5,826 matches
-
târziu,în zori, În seara asta plâng în piept Răpus de dorul vrăjitor, Tăcut pe tine te aștept Pe drumul către viitor, Și parcă nu a fost de-ajuns Din nou erupt în anotimp, Eram și-n inimă pătruns De joaca noastră prin Olimp, Uite...bate miez de noapte, Rătăcirea este una Și cuprins de-a tale șoapte Dau iubire,dau într-una. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: În astă seară vreau să beau / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN ASTĂ SEARĂ VREAU SĂ BEAU de VALER POPEAN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356108_a_357437]
-
Zi de zi neobosiți, Ca sa fim noi fericiți! 5. Cățelușul Patru labe și-un botic Ce plânge după lăptic; O codiță jucăușă Și o mutriță ghidușă. Recunoști după lătrat Că-i cățel adevărat, Cum mă vede, deodată, Poftă mare-are de joacă. Prieteni suntem cum vezi bine Toată ziua-i după mine, Tare-i place îmbăiat Și curat și periat. Educat, cum vrei să fie, Mănâncă din farfurie! Deși sunt doar atâtica Pentru el, eu sunt mămica. Timpul cu mine-și petrece
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
din apropierea casei era tăcut ca un mormânt și lipsit de pești, broaște sau alte vietăți obișnuite în lumea apelor. Vânătorul acesta avea doi copii, o fetiță înțeleaptă și cuminte și un băiețel curios peste măsură și neastâmpărat. Locul preferat de joacă al copiilor era tocmai lacul din apropierea casei. Cât era ziua de lungă, aruncau pietre în apă sau lansau bărcuțe construite din lemne și frunze și le urmăreau cum erau purtate de vânt până în stufărișului întunecat care creștea în mijlocul lacului ca
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
juru-mi câmpia se transformă ca-n basme Într-o albă bezea cu flori mici de-acadele. Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari, Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă, Iar râsul copiilor pe dealuri fugari, Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă. Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață, Ne cerne zăpada în fiece an, Doar sufletul cântă, spre ceruri se-nalță, Ce-i trist și absurd se face troian. 6 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: IARNĂ
IARNĂ ÎN NOI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368837_a_370166]
-
Acasa > Literatura > Copii > NECAZUL LUI FLORINEL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Greierașul Florinel, partenerul meu de joacă, e cam trist și nu mai sare cât este ziua de mare! - S-a-ntâmplat ceva cu tine? oare nu te simți prea bine, îl întreb îngrijorată, de îndată ce îl văd? - Cum să-ți povestesc mai bine? Ce s-a petrecut
NECAZUL LUI FLORINEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368928_a_370257]
-
iarnă, au impresia că au trăit o zi rodnică la cules de zmeură sălbatică. Todiraș din Colțul lui Tolomei (Darul muntelui) își pierde pălăria. Influențat de poveștile despre spiridușul Tolomei auzite în sat de la bătrâni și rememorate de copii la joacă, refuză să se întoarcă după pălărie și are impresia că aceasta îl urmează până aproape de casă. Îndemnat de tată, care-l asigură că poveștile nu sunt adevărate, să meargă după pălărie, o găsește în locul unde o lăsase. La fel, în
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
lucrurilor, adică acele fenomene vii, efectele palpitante ale legilor naturii. În schimb, ni se împuia capul cu tot felul de teorii, găselnițe pur logice, cu definiții peste definiții, care mai de care mai abstracte și mai ciudate. Și, apoi, marea joacă de-a teoremele și raționamentele! Așa încât, la ora prânzului, când plecam spre cantină nu mai aveam pic de vlagă. Mâncam cu mâhnire felia de pâine și polonicul de ciorbă dobândite și acelea cu chinuri pe la nesfârșitele cozi de așteptare!... Drept
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
