cum a fost. și asta era pe când a fost ca niciodată. A fost odată când era lată de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stigmat voluntar ca pe un semn distinctiv al grupului lor. Orice trăsătură individuală a fost eradicată din bolovanul-căpățână, sub îmbucarea de oase a capului ras și arbitrat de poftirile unui „Herrenmensch“, ale omului de „rasă superioară“, se-ascunde un creier jalnic. Dresat să-și urmeze instinctele, corpul li se transformă în unealtă de atac. Unul dintre primele mele colaje de texte în care descopeream rima și regele suna astfel: și-ntr-o palmă sta iaca regele îl plouă și-i tare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era parcă făcută ca acela ce-o privea să bată câmpii, aptă să se transforme într-o Cheie a cerului, așa cum în fapt și devenise în urma privirii răsucite ce i-o aruncase un bețivan. Cheia mi se părea acum ceva jalnic. Iar originea ei - cea mai stupidă cu putință din câte ar fi putut exista. A fost necesar un timp până să-mi mărturisesc că orice altă origine ar fi fost la fel de ridicolă, pentru simplul motiv că nu-i îngăduit a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întâmplat?) Ficiorii ale teta vădanii îi bătură la miliție. Cțe? Cțe? (De ce?) Ficiorili furară un salcâm dit plantație. O, po, po, po!(Vai, vai, vai! ) Tora ți va s-adară? (Acum ce se va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau la căminul lor. Pe întinsa și frumoasa câmpie a Bărăganului, acoperită acum de un strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul de miliție pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochi materiali și vezi Tu lucrurile precum le vede omul?" (Cartea lui Iov: 10 3, 4 ) Câtă nedreptate este pe pământul Tău , Doamne! De ce nu intervii? De ce privești nepăsător? De ce? Cum se poate? Și plângea în hohote, privind starea noastră jalnică. M-a luat în brațe ca pe un fulg, strângându-mă cu dragoste la pieptul ei. Te-au bătut, Titi, te-au bătut... Nenorociților! Ticăloșilor! M-a dus în casă și m-a așezat pe pat. A încălzit apă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne agresează zi de zi cu pățaniile și matrapazlîcurile a fel de fel de terchea-berchea ajunși pe post de vedete naționale, când presa scrisă și mulțime de trăncănitori în spațiul public, politicieni sau mai puțin, ne invadează intimitatea, când spectacolul jalnic al unor mediocrități cu ifose și conștiințe ale națiunii române sunt propagate ca proiecte de țară, dramele istoriei consumate în ultimii 50-60 de ani și istoriile atâtor oameni de valoare striviți de tăvălugul comunismului ajung să nu mai intereseze pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numeau meteci pe acești «inadaptabili»), față de trădători, că adevărata libertate nu o poți avea decât la tine acasă și că esența ei a fost simțită întotdeauna de oamenii veritabili, superiori, așa cum o trăim noi: ca necesitate înțeleasă. Cu atât mai jalnică și odioasă ni se pare astăzi situația metecilor și a sicofanților literari, a celor care sfidând legile și libertățile țării lor își demonstrează în fond lipsa oricărei virtuți.“ (Tribuna, 19 mai 1977) „În corpusul de idei, indicații și orientări privind
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mă compar cu Fefeleaga & Bator, sisifii lui Agârbiceanu, fiindcă târâșul, împinsul sau opintitul cu ceva (între 2 și 250 de kilograme) s-au săvârșit, în ceea ce mă privește, fără prea mari suferințe și eroism. Deși uneori era de-a dreptul jalnic ce și cum căram, nu m-am simțit umilită decât rareori, nu m-am prea văicărit și nici n-am intrat în depresie din trei motive: întâi, pentru că am socotit mereu că toate cocoșările mele n-au fost zadarnice, adică
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din forță și că, deja pensionară, nu mai poate să se descurce. Au fost, până la Revoluție, anii cei mai mizerabili pe care i-am trăit și care mi-au împins cărăușitul pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în zori, la prânz și seara, pentru că aproape
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord că imaginea femeii se degradează cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual, în societatea noastră avidă de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care îl reprezenta dispariția a ceea ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ar pune cineva să desenez simbolurile comunismului, în loc de seceră și ciocan, aș desena o talpă și un genunchi. Blugi, zicem, și ne apucă râsul. Prima mea pereche de blugi „originali“ am avut-o la 18 ani (până atunci purtasem doar jalnice imitații). Eram în anul întâi de facultate. A trebuit să merg până în Regie, să-l caut pe-un tip despre care aflasem că se ocupa cu asta, un student din ăla care repeta ani de zile facultatea ca să-și prelungească
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]