erau dezvăluite prin niște teorii complicate, sub forme ciudate și nepotrivite cu firea omului, încât pierdeai orice tragere de inimă pentru ele. Nu m-am lăsat însă răpus definitiv de această dezamăgire. Începusem să mă acomodez cu noua mea îndeletnicire: joaca de-a învățatul, privită mai mult ca o competiție de înghițire (de parcă ne pregăteam pentru cine știe ce record demn de a fi înscris în cartea recordurilor). Uneori, - e drept, timid și șovăielnic - încercam să gândesc câte ceva, doar-doar voi reuși să scornesc
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
să iei loc. Astăzi , nu ești tocilara clasei. Astăzi ești materia de fericire, într-o uniformă, la fel ca și colegii tăi. Nu mai sunt smartphone, ca să îți fotografieze unghiile negricioase, nici monosprânceana. Astăzi au maniere: folosesc pumnul doar în joacă, pentru a te înghionti, în semn de salut, nu pentru a-l izbi de pomeții tăi ascuțiti. Astăzi, la școală, izbândești să reții tot ce au predat domnii profesori. Ai fost foarte atentă ! La unison, rostești răspunsuri cu colegii tăi
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joaca prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care nu reușeam să ajung niciodată, doar mă uitam la ele, și pe care o ascunseseră într-o șură mare în capăt dar
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
aș dori să zbor până acolo!ˮ , gândea viitorul poet. Vara, prin august, când se coceau prunele călugărești, galbene și lunguiețe, se urca în prunul care avea trunchiul aplecat, de parcă îl invita să mănânce pe săturate. Avea doi tovarăși de joacă, amândoi de aceași vârstă, pe Marin, fiul țăranului Stănescu care lucra în grădina de zarzavat și de flori a conacului, și pe Guță al țiganului Zavestea Drăgușin, cel care cosorea cazanele de cupru folosite la magiun și la fabricat țuică
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
clic de două ori”, poți da nas în nas chiar și cu „probleme de mate”, sau „trenul vieții”, care „mă va duce / Înainte, neîncetat”. Multe dintre experiențele copilului Ana își găsesc loc în cartea aceasta - distracția din tabăra de la Năvodari, joaca de-a număratul, prima întâlnire cu doamna învățătoare și discuțiile cu Moș Crăciun, visele cu „Mii de cavaleri frumoși / Și Ilene Cosânzene”, gerul iernii cu „dantele pe geamuri”, tristețea toamnei, când „ Pe alei, ca-n mănăstire, / Liniștea se întindea”, râsul
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
noștri prieteni, Alyazia își va spune povestea: pentru Maria, prietena ei brașoveancă; pentru mamaie și tataie, pentru Donia, pentru Nicu-bunicu, și pentru Symba, cel mai gelos cățeluș din lume. Pentru copiii pe care Yazooya i-a cunoscut în parcul de joacă de lângă casa din Brașov ... Imaginați-vă că este seară, că după baie, vine ora de culcare. Ne așezăm confortabil în pat, și cu ochii pironiți în ochii mamei, ținem strâns în brațe ursulețul de pluș, ascultăm povestea Alyaziei... AUTOAREA Așteptăm
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
vrut sa-ți spun. Casa ta de pe uliță, Văruită nu-i nicicum ! Azi, copii sunt departe... O lăcată e la poartă, Nimeni nu mai e aproape, Nici fântâna n-are apă. Ne-așteptai în pragul serii Să venim toți de la joacă, Dar acuma sunt doar merii Îmbrăcați în promoroacă... Când mi-e dor de tine, mamă... Dorurile mi le-ascund Și mai iau din măr o poamă... Mușc încet... și-ncep să plâng... 18 octombrie 2015, Ploiești Referință Bibliografică: Dor de
DOR DE MAMĂ... de VASILE COMAN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370906_a_372235]
-
malul apei, la umbra sălciilor pletoase, ne făceam păpuși din coceni de porumb și mingi din păr de capră. Râul cu apa ca firul de ață a avut un rol mare în viața noastră, oferindu-ne un feeric loc de joacă. Dacă ploua mult, râul își umfla apele, iar mama spunea că este Dunărea. Noi ne bucuram că aveam apă multă. Mama plângea, că apele învoluburate îi luau grădina de zarzavat. Ce știam noi? Ne jucam cât era ziua de mare
ÎNGERII DIN VIS DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370931_a_372260]
-
cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin minte, cum ar fi joaca prin spatele batozei care avea un tambur plin de cuie pătrate și groase, deasupra niște site la care nu reușeam să ajung niciodată, doar mă uitam la ele, și pe care o ascunseseră într-o șură mare în capăt dar
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
Sorin Andreica Publicat în: Ediția nr. 1258 din 11 iunie 2014 Toate Articolele Autorului CÎTE UNUL MAI MARE DIN CEAȚĂ ÎNCEPEA SĂ MĂ BATĂ SAU SĂ MĂ BATJOCOREASCĂ! Ajuns acasă nu stăteam la locul meu eram tot cu mintea la joaca și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineață stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seară, nemâncat, speriat și îmi era o frică de
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
casă pentru ca să mă cumințească, da vezi să nu. A doua zi -când era liberă- cu ochii pe mine să nu ies nicăieri își făcea de treabă prin bucătărie iar eu spunându-i că mă duc la toaletă o întindeam la joaca, o luăm la fel ca și-n ziua precedentă pentru ca mai dulce îmi era joacă cu batjocora copiilor mai mari. O luăm prin zăvoaie cu copiii făcându-ne coifuri, săbii și arcuri alergând de huiau -răsunau- toate malurile de mulți
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
ochii pe mine să nu ies nicăieri își făcea de treabă prin bucătărie iar eu spunându-i că mă duc la toaletă o întindeam la joaca, o luăm la fel ca și-n ziua precedentă pentru ca mai dulce îmi era joacă cu batjocora copiilor mai mari. O luăm prin zăvoaie cu copiii făcându-ne coifuri, săbii și arcuri alergând de huiau -răsunau- toate malurile de mulți și gălăgioși ce eram, ne plăcea, iar pe mine mă mai cotonogea câte unul mai
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
nimeni nimic dar nici nu m-au mai pus să spăl vase, cred eu acum că s-au gândit că am facut-o intenționat. Pe la 14-15 ani numai ce mă întâlnesc eu cu cativa de țeapă mea și hai la joaca, mă iau după ei și fără să-mi spună ce au de gand sa faca numai ce-i văd că se apucă să schimbe culorile la un semafor de linie de cale ferată, eu nu mă apropiasem, stăteam mai la
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
să-mi stea părul frumos să mă placă fetele, dar numai nu stătea cum vroiam eu și mă tot uităm, mi-l tot aranjam să-mi stea bine dar numai nu vroia, ce mai râdeau de mine când mergeam la joaca și ce mă mai întristam deoarece arătăm de parca m-ar fi lins vacă și eram așa de urât încât fugeau fetele de mine parcă ași fi avut lepră. Fiind în clasa cincea trebuia să merg la orele de matematică, eu
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370979_a_372308]
-
după ciori și spuneam cioă, cioă, cioă iar până la urma l-am putut pronunța. Tot căutând să mă joc cu alți copii mă iau după câțiva care locuiau prin apropiere și hai cu ei -nu știam unde se duc- la joacă, numai ce văd că se urcă-n niște stejari înalți de nu le vedeai vârful de lungi și stufoși ce erau. Cum erau ei urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
după ciori și spuneam cioă, cioă, cioă iar până la urma l-am putut pronunța.Tot căutând să mă joc cu alți copii mă iau după câțiva care locuiau prin apropiere și hai cu ei -nu știam unde se duc- la joacă, numai ce văd că se urcă-n niște stejari înalți de nu le vedeai vârful de lungi și stufoși ce erau.Cum erau ei urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
-o nu m-au spus părinților care locuiesc și acuma într-un oraș vecin cu comună bunicilor mei- dar nici nu m-au mai primit degrabă la ei.Ajuns acasă nu stăteam la locul meu eram tot cu mintea la joacă și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineața stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seara, nemâncat, speriat și îmi era o frică de
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
casa pentru ca să mă cumințească, da vezi să nu. A doua zi -când era liberă- cu ochii pe mine să nu ies nicăieri își făcea de treabă prin bucătărie iar eu spunându-i că mă duc la toaletă o întindeam la joacă, o luăm la fel ca și-n ziua care trecuse pentru că mai dragă îmi era joacă decât mama cu severitatea ei, că unde am dispărut. O luăm prin zăvoaie cu copiii făcându-ne coifuri, săbii și arcuri alergând de huiau
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]